joi, 17 octombrie 2019

MAI PE SCURT- UNIUNEA CU SINELE





Dansul cosmic al Gemenilor



Unele suflete sunt voluntare, și provin din alte galaxii și sisteme stelare care nu au experimentat niciun fel de război – nici măcar Războiul Cerurilor. Ele au adus unelte avansate din punct de vedere tehnologic, precum și abilități de vindecare ce vor asista planeta în tranziția la dimensiunea a 5-a; odată făcută această tranziție, băncile lor de memorie sufletească se vor activa, iar aceste suflete vor fi cele care vor aduce unitate și noi moduri holistice de utilizare a energiilor Pământului, care vor înlocui combustibill fosili, readucând echilibru și armonie pe planetă. Îi numesc Grupul Operativ Voluntar. Alte suflete provin din grupuri de suflete care au de-a face cu această planetă de milenii, și care au venit aici fugind de Războiul Cerurilor, căutând o planetă pe care să locuiască după ce și-au aruncat în aer propria planetă (este vorba de planeta Marduk, cea care se afla între Marte și Jupiter). Când începem să privim lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, înțelegem că nu ne aflăm aici din întâmplare, și că o parte din sufletul nostru se află aici pentru că așa o fost stabilit.

În unele cazuri, când o planetă este pe punctul de a ascensiona, se va încarna mai mult decât o particulă de suflet. Le voi numi Flăcări Gemene, din lipsa unor cuvinte mai potrivite pentru a le descrie. Sufletele-pereche provin din același grup de suflete, pe când Flăcările Gemene fac parte din același suflet, așadar reprezentând una dintre cele 12 flăcări din care este compus sufletul.

Sufletul este împărțit în particule feminine li masculine, la fel cum este cazul întregii Creații. O particulă de suflet va avea o încărcătură preponderent pozitivă sau negativă. La întâlnirea acestor două polarități are loc o explozie electromagnetică energetică. Același lucru se întâmplă și la întâlnirea a două particule din același suflet – se produce o imensă scânteie, care se va exprima prin trezirea energiilor sexuale, dar din păcate, mulți oameni se opresc aici. Relațiile se referă la mai mult de atât, la un profund simț de intimitate, căci acolo se află încrederea. Dacă pot să mă deschid la nivelul sufletului, în toată vulnerabilitatea în fața Flăcării mele Gemene – cu toată lumina și tot întunericul meu, fără planuri ascunse, în totală puritate și inocență a sufletului, și să am încredere în celălalt să se armonizeze cu mine, complet deschis la nivelul sufletului – atunci cele două flăcări se unesc într-una singură, numită Sofia sau Flacăra Sacră.

Atâta timp cât există părți din mine care nu sunt aliniate, deschise, echilibrate, Flacăra Geamănului va consuma acele aspecte cu care nu am făcut încă pace cu mine, cu Flacăra Geamănă și cu viața. Toate acele părți din mine care sunt neiubite așteaptă să fie acceptate și iubite, până să pot face același lucru cu oglinda mea, cu Geamănul. Nimeni nu este o reflexie mai bună a noastră decât Geamănul – întrucât este parte din noi. El ne cunoaște și lumin,a și întunericul. Orice urâți la voi înșivă va apărea în Geamăn. Orice iubiți la voi înșivă va apărea în Geamăn. Cu toții suntem lumină și întuneric, pozitiv și negativ în căutarea echilibrului interior, prin intermediul căruia ne încredem în noi înșine și în ceilalți, dându-ne voie să fim vulnerabili și să arătăm tot ceea ce de obicei ținem ascuns, devenind ca o singură ființă.


Geamănul ne învață despre Măiestria Sinelui: devenim Maestrul și Marele Preot/Marea Preoteasă a spropriului Templu, și astfel putem experimenta uniunea și reuniunea cu Flacăra Geamănă. Această uniune poate fi un extaz suprem, sau poate deschide porțile infernului. Aici vom fi testați cel mai mult, și aici vor avea loc inițierile în ritualurile sexuale. Este deschiderea celor șapte văluri ale sanctuarelor noastre lăuntrice, ale inimii, ochiului al treilea și al sufletului. Toate aceste șapte straturi ale ființei se vor muta pe o octavă superioară, care este cea de-a 13-a stare elevată a însuși Copacului Vieții, iar șarpele kundalini fie ne va consuma, fie ne va ridica în dimensiuni superioare ale Ființei. Există o cameră ascunsă între glanda pineală și cea pituitară, pe care o activează energia kundalini.

Dacă ne consumăm reciproc, în loc să ne unim într-o singură flacără, vom epuiza câmpurile energetice și vom experimenta suferința. Când învățăm să ne unim ca Unul, ambele flăcări încărcate în mod egal, această încăpere se aprinde și suntem propulsați în tărâmurile superioare care constituie adevărata cunoaștere a Copacului Vieții – cunoașterea vieții eterne. Înainte ca uniunea supremă să se poată produce, este nevoie să ne recăpătăm puterea.

Toate drumurile din viață duc către interior. Până când nu hrănesc sacralitatea și sanctitatea întregii mele ființe, și nu devin conectat cu totul la ea, nu pot aprinde același lucru în Geamăn.
În esență, dansul cosmic al Flăcărilor Gemene este dansul cosmic al femininului și masculinului, al flăcării unimii – armoniei, echilibrului și extazului.








"Oamenii se schimbă, clipă de clipă. Așteptările de la ceilalți sunt cele ce ne istovesc liniștea.


  Bine ar fi să înţelegem că sunt oameni care nu vor să ofere. Nici gând, nici cuvânt, nici emoţie. Ești liber, doar că nu îți dai voie. Încă te mai gândești că e un șiret desfăcut și dorești să-l legi. Și rămâi în lanț, în bucla proprie. Dar sunt pantofi care nu au nevoie de șiret. Sau poate că e o perioadă când mergi desculț. Renunță la tot ce a fost și fii atent la ce va fi. Te ghemuiești pe covor în fața sau la ușa celuilalt. Nu e târziu în tine. Iubirea adevărată nu poate fi controlată. Iubești și atât. Din greșeli se învață, nu din teorii. Insistăm când e negru sau gri până se face alb. Pe interior sau pe exterior. Ne privim și înțelegem că avem nevoie fără cuvinte.

Te arunci în focul sacru al vieții, te ridici peste fumul tăciunilor arși în lecțiile tale. Cum ai reușit să treci peste ziua de astăzi vei trece și peste ziua de mâine. Redescoperă valorile. Găsește sensul vieții, restul sunt detalii. Suntem pelerini prin lumea aceasta în drum spre cetatea eternă. Invitație la calm, la igiena gândurilor, la încredere în Dumnezeu, Cel care poartă de grijă tuturor. Trăiește în prezent. Timp, aplecare, suport. Ieși din cutie și din soluțiile celorlalți. Decupează soluțiile potrivite sufletului tău, creionate pe cartonul experiențelor tale.

Dragostea crește din dragoste, nu din spatele întors. Uneori un „prea devreme” poate strica totul. La fel și un „prea târziu” poate hrăni un orgoliu. Ai răbdare să te coci. Iar când primești lecția nu te necăji. Vei înțelege mai târziu mesajul. Lasă să treacă. Învață și mergi mai departe. Viața este frumoasă dacă privești din unghiul potrivit. Nu există o rețetă a fericirii. Fericirea ta e un zâmbet, a ei e o floare, a lui o strângere de mână, a mea un cuvânt şi tot aşa.
Emoţia e aceeaşi, veşmântul e diferit.
 Astăzi ce-ai făcut pentru tine, pentru sufletul tău? Drumurile tale duc și spre Hristos? Dumnezeu pune în traistă, dar e nevoie să o ținem și noi deschisă.

Viața mea este întâlnirea dintre barca mea și oceanul vieții. Dezamăgirea și amărăciunea nu ne copleșesc. Eșecul doare, dar nu e un factor paralizant care să te facă să nu poți merge mai departe. Greșeala este un ocol temporar, nu o fundătură. Este profesor, nu gropar. Este întârziere, nu înfrângere. Lacrimile duc cu ele durerile departe de suferință. Unii plâng mai târziu, alții plâng mai devreme. Dar oricum ar fi, toți plângem. Toate visele au prețul lor.

Cursul vieții, lung, tumultuos, colorat poartă cu el scrisoarea iubirii. Iubire de copil în inimă de bărbat sau de femeie. Până în ultima zi vei simți parfumul…

Bucuria omului e omul. Uneori oamenii te vor în lacrimi pentru că, privind la ale tale, ale lor să pară mai ușoare. Dar mulți uită că zâmbetul de astăzi poartă în spate lacrima de ieri… Acolo unde au curs lacrimile, a izvorât viaţa.

Succes la examenele de la școala vieții! Viața fiecăruia este o rugăciune…

Toate momentele vieții sunt unice. Momente importante care te-au pus la încercare. Momente care te-au făcut cine ești. Momente prin care viața îți trece prin fața ochilor. Niciodată nu poți ști ce îți rezervă viitorul. Nici măcar o secundă. Iar când știi, deja se schimbă. Dacă ceva se murdărește, altceva se spală. Dacă ceva dispare, altceva apare. Dacă ceva scade, altceva crește. Dacă ceva moare, altceva învie…
 
Ne naștem ca să nu mai murim. Omule, numele tău înseamnă Iubire! Ai credinţă! Radiază! Bucură-te! Zâmbește! Întreabă iubirea și îți va spune ce să faci. Trăiește liber în minte și în inimă alături de Doamne! Nu vei regreta. Sunetul a avut un timp când nu a fost, dar liniștea există dintotdeauna…"


 Imagini:Pinterest  și https://www.etsy.com







2 comentarii:

  1. Oamenii cred că îşi caută jumătatea sufletului lor, dar de fapt, ei caută să se armonizeze unul cu altul şi, astfel, să devină una. Şi atunci când devin una, se recunosc, se regăsesc, se dizolvă în iubire unul cu celălalt. Şi când are loc această dizolvare, apare acel extaz mistic, acel sentiment pur, acea nuntă care nu e de aici. Căci oamenii lumeşti se atrag prin formele lor, mai mult sau mai puţin atrăgătoare. Pe unul îl atrage faţa, pe altul mâinile, pe unul ochii, pe altul zâmbetul. Dar dincolo de aceste forme, ceva se întâmplă la nivel mult mai subtil. Dacă e doar atracţia trupului şi a cărnii, lucrurile nu se pot armoniza, căci sufletele caută ceva de dincolo de lumesc.
    Sufletele îşi caută recunoaşterea prin celelalte suflete cu care interferează. Uneori e de ajuns o privire, o mângâiere, o şoaptă. Alteori nu e de ajuns nici zeci de mii de priviri şi nici sute de mii de cuvinte. Pur şi simplu, acolo unde frecvenţa nu se întrepătrunde, armonia nu poate avea loc. De aceea, oamenii se căsătoresc lumeşte, dar adeseori, unirea lor nu e una sufletească neapărat. Şi atunci, timpul rupe această legătură, mai devreme sau mai târziu, căci sufletele nu au timp de pierdut pe aici. Ele au lecţii şi provocări de acceptat şi de învăţat. Au răni de vindecat şi traume de conştientizat. Iar pentru o perioadă, sufletele pot accepta o înţelegere doar carnală, ca o experienţă de care au nevoie pentru un timp. Dar pe temen lung, relaţia nu are viaţă, căci unirea sufletească înseamnă armonie spirituală, adică contopirea frecvenţelor de vibraţie. Când aceasta nu se întâmplă, relaţia între cei doi rămâne doar lumească, doar umană, doar carnală. Iar noi, nu suntem doar oameni, doar umani, doar lumeşti. Suntem fiinţe energetice, fiinţe divine şi luminoase.
    De ce să ne sfidăm unul pe altul din umbră, când putem să ne susținem unul pe altul din lumină?


    Cu prețuire Nonica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. MULȚUMESC dragă NONICA , superb minunatul tău mesaj plin de IUBIRE și LUMINĂ.
      https://www.youtube.com/watch?v=UjJBGDwKWgs

      Ștergere