ILUZIA - TĂRÂMUL VISULUI

Trăind pe tărâmul visului.

"Deci la început, când toți erați niște scântei de lumina, de conștiință personală ați făcut drumul în materie sau materie corporală. Ați căzut șapte nivele de vibrație, întru adevăr de conștiință. Așa. Deci acum sunteți la începutul evoluției. Și la începutul evoluției, misiunea voastră a fost să faceți cunoscut necunoscutul, ca entități nemuritoare ce sunteți, Dumnezeu, ceea ce toți sunteți, și oglinda lui reflectoare care este personalul vostru “sine” (persoana în totalitate).

Această călătorie este pentru Spirit și Suflet într-o Carte a Vieții, care se numește evoluție."
                                                                                     Ramtha

Vi s-a întâmplat vreodată să vedeți un film și să realizați dintr-o dată că faceți parte din ceea ce se petrece pe ecran? Vi s-a întâmplat? Și dintr-o dată ieșiți din film și sunteți din nou voi înșivă.
Cât timp ați fost acolo, ați crezut că faceți cu adevărat parte din film, a fost o iluzie reușită. Iată ce vreau să înțelegeți: ceea ce se cheamă - cea mai mare iluzie care a existat vreodată este că voi sunteți nimeni și cu adevarat cea mai mare iluzie este că sunteți doar un produs al
ingineriei voastre chimice, genele voastre. Aceasta se întâmplă aici, într-o conștiință drogată, care pare a fi blocată în ceea ce se cheamă un singur loc. Drogul sunt emoțiile și fricile voastre.
Ceea ce voi nu întelegeți este că sunteți jucării în țara jucăriilor (se referă la filmul lui Disney "Povestea unei jucării", unde una dintre jucării, Buzz Lightyear - în traducere: Buzz An - lumina" - refuză să creadă că el este o simplă jucărie și nu un erou intergalactic) și când evadați din acel regat începeți să vedeți manipularea, care ține măreți zei, cândva conducători de regate în alte dimensiuni - care au călătorit, exact ca și cei din zilele cruciadelor și marilor războaie, care au lăsat tot, purtând ca simbol o cruce și au călătorit ca să facă drept ceea ce era nedrept. Voi ați plecat ca să faceți cunoscut necunoscutul și nu v-ați mai întors.
V-a trecut vreodată prin gând că ați putea avea familie și prieteni altundeva ? Cred că nu, pentru că sunteți atât de orbiți de ceea ce sunteți și de visul vostru. S-a gândit vreunul din voi că poate atunci când ați venit aici și ați trecut prin marea cortina albastră, ați lăsat pe cineva în urmă ? Este posibil că acele familii ale voastre, de un ordin superior, să aștepte întoarcerea voastră?.
Eu am știut asta și când prima dată am simțit-o, a fost greu să stau pe loc. Uneori, carnea în care sunteți și credeți că trebuie să fiți, nu este cine sunteți meniți să fiți. Uneori când ne trezim în miez de noapte învăluiți în sudoare rece este pentru că aproape că am ajuns acasă, unde sufletul nostru aparține și unde cineva ne așteaptă, cineva care ține focul vieții viu pentru noi, sau o lumânare în fereastra, care știe că suntem aici și că suntem pierduți și ei ne așteaptă.

Eu am știut asta, dar cum aș fi putut să uit de copiii mei, ( Ramtha a avut 140 de copii, dar nici unul făcut de el, îi erau dăruiți) cum aș fi putut să uit de ce venisem aici. Mulți dintre voi aveți dragi în alte planuri. Ei v-au așteptat mereu și v-au iubit mereu și au ținut aprinsă lumânarea în fereastră pentru voi. Și chiar dacă ne întoarcem acasă cu o legiune de soldați, ceea ce nu este chiar câți am avut la plecare, furioși, dezamăgiți și epuizați, suntem așteptați cu bucurie și sărbătoriți la întoarcere, Dumnezeu știe că asta este doar o iluzie și că noi cărora ni s-a dat cea mai mare putere, cea de a colapsa energia în realitate, am fost seduși de emoțiile noastre care ne-au ținut înrobiți, chiar dacă am fost fericiți și câștigători. Ar trebui să ne întrebam cine este nebunul aici. Numai noi suntem vinovați. N-am vrut să auzim acele voci, le-am adormit și ne-am șters fruntea cu batiste parfumate și cu uleiuri ce miros a lămâiță și trandafiri, continuând piesa noastră. Și întotdeauna a fost vocea aceasta, chemând de altundeva: "De ce nu vii acasă ? Ești într-un vis acolo”. Iar noi ne spunem: Nu, tu ești un vis, nu ești adevărată, aici este realul. Pot să-l gust, pot să-l miros, pot să-l simt, pot să-l îmbrățișez, pot să-l ejaculez, pot avea extazia lui, pot să-l îmbrățișez, sa-l cuceresc. Trebuie deci să fie real. Și vocea îți răspunde : " Nu este real, iubirea mea. Ești într-un vis".
De câte ori am îndepărtat acea voce? De atâtea ori. Suntem cu adevărat străini în țara străină. Suntem creatori de vis într-un peisaj de vis și am suflat viața fiecărui participant la piesa noastră de teatru, căci este foarte ușor să faci asta. Ați știut ce ușor este? Ați știut că într-o noapte, cu mintea voastră puteți elimina toți lorzii războiului din viața voastră, toate consiliile de război? Putem să-i eliminăm. Ați știut că putem face asta cu o singură "lovitură de minte"? Și mai știți ce altceva putem face peste noapte? Cu o singură lovitură, noi care suntem înțelepți putem spune: "Știi, am toți acești oameni în viața mea, pentru că ei mă țin adormit, căci mi-e frică să mă trezesc?" și știți că dintr-o lovitură putem să-i eliminam? Dar știți ce ne face cu adevărat teamă?
Că la fundul tuturor minciunilor noastre, pe care le credem adevăr, în foarte adâncul nostru, noi știm că nu simțim așa. Cu alte cuvinte, suntem cu adevărat speriați să ascultăm la ceva din adâncul fântânii, pentru că bunicii ne spuneau mereu: "Nu te uita în fântâna și nu te juca lângă fântână, pentru că în adâncul ei trăiește diavolul." Dar poate că "diavolul" ce trăiește acolo reprezintă o fântână adâncă a Spiritului nostru.
Știți că trezirea din acest vis este posibilă ? Toți oamenii care au fost actori alături de noi, au fost poate actori temporari. Dar cum să le spunem asta? Nu putem, pentru că mai întâi trebuie să ne spunem asta nouă înșine. Și poate că suntem cu adevărat Dumnezei, pentru că acesta este mesajul învățăturilor, că am căzut în genetica cărnii, că jucam doar niște roluri. Și poate că fiecare rol pe care îl jucăm cu atâta frenezie, este un rol pe care noi l-am creat. Noi am creat lanțuri și legături care să ne țină legați de înspăimântătoare ziduri. Ca să ne luptăm să le rupem ca inima viteazului servant să se elibereze din lanțul servituții. Nu știați că noi am pus lanțurile pe noi înșine, pentru că, cumva, în visul nostru să cream un spațiu mintal în care să cream un scenariu de evadare și în final să fim mereu eroi. Unii niciodată nu se eliberează, pentru că lanțurile sunt atât de reale, iar durerea este atât de intensă, suferința este atât de grozava încât își spun: "Acesta nu poate fi un vis, nu am avut niciodată un vis care să fie mai real decât acesta. Nu visez."

Ei bine, maeștrii care întotdeauna au fost în stare să iasă din lanțuri, au fost cei care au înțeles că ei puseseră lanțurile. Și în momentul în care nu au mai fost lanțurile a ceea ce se cheamă Roma, sau Grecia ori Mesopotamia - în momentul în care au înțeles ca nu ele puseseră lanțurile, ci ei înșiși. când au înțeles asta cu adevărat, atunci lanțurile au căzut de pe brațele și picioarele lor, pentru că ei le puseseră acolo. Singurul mod în care puteau scăpa de lanțuri era sa înțeleagă și să știe că ei le puseseră acolo. Ați înțeles lecția ? Este o lecție pentru voi toți.

Deci nu contează cine este în viața noastră - fie ca e vorba de o persoană sau o națiune - noi i-am pus acolo. Fac parte din fundalul piesei. Ei ne atenționează pe noi într-un fel, ca să părem mai mari, mai importanți, să luam decizii mai importante în iluziile noastre. Noi îi facem pe ei să ne facă să luam decizii. Poate că trebuie o suferința reala ca să putem înțelege că suntem închiși într-un turn, unde suntem ținuți de toate. Părțile sunt străpunse, spatele lovit de bice cu nouă cozi. Suntem înlănțuiți la zid, zăcem în propriile excremente. Părul nostru odată frumos cu reflecțiile culorii sale în soare și lună, acum este șters, năclăit în sudoare, se lipește de spate într-un mod foarte neplăcut.  Și stăm acolo și suferim. Eu aș putea spune unei astfel de persoane: " Tu știi că acesta este propriul tău joc? Tu singur te-ai pus aici, tu ai manipulat jucătorii acestei piese. Numai tu însuți poți face în așa fel încât toate astea să ia sfârșit."
Fiecare maestru, incluzând pe Apollonius din Tyana - care la curtea lui Cicero, în fața senatului și a cezarului însuși în fruntea întregului senat al Romei - și-a aruncat lanțurile și s-a făcut nevăzut. Este înscris în documentele lor. Ei nu știu ce s-a întâmplat cu el. Dar el a realizat ca el însuși crease iluzia în care trăia. Era un vis. Și dacă el îl făcuse, atunci numai el putea să-l desfacă. De aceea el este un Crist.
Voi încă suferiți și suspinați și vă mirați de mlaștina în care trăiți. 

 Și ca să fiți stăpânii ei, voi luați privilegii (căutați poziții mai bune). Eu nu vreau ca voi să luați privilegii aici. Sunt aici să vă spun că sunteți Dumnezei și NU puteți fi înlănțuiți la zid. Puteți spune." O Tată, am făcut toate acestea pentru gloria acestui moment și de aceea lanțurile sunt îndepărtate pentru totdeauna, veșnic." Asa ne eliberam.

Apoi ce se întâmplă, când lanțurile au căzut? Ne întoarcem acasă, la cei
care au ars lumânarea în fereastră pentru noi, sau ne ducem la cei care joacă același joc și îi salvăm. Dar sunteți liberi. Nu mai trebuie să murim și să ne naștem din nou.
Aceasta este gloria cunoașterii a ceea ce sunteți.

Eu sunt Ramtha cel Iluminat. Ceea ce v-am dat, ceea ce se cheamă întru adevăr momente de elocvență. Cântăriți-le și învățați din ele. Aveți milioane de cărți care vorbesc despre acest subiect la nesfârșit. Eu v-am spus totul într-un fel ușor de înțeles pentru voi. Fiți în pace și cu inimi calde. Este timpul renașterii voastre.

Hai să ne bucurăm cu tot sufletul pentru aceasta.

Știu cu certitudini că omul s-a căutat pe sine prin alții. Voi toți vreți ca cineva să vă ajute să vă împliniți. Voi urmați mersul vostru natural de înțelegere.

Toți aveți câte un întreg.  Toți aveți un Dumnezeu.

În căutarea iubirii, omul va deveni din nou Dumnezeul lui însuși, și va merge să-și găsească Tatăl, sămânța, eternitatea. și când omul caută pe Tatăl, nemurirea lui este asigurată, căci nu-l va găsi pe Tatăl stând în picioare și așteptându-l, ci simplu, se va găsi pe sine din nou, în afara
gândului care este în continuă căutare și extindere a parametrilor.

Și din nou va fi cuprins în splendoarea lui Dumnezeu Atotputernic, în continua existență.

                                                                    

                                                                   Extras din ”Reflecțiile unui Maiestru”  Ramtha

 "Într-o zi în curând, iubirea adevărată care a fost odată în viața noastră se va întoarce într-un mod fizic, trebuie! Acest lucru va împuternici cele două iubiri astfel încât să poată explora ceea ce știu că este adevărat, dar într-un mod nou și profund. Adevărata iubire devine visul nopților de la mijlocul verii; Cele două devin una, totuși energia devine trei. Mulți au această istorie, să continue, și nu vor înceta niciodată să creadă în energia pe care o poartă în interior. Este Energia Iubirii necondiționate, precum și Sursa a Tot Ceea Ce Este și va fi vreodată. Vom traversa prin toate dimensiunile pe care le vedem pentru toți, împărtășind dragostea adevărată care suntem. 

Suntem creatorii de vise și realități, suntem stăpâni ai destinelor noastre, suntem cu toții conectați și suntem cu toții Unu. Suntem strălucirea care va schimba planeta. Iubirea mea, vino și alătură-mi-te în etapa principală, este timpul să acționăm!”

                                                 

                                            True Love Stirs The Soul Into Action

                                                       Traducere şi postare Ambarees

Sursa: https://jawescreator.wordpress.com/2017/08/11/adevarata-iubire-impinge-sufletul-in-actiune/

Imagini: Pinterest