TAN'ATARA este un cristal din Realitatea Divina
Cristalul Bucuriei de a traii . Energia Ingerului IUBIRII.
Constientizati ca aveti totul pentru a fi fericiti. Cine va poate oprii daca va doriti ceva cu adevarat? Simtiti in fiecare moment perfectiunea din voi si din jurul vostru.Respirati profund , in voi , cristalul TAN'ATARA si veti experimenta adevarata bucurie de a traii aici pe Pamant.
Asta sună nașpa pentru cei care se târăsc tot anu' ca niște
sclavi. Și la sfârșit vine craciunu' și viața e dintr-o dată minunată. Și încep
ei să-și dea mesaje de iubăreală fără număr. Simt și ei că trăiesc, că sunt vii
dacă trimit mesaje de iubareală la tot cartieru'. Spiritualii care stau într-un
hamac, se leagănă inert și pufaie cu ochii goi într-un zen abisal. Ăștia cu
pufaitul le știu pe toate, au trecut prin toate, sunt cool, dincolo de
simțuri. Dar sunt foarte slabi că nu-s disciplinați, asta e, armata ar fi bună
pentru ei. Dacă nu ești disciplinat, nu înaintezi, te învârti în cerc doar. Ai
impresia că faci ceva, dar, de fapt, în acel cerc nu e nimic. Nici nu poți ieși
din el că nu ai voință. Păi dacă nu ești disciplinat nu ai de unde avea voință.
Dai voință, dizolvi inerția și capeți putere, discernământ, înțelepciune, devii
asumat. Treci la next level. Un nou nivel de încredere. Aici e altceva. Nu mai
ești victima propriei prostii și amorțeli. Cică "Lazăre, ieși din
amorțeala spirituală ca dintr-un mormânt"! Și ăsta a ieșit, a recunoscut
vocea care-l chema, că avea autoritate. Nu era a unuia care zăcea pufaind cu
privirea-n gol. Era unuia asumat și puternic. Asta e, se mai întâmplă și minuni
pe pământ!
Dacă te
consideri spiritual, a 18 a lecție.
E deschiderea sufletului.
Unii doresc să îi înveţe pe ceilalţi, alţii doresc
doar să fie învăţaţi de către alţii. Dar, şi unii şi ceilalţi, au nevoie de
deschidere, iar când deschiderea se produce de ambele părţi, atunci fiecare
realizează paradoxul. Cel care învaţă ceva pe un altul, îşi dă seama că, de
fapt, se învaţă tot pe el însuşi şi cimentează şi mai mult cunoaşterea sa,
intrând în rezonanţă cu cel căruia îi vorbeşte. Iar cel care se lasă învăţat,
înţelege că nimeni nu i-ar putea spune altceva decât lucruri cunoscute, aflate
în stare latentă în el însuşi. Fiecare se hrăneşte din celălalt şi fiecare la
rândul său se dăruieşte cu bucurie celuilalt. Iar dacă este bucurie atunci nu
mai poate fi unul superior şi altul inferior. Nu mai poate fi un decalaj între
cel ce învaţă şi cel ce se lasă învăţat. Căci starea firească a omului este cea
a bucuriei. Atunci însă când ea lipseşte, se insinuează tensiunea, dispreţul,
senzaţia de superioritate, răutatea, şi multă mândrie care se umflă şi se tot
umflă…
Dar bucuria elimină toate acestea doar prin simpla ei prezenţă. Când nu este
prezentă în el însuşi, omul nu se simte bine, caută justificări şi începe să se
plângă în stânga sau dreapta. Şi astfel, începe să dea importanţă mai mare
stării sale de rău, investind în ea tot felul de gânduri şi emoţii negative.
Cât efort zadarnic pentru nimic...Cât zel depus în căutarea unui om care să îţi
plângă de milă...Cât timp petrecut în suferinţă doar pentru a ţi se acorda
puţină importanţă...Toate acestea nu sunt decât capcane care ţes permanent în
realitatea ta iluzia melo-dramei.
Căci bucuria nu poate rămâne alături de răutate şi nu poate sălăşlui în inimile
cele trufaşe! Nici acolo unde e multă fală şi filozofie deşartă! Nici în
inimile celor ce nu se iubesc pe ei înşişi, deşi se amăgesc că-i iubesc mult pe
cei din jur! Nici în inimile celor ce îşi bat joc şi râd de alţii pe faţă sau
pe ascuns! Nici în inimile cele atrase de bârfă şi şuşoteli! Nici în inimile
prea pline de sine care se socotesc a fi ceva, în realitate ele nefiind nimic!
Dar bucuria va sălăşlui pururi alături de iubire, în inimile celor curaţi cu
sufletul, cu mintea şi cu trupul la un loc! Ele vor rămâne în inimile celor
simpli cu viaţa şi cu o părere despre ei înşişi care e dincolo de orice
simplitate! Ele vor conduce inimile celor ce nu suportă cu nici un chip să îi
judece pe alţii, chiar dacă în sinea lor se amăgesc că le vor doar binele! Ele
vor învălui inimile celor ce nu pot primi linguşeala şi fug de de linguşitori
ca de foc! Căci la orice mişcare către cea mai firavă patimă, bucuria şi
iubirea se evaporă ca prin farmec!
În împărăţia sinelui tău, nu poţi intra cu toate aceste poveri după tine, nu
poţi mitui pe nimeni pentru a te lăsa să intri şi nu-ţi poţi amăgi sinele cu
nimic. El va rămâne surd şi mut în faţa ta şi nu te va lăsa să intri decât
atunci când toate aceste poveri se vor îndepărta de la tine. Până atunci însă,
porţile "împărăţiei" vor rămâne închise, căci în faţa lor, nici o
lacrimă, nici un strigăt şi nici un fel de linguşire nu poate avea efect!
Aşadar, vino ca pruncul fără patimă, pur, dar totuși înțelept, iar porţile ţi
se vor deschide fără încrâncenări şi eforturi zadarnice. Iar dacă până acum ai
ales doar să te răneşti, uitând cine eşti, uitând de unde vii şi pentru ce ai
venit aici printre oameni, opreşte-te din a te mai răni singur(ă). Prinde
pruncul de o mână, adică bucuria, prinde-l şi de cealaltă, adică iubirea, şi
mergi, mergi cu nădejde spre împărăţia cea lăuntrică care se vrea cucerită şi
stăpânită doar de către tine însu(ă)ţi...
Dacă te
consideri spiritual, a 19 a lecție
E
consecvența.
Că nu poți fi spiritual o zi da, o zi ba, o zi în
extaz, următoarea în agonie, o zi exaltat, următoarea în depresie. Dacă ești
așa, nu ești spiritual, ești doar labil psihic și permanent dependent de
emoțiile pe care le cauți prin stimulii exteriori. Ce drăguț... Nu, că acum la
început de an e wow, atâtea obiective, teluri, targeturi, atâtea coli albe și
pline dintr-o dată de realizări care cu siguranță se vor îndeplini anul ăsta.
Stai că parcă erau scrise și acum un an. Ah, nu s-au îndeplinit? Ce păcat,
sigur se vor îndeplini anul ăsta! Că ele sunt scrise doar așa, ca eventuale
minuni. Adică o minune să te buseasca în moalele capului și viața ta se va
schimba cât ai clipi, și vei fi fericit, și vei întâlni iubirea vieții tale,
jobul mult visat și o căruță de bani la poartă. Wow! Asta, bineînțeles, fără
niciun efort, doar nu ești așa prost să faci vreun efort pentru viața ta. Că
minunile nu au nevoie de efort, ele se îndeplinesc așa, pur și simplu, o
dorință, un focus, și gata, minunea e pe drum! De unde atâta consecvență ca să
faci ceva, mai bine visezi și aștepți minunea să apară și ce ar fi dacă și cum
ar fi dacă și dacă, dacă, dacă...
Dacă te
consideri spiritual, a 20 a lecție.
E despre voință.
Exerciții
de voință. Pentru că voința nu este un dat cu care aterizăm aici. E o alegere
care se vrea cultivată toată viața. Fără ea nu trăiești, doar sufli. Fără
cultivarea voinței ești doar un alt ratat care pierde timpul și energia pe
pământ, așteptând inert ca cineva să vină și să-l scuture zdravăn din
amorțeală. Sunt mulți oameni slabi în jur. Majoritatea. Oameni care se
autodistrug la propriu până la boală și moarte. Bărbați slabi și viciosi care
își îneacă neputința în băutură și alte vicii care îi fac tot mai neputincioși.
Femei nefericite care tot așteaptă ca bărbatul de acasă să se schimbe odată. Pe
un bărbat nu-l poate ajuta nimeni să iasă din viciu, decât doar propria voință.
Și da, e o alegere, cea mai puternică. Alegi voința ca să trăiești viața asta
într-un mod frumos și creator, nu într-un mod vicios și distructiv. Unii au un
ritual zilnic, ori se roagă, ori meditează sau mai știu eu ce fac. Dar
cultivarea voinței putini o practică pentru că necesită un efort pe care nu-s
dispuși să-l plătească. Nu poți să vii bou pe pământ și să pleci vacă. Adică
poți, doar nu e nimic obligatoriu într-o viață de om, nu? O viață care este un
dar ce se vrea sculptat și dăltuit mereu și mereu. Altfel doar suferi într-un
mod inconștient, nici nu-ți dai seama măcar. De asta voința e importantă. Ea
dizolvă suferința, angoasa, depresia, stările dark care te învăluie și în care
rămâi adesea ca înghețat. Doar prin voință te poți autodepăși, altfel doar
decazi în abisul tristeții fără fund. E o lecție importantă. Poate cea mai
importantă. Exercițiile de voință!
”Dreptul divin eşti chiar tu. Iar tu nu ai venit
aici cu lipsuri în fiinţa ta, ci ai venit ca entitate de Lumină ascunsă în
spatele unui trup. Şi toţi suntem aşa, până la unul. Majoritatea au uitat,
alţii acum au început să îşi reamintească. Dar niciodată nu e prea târziu să
afli cu adevărat cine eşti. Însă de acest adevăr nu te pot convinge nici eu,
nici nimeni altcineva. Căci tu şi numai tu deţii adevărul făpturii tale, aşadar
accesează acest adevăr, este chiar datoria ta să o faci!” ”Dreptul divin e doar
alegerea ta”
Dacă te
consideri spiritual, învață a 14 a
lecție.
E despre
umbra ta.
Crezi că
dacă o arzi toată ziua cu iubăreala și lumina pe fb eşti spiritual? Nu, aici
doar te ascunzi și fugi de umbra ta cât colo, nu cumva să te dibuie careva cât
eşti tu de întunecat în anumite părți obscure ale sufletului tău. Nici tu
însuți nu te crezi pe tine când încerci să îi convingi pe alţii că eşti doar
lumină și iubire. Prostii. Ipocrizii. Fake-uri. De ce fugi de umbra ta, ţi-e
frică? Îţi scade feedbackul, ţi se alterează aura? Vrei să fii parte din turma
ipocriților luminoși și iubăreți sau singur, sincer și onest cu tine însuți? E
grea singurătatea, știu, n-o poți duce, asta e. Mai bine pui masca cu iubăreala
azi și mâine pe cea cu lumina. Mișto. Spiritualitate în toată splendoarea!
Dar crezi, nu crezi, ai și tu o parte din umbră în
fiinţa ta. Toți o avem. Chiar și popa la care te duci tu în genunchi ca un
milog să-i spui păcate inventate are o parte de umbră. Chiar și maestrul ăla
aurit pe care îl venerezi e umbrit în intimitate. Numai că ăștia sunt super
șmecheri. Au învățat arta disimulării și sunt greu de dibuit din afară la ce îi
subminează pe dinăuntru. Nu mai bine să fii întru totul de partea ta exact așa cum
eşti? Să te iubeşti pe tine însuți și în cotloanele tale cele mai întunecate
care te atrag, te seduc, te frământă, te subjugă adeseori. Pe astea le simţi,
degeaba te ascunzi.
Le simţi mereu, dar nu le recunoști că nu dă bine să pari spiritual și sedus de
umbra ta, în același timp. Dacă nu-ţi iubeşti umbra nu eşti spiritual că nu ai
cum. Eşti doar un alt ipocrit și nimic mai mult. Dar unii vor spune că ei au
lucrat intens cu ei înșiși și gata cu
umbra, între timp s-a dizolvat. Pe cine păcălești? Și simțirea ta s-a dizolvat?
Să-ţi spun eu un mic secret și așa toată lumea doarme pe aici. Umbra asta e
pentru toată viața. Poate o parte din ea nu te mai domină ca înainte, poate
acum ai devenit mai conștient și atunci nu mai are putere asupra ta. Dar are
putere altă parte a umbrei asupra ta. Și când termini cu asta, te apuci de alta
și tot așa. De asta are farmec umbra ta. Te ține viu și ocupat, altfel cine
știe ce prostii ai mai face?
Dacă te
consideri spiritual, a 15 a lecție.
E flexibilitatea.
Că nu dai dovadă de prea multă inteligență dacă
rămâi mereu încorsetat pe un drum așa zis spiritual care nu te duce nicăieri.
Numai boul e consecvent în prostia lui. Dar ființa umană are ocazia oricând să
facă alegeri. Și să ardă drumuri sau căi care simte că, odată parcurse, nu-i
mai folosesc. Poate i-au folosit o vreme doar. Important e să-ți dai seama de
drumul pe care ești, dacă te duce spre o sporire sau într-o fundătură. Și ce se
află în spatele nevoii tale de a urma un drum pe care-l consideri tu spiritual.
Ce urmărești tot mergând pe el? Să-ți umpli timpul, să socializezi, să ți se
scurgă ochii după un maestru, guru, popă, sau ce-o mai fi el? Că chiar și
drumul religios se poate încheia la un moment dat. Ce e aia pe toată viața?
Nimic nu e pe toată viața. Azi apare un wow, mâine alt wow și tot așa. E și
multă superficialitate în aceste wow-uri de moment. Unii sunt prea rigizi în
consecvența lor, alții prea ușuratici. Dar dacă ești flexibil, închei etape
când simți, nu mergi la nesfârșit cu turma în prăpastia pierzaniei. Închei o
etapă, începi alta. Și nu ești nevoit să dai justificări nimănui. Că viața ta e
doar darul tău, minunea ta, provocarea ta!
Dacă te
consideri spiritual, a 16 a lecție.
E asumarea.
Nu, că eu
nu mai voiam să scriu nicio lecție, dar iar a venit un înger și iar m-a vrăjit
și iar mi-a șoptit. Bine, hai mai repede, zic. Că mai am și altele pe cap,
crăciun, urări, crăpelniță, alea,
alea. Ah, era vorba de asumare. Ce
cuvânt mare pentru o ființă mică-mică!
Păi da, nu ești asumat, nu ești spiritual. Că nu
ai cum să fii șovăielnic, fricos, îndoielnic, defensiv și să mai fii și
spiritual pe deasupra. Măcar spui o prostie, mergi până la capăt, asumă-ți și
prostia pe care o spui dacă tu crezi în ea când o spui. Asta înseamnă să ai
atitudine. Să ai autoritate în ceea ce spui. Adică să ai puterea la tine mereu.
Dacă nu ai puterea la tine, asta e, oricine te contrează, te face preș. De
exemplu, un bărbat care nu are puterea la el, e fătălău doar. Un libidinos care
umblă după păsărică și s-ar face preș în calea oricărei păsărici doar să fie și
el băgat în seamă. Păi o femeie nu te poate băga mă' în seamă cu atitudinea
asta. Ești fătălău? Stai acasă și plângi acolo într-un colț, nu te mai văita că
ești singur și neajutorat. Iar dacă ești femeie adevărată și nu mimoză
leșinată, fii asumată până la capăt sau ți-e teamă să nu atragi pofta
bărbaților? Ce treabă ai tu cu pofta lor, tu vezi-ți de femeia din tine însăți,
o manifești pe bune sau o reprimi pe bune? Păi dacă o reprimi, stai acasă și
plângi acolo poate apare vreun fătălău între timp. Stai, că iar mi se va
reproșa că vă umilesc. Păi și ce vreți să vă mângâi pe burtică?
Dacă nu sunteți asumați, asta e, se prinde
umilința de voi ca magnetul! 😊
~VA URMA~
”Dar și aceste provocări mai puțin frumoase le
simți mai ușor de dus atunci când ai oameni în jur cărora le pasă de tine. Când
nu mai ai pe nimeni, atunci e cel mai greu și te simți ca pe o insulă pustie ca
într-un exil. Oamenii sunt făcuți să trăiască împreună, să se bucure sau să
sufere împreună, dacă așa simt. Nu am văzut vreun om care să nu se bucure
atunci când alt om se apropie de el cu zâmbet pe chip. Zâmbetul lui se înfiripă
în zâmbetul tău și așa se formează conexiunea dintre noi, chiar dacă ea e una
spontană și trecătoare. Atunci simți că viața merită trăită, când oamenii se
apropie cu zâmbet și lumină unul către altul!”
Dacă te
consideri spiritual, învață a zecea lecție.
E despre schimbare.
Sau despre lipsa ei. Unii își
dau seama că e nevoie uneori să schimbe ceva ca să trăiască mai bine. Alții,
niciodată. O mie de ani dacă ar trăi, tot în aceeași inerție ar fi. Deștepții
schimbă din mers, au curaj, abia așteaptă să greșească. Ah, pardon, să
experimenteze, eram la lecția de spiritualitate acum. Proștii, în schimb, nu
greșesc niciodată. Pentru că sunt ghipsați
și le tremură curul de penibil. Proștii
nu fac greșeli, sunt perfecți. De asta stau într-o relație toxică și
disfuncțională toată viața. Pentru că sunt perfecți. Stau și rabdă că așa au
preluat din moși strămoși programul cu căsătoria, astfel încât, bun-rău, nu
contează. E pușcărie căsătoria ta? Nu o lăsa. Fii perfectă în gura lumii, că
mănânci, dormi, respiri și .. cu lumea mai mult decât cu fătălăul tău. Nu
contează că el nu dă doi bani pe tine ca femeie, contează să fii perfectă în
gura lumii, nu-i așa? Ai curaj, faci schimbarea și în relație, și în muncă, și
în toată viața dacă așa simți. Nu ai curaj, atunci stai și rabdă. Dar nu te mai
plânge ce dezastru e viața ta, da? Nu te mai plânge că ăla nu te respectă. Taci
și rabdă. O meriți. Atâta timp cât stai împreună cu el, o meriți. Degeaba spui
că nu mai poți. Nu te crede nici draku. Că mai poți mult, doar ești masochista
fără limite. Îți place energia aia stătută că te-ai obișnuit cu ea. Îți place
sclavia, te-ai obișnuit cu ea. Îți plac lanțurile, te-ai obișnuit cu ele. Îți
place frica și plângacioseala, te-ai obișnuit și cu ele. Hai recunoaște, îți
place suferința, e prietena ta!
Dacă te consideri
spiritual, învață a 11 a lecție.
E despre momentul prezent.
Știu, ești sătulă de
acest prezent că suferi ca proasta-n târg chiar și-n prezent. Normal că suferi.
Că mintea ta acum e pe miriște. Și spui că momentul prezent e nimic. Păi da, e
nimic. Dar numai pentru tine. Că tu cu mintea nu ești prezentă în acum, tu doar
visezi. Visezi nostalgică în trecut. Îți aduci aminte de acele momente când el
te umilea, te desconsidera, te făcea preș. Și tu răbdai pentru copiii tăi. Să
fiți o familie. Ce mișto! O familie horror. Tu rabzi ca martira, lui puțin îi
pasă. Și-ți amintești de toate abuzurile lui fizice sau psihice. Îți amintești,
suferi. Dar să știi că el nu suferă când își amintește cum te-a făcut preș.
Parcă îl și văd zâmbind sfidător în colțul gurii. Stau și mă întreb, oare cui
i-a plăcut mai mult, lui să te abuzeze sau ție să fii abuzată?
Apoi, există și suferința din viitor. Aia cu ce va fi cu noi mâine, peste un
an, peste zece. Păi ce să fie? Nimic. Vei fi cenușă. Ți-e frică de moarte și că
n-are cine te îngropa? Nu-i bai, morți spânzurați pe garduri chiar n-am văzut.
Dar tu pregătește-te din timp. Ia un loc de veci și mergi zilnic la el să îl
îngrijești. Că după ce dai colțul, sigur acolo te vei simți super bine. Și vor
veni mulți și te vor plânge că vai, ce om bun ai fost tu pe pământ! Da sigur.
Om bun pentru alții, niciodată pentru tine. Păi de asta nu te simți bine în
prezent. Că ești cu mintea ori în trecut, ori în viitor. Cauți suferința cu
lumânarea, iar unde n-o găsești, o inventezi. Pură creativitate!
Dacă te
consideri spiritual, învață a 12 a lecție.
E despre
a-ți urmări starea ta.
Nu uneori. Mereu. Și când mergi, și când stai, și când
discuți, și când mănânci, și când faci sex, îți urmărești starea. Altfel nu
ești spiritual, ești nimic. Frunză bătută de vântul emoțiilor. Că dacă ești
spiritual, ești non-stop, nu cinci minute pe zi. Iar dacă nu ești atent la
starea ta, ți-o fură alții. Asta înseamnă să fii conștient. Să îți urmărești
starea interioară și să o susții dacă e una bună. Că dacă susții depresia,
tristețea și boceala, nu ești spiritual, ești nebun. Iar dacă vine unul sau
altul și îți fură starea bună, ești varză. Cum vine asta? Eu mă simt ok acum și
vii tu, îmi arunci două cuvinte, pleci și eu rămân cu o stare proastă. Apoi
plâng la tot cartierul că ce mi-ai făcut tu. Păi înseamnă că sunt prost grămadă
mă' dacă îmi furi starea mea! Și nu ești tu vinovat, doar eu sunt că mă las
furat. Păi dacă ești conștient, nu-ți poate fura nimeni starea că n-are cum.
Poate veni oricine. Și un înger de-ar veni, eu nu-i dau starea mea! Starea ta e
sacră, divină, intangibila! Nu o vinde pe nimic!
Dacă te
consideri spiritual, învață a 13 a lecție.
E pasiunea.
Adică arderea interioară. Fără ea doar
exiști, nu trăiești. Adică sufli suflare de existența, nu de viață. Și viața se
vrea trăită cu ardere, nu într-un zen abisal, pufăind cu ochii în gol. Să stau
să ascult un guru de 200 kile într-un jilț, cu o mulțime de gură cască în față
care vin și prosterneaza ca niște idolatri, vorbind despre realizarea sinelui,
asta e moartea pasiunii pentru mine. Eu îmi realizez sinele prin pasiune,
prin ardere, nu visând la nimic cu ochii larg închiși. Femeile se mențin vii
prin iubire. Asta e pasiunea lor care le arde și nu le mistuie. Dacă nu există
un bărbat, atunci un copil, dacă nu e nici copilul, atunci un cățeluș, o
pisică, ceva acolo de ținut în brațe. Bărbații, în schimb, au nevoie de
idealuri, scopuri, provocări, autodepășiri. De pasiuni care să îi țină ocupați
și centrați, altfel timpul le devine
povară și încep efectiv să îl piardă triști și abătuți în vicii sau nimicuri.
Bărbații fără pasiuni, fără arderi, se autodistrug pentru că nu-și mai hrănesc
acest spirit și se ofilesc. Sunt pasiuni care se pierd în timp pentru că nu au
mai fost întreținute. Din cauza lenei, evident. Iar amorțeala spirituală e
moartea sufletului. Spiritualitatea înseamnă pasiune pentru viață, pentru
creștere, pentru evoluție, pentru creativitate! ~ VA URMA~
”Când nu te mai regăseşti pe tine însuţi, nu îţi
pleca privirea resemnat, ci ridic-o către cer, priveşte puritatea lui care
dincolo de nori rămâne mereu acelaşi, iar tu nu te îngrijora, oricum eşti pe
drumul cel bun… Când simţi că poţi mai mult, nu te opri inutil şi nu pica
zadarnic în nostalgii deşarte. Nu pune preţ prea mult pe ce spun alţii, nu pune
preţ prea mult nici pe mărturia mea. Respectă-i pe toţi, dar nu uita şi de
respectul de sine. Respectă-le şi sfaturile fără ca să-i sfidezi inutil.
Respectă-le şi adevărul care poate mult l-au căutat până ce l-au aflat.
Respectă-le şi felul lor unic de a fi, chiar dacă nu îţi vine aşa uşor să stai
pe lângă ei. Respectă-le şi crezul chiar dacă nu eşti de acord cu acesta.
Respectă şi vei fi la rândul tău respectat. Dar nu uita că singura şoaptă
autentică şi care nu te minte, e cea care vine dinlăuntru, nu cu surle şi nu cu
trâmbiţe, ci ca o adiere, ca o mângâiere şi ca un fin sărut abia perceptibil…”
Iubirea este sentimentul de dăruire care nu așteaptă
nimic în schimb.
Iubirea înseamnă să le dorești celorlalți să aibă tot ceea ce visează să aibă, chiar daca nu le
poți oferi tu însuți aceste lucruri.
Iubirea înseamnă să dăruiești fără niciun fel de
atașament.
Iubirea este starea naturala a oricărei ființe
umane.
Noi nu putem primi iubire atât timp cât nu o dăruim
mai întâi. Cu cât dăruim mai multă iubire, cu atât mai multă iubire primim.
Iubirea și dăruirea sunt doua cuvinte sinonime.
Iubirea reprezintă o atitudine și nu necesită nicio acțiune pentru a fi
confirmată. Ea conduce la eliberare și nu așteaptă nimic de la celălalt.
Iubirea înseamnă acceptare.
Cu cat ne dezvoltam într-o mai mare măsura
iubirea, cu atât mai bine ne integrăm în marea armonie a Universului, cu atât
mai satisfăcătoare devine viața noastră și cu atât mai mult ajungem să ne bucurăm
de ea. Noi declanșăm astfel un ciclu ascendent care nu se încheie niciodată.
Iubirea înseamnă să îi accepți pe oameni așa cum
sunt.
Iubirea înseamnă să îi accepți pe oameni tocmai
pentru că sunt așa cum sunt.
Iubirea nu poate fi înțeleasă decât de cei care
iubesc. Iubirea înseamnă să ai încredere.
Tu nu poți înțelege plenar o altă persoană decât
dacă iubești plenar. Iubirea este un sentiment de pace interioară.
Iubirea înseamnă empatie. Ea înseamnă să te identifici cu o alta persoană și să simți
ce simte ea.
Toate ființele caută iubirea, prin toate acțiunile
lor. Iubirea este răspunsul la toate problemele. Daca ai iubi mai mult, toate
problemele tale ar dispărea ca prin farmec. Când iubirea devine desăvârșita,
orice problema se dizolvă automat.
Iubirea si înțelegerea sunt același lucru. Iubirea
înseamnă simultan comuniune și
comunicare.
Iubirea înseamnă să îi acorzi sprijinul unei alte persoane,
astfel încât să își îndeplinească visele și fără să îi ceri nimic în schimb.
Cel mai mare sprijin pe care îl poți
oferi altcuiva constă în a-l ajuta să înțeleagă Adevărul. Asta înseamnă să-i
transmiți Formula Fericirii.
Iubirea este o putere.
Ea este forța care ține
laolaltă Universul.
Iubirea atrage, integrează și este constructivă. De aceea, ea îi afectează
pozitiv pe toți cei asupra cărora este proiectată.
Niciun parlament de pe Pământ nu poate îndrepta
aceasta lume, dar un număr suficient de mare de oameni care iubesc ar putea-o
face cu ușurință.
Aproape toți oamenii confundă aprobarea egoului cu
iubirea. Nefiind iubire, aprobarea egoului nu poate conferi o satisfacție pe
termen lung. De aceea, omul simte tot timpul nevoia să primească dovezi ale iubirii celorlalți, iar atunci când
nu le primește devine frustrat.
Iubirea nu este sinonimă cu actul sexual.
Iubirea nu este o emoție.
Oamenii au nevoie de companie și confundă aceasta
nevoie cu iubirea. Adevărata iubire nu are nimic de-a face cu cramponarea sau
cu atașamentul fața de o alta persoana.
Iubirea nu ”tânjește” după altcineva, căci acest
sentiment echivalează cu despărțirea.
Iubirea înseamnă unitate, deci nu
permite niciun fel de separare.
Adevărata iubire nu are de-a face cu căsătoria.
Dacă doresc sa aibă o căsnicie fericită, cei doi parteneri trebuie să ajungă la
ea, înainte să semneze hârtiile.
Este imposibil să aplici adevărata iubire unei
persoane, dar să i-o refuzi alteia. Este imposibil să iubești pe cineva și să urăști
pe altcineva. Atunci când iubești pe cineva mai mult decât pe altcineva, este limpede că prima persoana iți
oferă mai multe lucruri decât cea de-a doua. Acest tip de iubire este uman, nu
divin. Iubirea acordată în schimbul amabilității este de asemenea, o iubire
umana.
Adevărata iubire este necondiționată. Cine
experimentează aceasta iubire, îi iubește
inclusiv pe cei care i se opun.
Ar fi sănătos și funcțional să iubim pe toata
lumea în mod egal.
Iubirea nu poate fi ”obținută” de la
altcineva. Ea provine întotdeauna din interior. Cine o caută în altă parte este
limpede că nu iubește.
Iubește-te pe tine însuți și oferi
iubire întregului UNIVERS.
Oamenii ar trebui să facă tot ce le stă în puteri pentru a iubi, nu
pentru a fi iubiți. Iubirea primită din exterior nu face decât să inflameze
egoul și nu conferă decât o fericire temporară și de scurtă durată.
Cine iubește plenar nu știe ce înseamnă sa nu fii
iubit. Apogeul iubirii este iubirea față de dușmani.
Atunci când simți iubire fața de dușmanul tău,
acesta devine neputincios și nu-ți mai poate face niciun rău. Chiar daca insistă,
el nu-și poate face rău decât sieși.
Iubirea nu poate fi amplificată. Tot ce putem face
noi este să ne eliberăm de ură. Atunci când ne aflăm într-o stare de iubire
profunda, noi nu mai putem răni pe nimeni și le acordăm tuturor dreptul la
propria unicitate.
Atunci când iubești plenar, simți ca ai totul.
Cine iubește cu adevărat, nu poate fi rănit.
Iubirea nu are percepții subiective. Ori de câte ori te simți bine, te afli într-o
stare de iubire. Ori de cate ori te simți rău, nu te afli într-o stare de
iubire.
Iubirea și egoismul sunt extreme opuse. Iubirea
este profund altruistă.
Iubirea înseamnă puritate. Iubirea elimină frica. Iubirea
elimină anxietatea, nesiguranța, singurătatea și nefericirea. Ea nu atrage către
sine decât iubirea.
Iubirea este simultan instrumentul și finalitatea,
călătoria și destinația. Ea este propria sa răsplată.
Iubirea își caută echivalentul. Ea nu poate înflori
decât în iubire.
Iubirea este contagioasă. Iubirea nu poate fi
intelectualizată.
Dulceața iubirii nu poate fi descrisa. Ea nu poate
fi decât experimentată.
Iubirea este plină de bunătate și de răbdare. Ea
nu cunoaște gelozia și lăudăroșenia, arogantă și duritatea. Iubirea nu insistă
niciodată spunând că are dreptate. Cine iubește nu devine niciodată iritat și
nu are resentimente. El nu se bucură atunci când se dovedește că altcineva a
greșit, dar se bucura sincer atunci când se dovedește că altcineva a avut
dreptate. Iubirea suportă orice, căci credința și speranța sa sunt absolute.
Iubirea este un balsam care alina și vindecă orice.
Atunci când iubim, nu numai că suntem fericiți,
dar întreaga noastră viața evoluează în
armonie.
Iubirea este complet lipsită de efort. In schimb
ura, necesita un efort foarte mare.
Aplica iubirea și toate problemele tale se vor
rezolva.
Iubirea este sinonimă cu fericirea. Cine nu este
fericit, nu iubește. Conceptul de posesivitate este opusul
perfect al iubirii. Iubirea eliberează, în timp ce posesivitatea înlănțuie.
Iubirea reprezintă o putere enormă.
Capacitatea de a iubi este determinată de înțelegerea
ta. Atunci când nu ai încredere în cineva, înseamnă că nu îl iubești plenar.
Cu cât iubim mai mult, cu atât mai puțin trebuie să
ne gândim.
Iubește!
Noi ne slăvim
Sinele prin serviciile pe care le aducem altor oameni, care atrag la rândul lor
servicii primite din partea acestora. În acest fel, iubirea divină curge de la
unul la altul, oferindu-ne o desfătare maximă. Nimic pe lume, nu oferă o desfătare
mai mare decât dăruirea. Aceasta conferă o fericire care depășește cu mult
orice experiența umană!
Dragi Îngeri
de pe Terra, Sunt Mama Voastră, Mama Divină!
Vin azi cu vești importante.
Planeta Pământ, în aceste momente, trece printr-o
curățare extremă.
Orice amintire din trecut care nu este în armonie cu Energia Gaiei, va ieși la
lumină.Corpul fizic al Gaiei, Mama Pământ,
a devenit un fel de tub, sau conductă (dacă vreți), prin care curge eliberarea
de toate aceste amintiri. Și de-asta vedeți atâta haos pe toată planeta.
Omenirea, de asemenea, eliberează întregul trecut
negativ, prin boli, lipsa de armonie în societate și comportamente umane care
nu sunt aliniate cu Spiritul.
În acest Proces de Ascensiune, comportamentele
umane au o puternică influență asupra societății; în special în societățile cu
carențe în practici și orientări spirituale.
Pentru societățile care au conexiuni puternice cu
Spiritul (nu vă mirați!, exista aceste societăți), această călătorie a
Ascensiunii e mult mai ușoara, pentru că aceste societăți știu ca în fond
exista o Putere Superioară, care lucrează și le protejează tot.
Aceste societăți sunt grupuri de suflete care cunosc Spiritul și-i practica
Legile și Învățăturile Spirituale, astfel Ascensiunea lor fiind mult mai ușoara.
Lecțiile pe care societățile moderne au nevoie să
le învețe de la Triburile Indigene (căci despre ele e vorba) sunt acelea de a
se conecta cu Spiritul lor atât ca societate cât și ca indivizi.
E singura formă în care Ascensiunea poate funcționa, atât
Ascensiunea Planetei cât si
Ascensiunea Sufletului Individualizat.
Ascensiunea înseamnă Elevarea Sufletului, ridicarea lui până în
locul în care se întâlnește cu Inima, Acolo, unde Trăiește Divinul.
Omenirea de dinainte au Ascensionat ca grupuri de Suflete; unele grupuri în număr
mare (au fost țări sau mari triburi).
Exista exemple în care triburile au dispărut,
subit, de pe fata pământului. Dincolo de aparențe, adevărul e ca aceste Suflete
au Ascensionat în Regatul desemnat lor, Misiunea acelor Suflete fiind împlinită.
Ascensiunea lor a servit ca exemplu pentru umanii care urmau să vină.
- Există multe scrieri care vorbesc despre aceste "civilizații dispărute".-
Civilizațiile respective erau deja în Regatele Superioare, în care există și
Acum. Doar că Regatele lor sunt mult mai Înalte decât cel al umanității și de
aceea omenirea nu le poate vedea. Vă asigur că aceste civilizații sunt acolo și
contribuțiile lor față de Planetă sunt enorme. Umanitatea, într-o zi, își va da
seama de aceasta.
Vă iubesc, dragi Îngeri ai Mei de pe Pământ!
Sunt Divina voastră Mama!
Știu că această Planetă trece în acest moment
printr-un dificil proces de curățare și eliberare.
Procesul vostru de eliberare nu e unul ușor și în parte, dificultatea se
datorează minții umane. Mintea umană este un instrument uimitor pentru existența
umană.
Servește ca mecanism de protecție încă din vremea vechilor umani. În pofida
dezvoltării speciei umane, se pare că mintea sa are o dezvoltare foarte lentă,
ajungând într-un punct, în care devine oneroasa.
Cu alte cuvinte, omenirea s-a dezvoltat destul de bine, până în punctul în care
mintea umana nu mai e necesară ca "armă" de protecție.
În realitate, mintea e mult mai utila daca e
conectata cu Dimensiunea Superioară pentru ca, Cunoașterea Divină să poată fi
descărcată în minte pentru ca viața umana să poată avansa.
Mintea umană a fost concepută cu intenția de a-l
proteja pe om. Acela însă era momentul în care omul era la începutul dezvoltării
sale și adaptării conviețuirii cu alte specii.
Împreună, societatea era volatilă și avea nevoie de protecție.
Umanii moderni nu mai sunt expuși niciunui astfel
de pericol; alte specii nu mai reprezintă niciun pericol. Vechea minte, doar ca
instrument de protecție, nu mai e necesară.
A sosit ora ca mintea umană să aibă o
schimbare de imagine.
Acum e nevoie ca mintea umana să se conecteze cu Mintea Superioară și să funcționeze
precum un conductor pentru ca, Cunoașterea Divină să poată fi transmisă. Omenirea
trebuie să facă saltul în Regatul Superior, iar aceasta se poate numai și numai
prin Actualizarea vechii minți protectoare.
De aceasta este nevoie pentru pasul și momentul următor.
Actualizarea vechii minți cere practică. Exista
triburi indigene care exersează această
practică dintotdeauna. Așa-numitele societăți avansate n-ar avea mai mult de făcut
decât să învețe de la ele și să le poarte de grijă.
Procesul de Ascensiune e complex.
Cere minții, corpului și spiritului, multă muncă.
Mintea are nevoie de ACTUALIZARE și sistemul
energetic necesită descărcări zilnice. Corpul fizic, de asemenea, are nevoie de
transformare. Corpul fizic este vehiculul prin care Divinul coboară. - A coborî Spiritul în corpul fizic, înseamnă
Ascensiune-.
Deci, Procesul de Ascensiune este Procesul de coborâre a Spiritului în corpul
fizic. Iar aceasta cere ca trupul fizic să fie extrem de pur: nimic altceva,
nimic!, decât PUR!
Și aici este unde Lucrătorii Noștri în Lumină luptă
acum: purificând corpul fizic. Până când corpul fizic nu devine pur,
Ascensiunea nu este completă.
Aceasta este cerință fundamentală pentru
Ascensiunea fizica.
Până nu descărcați un procent de Lumină de cel puțin
75%, în corpul vostru, nu se poate vorbi de o călătorie completă de Ascensiune.
Acesta este obiectivul Lucrătorilor Noștri în
Lumină.
Unii dintre ei au misiuni critice și e musai ca
Lumina Lor să fie superioară a 70%. De multe, multe ori ajunge la 80%.
Aceasta e o treabă foarte dificilă: Să menții procentul de Lumină la 80% în
corpul fizic, în climatul Regatului vostru.
E rarisim dar nu și imposibil. E vorba de Sufletele Avansate care împlinesc
Planul Divin în existența lor umana actuală și de avansul cărora Divinitatea
este tare mândră.
Următoarele săptămâni vor fi critice, dragilor.
Planeta va trece printr-o teribila cantitate de schimbări.
Omenirea va trebui să depășească uriașe cantități de turbulențe, pentru ca mai
apoi Divinul să se conecteze on line.
Odată ce Divinul începe să guverneze Planeta,
Procesul se va schimba dramatic: viața umană va fi principala preocupare, iar
Ascensiunea Planetară va fi tema agendei tuturor Sufletelor și guvernelor.
Întreaga Planetă, întreaga Rasă Umană, vor ști ce
urmează.
Fiecare Suflet va trebui să se focuseze pe Ascensiune.
Doar așa și doar atunci situația existentă pe Planetă va fi mai ușor de
gestionat.
”Aceasta este creația Noului Pământ. Da,
instituțiile, cultura, construcţiile literale, îngrijirea Gaiei, plantele,
râurile, copacii totul se întâmplă când această fundamentală … nu atitudine și
nu un sistem de credință, ci stare de a fi, este ancorată în starea voastră,
ancorată în inima voastră, plexul solar, picioarele, mâinile, capul vostru.
Când sunteți în acest punct, atunci totul este rezolvat, și înflorirea, dulcea
înflorire pe care aţi așteptat-o atâta timp … credeți aşa pentru că ați fost în
ea câțiva ani sau câteva decenii … aceasta nu este nimic în timp. Dar, vestea
bună este … acum este timpul! Și, astfel, mă îndrept, cu bucurie, dar cu
hotărâre și fermitate să vă pregătesc, să vă ajut în ancorare … sunteți deja
mai mult în acest punct, dar nu acceptați întotdeauna aceasta. Deci, nu este
ancorată doar încrederea, ci şi cunoașterea faptului a cine sunteți, și modul
în care acționați în voința voastră de a face binele. Este adevărul fundamental
a cine sunteți pentru că voi sunteţi Unul … şi Unul este voi!”
Mesajul Mamei, de acum câteva zile, a fost atât de
minunat! Eu însumi m-am bucurat de Iubirea din el, lucru pe care văd că mulți
dintre voi îl faceți în ultimul timp.
Continuați, vă rog, cu aceasta practica de
cufundare în Iubire. Hrăniți-vă cu Lumina și îmbrăcați-vă în Iubire.
Știu că e foarte relaxant și o adevărată plăcere să fii în această Prezență.
Recunosc, că este și locul meu favorit în care îmi place să stau.
Copiii mei, oricât de dificil vi se pare acest
drum pe care trebuie să-l urmați, vă invit să vă așezați pe genunchii mei, aici
în poala mea și să mă lăsați să vă spun povestea Terrei.
Voi toți sunteți copiii mei iubiți, Lumina Ochilor
Mei.
Ne cunoaștem de milioane de ani și am lucrat împreună
mult timp. Îmi face multă plăcere atunci când spun:
"Tu Ești al Meu, iar Eu Sunt al Tău!" și că avem o conexiune
spirituală profundă, care încălzește Inima Mea.
Vei accepta și tu aceasta atunci când vei putea să
o vezi.
Eu, Tatăl Divin, sunt foarte silențios, în comparație
cu Mama și demonstrațiile Dulcei Sale Iubiri.
Eu am tendința de a fi mai practic, preferând să găsesc
soluții problemelor și, da, mai masculin, așa cum este și drumul adevăratului
echilibru.
Vă asigur însă, că întotdeauna sunt puternic, înțelegător
și protector, că nu pot fi rănit sau ucis, că Iubirea mea este Eternă și că vă
sprijin necondiționat, pe voi și experiențele voastre.
Mulți dintre voi nu mă caută când au nevoie de
mine, chiar dacă eu doresc să o facă, fiindcă sunt un excelent ascultător și întotdeauna
sunt fericit să mă implic în viețile voastre, atât cât voi îmi permiteți.
Acest proces de concesie, de îngăduință, este nou
pentru voi fiindcă, v-au spus că există un Dumnezeu aspru, înspăimântător și
care judecă, iar această percepție vă îndepărtează de Mine, subconștient și
cultural.
Încetați "sacrificiile de sânge"!
Aceasta nu e Lumina. Nu, nu este.
Trebuie să vă opriți. Să terminați cu toate acestea.
Iubiților, lumea care se construiește acum, pe
valurile Luminii Iubirii și a Intenției Cristaline, va fi puternică, frumoasă,
iar voi toți veți vedea cât sunteți de frumoși.
Acesta este acum terenul vostru de joacă, pentru
Sinele Vostru Creator. Întotdeauna a fost. Voi însă nu știați și ați construit
crezând în separare, lipsă și frici. Împreună însă, cream cu Iubire, Lumină și
Bucurie. Precum vedeți, e realmente foarte, foarte simplu.
Lumina și Iubirea marchează drumul.
Intențiile vor căpăta putere, se vor face realitate, inspirate de Lumină,
Speranță și Iubire.
Vă rog, aveți grijă!
Fiți conștienți de gândurile voastre, de dorințele voastre, de intențiile voastre,
fiindcă acum se materializează mult mai ușor și mai rapid, în lumea aceasta atât
de lipicioasa, de posibilități aspre. Zic "lipicioasă", pentru că
doresc să vă atrag atenția, deoarece în acest moment energiile sunt foarte
dense iar când voi gândiți, gândurile voastre sunt precum o minge lansată într-un
aer lipicios, cu un înalt potențial, care se lipește de minge făcând-o foarte
mare. Totul se manifesta foarte rapid, iar intenția mea este doar aceea de a vă
atenționa, fiindcă acum sunteți într-un nou stadiu al unor noi reguli, cu
energii mai elevate, și asumări mai înalte.
Sunteți în faza de preîncălzire.
Cu noile Energii deveniți mai puternici, crescând în fiecare zi, purificându-vă
și ajungând tot mai departe.
Sunt extrem de mândru de jucătorii mei cu mingea
Energiei Noului Pământ.
Lucrătorii în
Lumină, realmente sunt iluminați în noapte, de intențiile, rugăciunile si
Iubirea lor , pe care le împart cu ceilalți.
Oh! La început
puteți simți că a iubi la distanță este foarte spinos ,și chiar de-ar fi așa,
aceasta este cu adevărat Iubire.
Păstrați-vă
mereu zona voastră de protecție. Fiți mereu vigilenți.
Încă nu vă este ușor să navigați către Casa pe
care o construiți Aici.
Dă-ți seama de onoarea de a fi Aici. De extremul
avantaj și de plăcerea sacră de a te bucura de Expansiunea Creației.
Copii, amplificați-vă casa !
Expansionează-te, Fiule !
Expansionează-te odată cu Mine !
Așează-te un moment pe genunchii mei !
Permite-ți să vezi cum gravitează Universurile!
Privește cum dansează în ritmul propriei și unicei melodii a Creației!
Poți auzi zumzetul Creației?
Oh, da, poți simți întregul murmur în urechile tale binecuvântate, pe măsură ce
urci, în aplauze, către Înaltele Energii!
Poți fi sigur, că aceasta e ceva natural.
Când le asculți, gândește-te la nebuloasele care
gravitează și bucură-te să fii parte din Marele Dans Cosmic al Creației, fiindcă
Tu Ești TOT.
Lasă-te să curgi!
Pot sa te întreb dacă alegi să dansezi, sau
preferi să lași să treacă timpul tău pe lângă acest dans al Creației ?
E timpul să dansăm !
E timpul să cream !
E timpul pentru a iubi mai profund !
Eu sunt Tatăl Divin !
Mulțumesc, că mă ascultați, că-mi vorbiți, că citiți,
că sunteți Azi , Aici, cu Mine !
A fost o mare plăcere să vorbesc cu Echipa de la
Sol.
Vă iubesc !
Iar dacă auziți un "fanatic nebun" strigând,
aclamând, încurajându-te, să urci pe scara Ascensiunii, ACESTA SUNT EU !
”Dreptul divin eşti chiar tu. Iar tu nu ai venit
aici cu lipsuri în fiinţa ta, ci ai venit ca entitate de Lumină ascunsă în
spatele unui trup. Şi toţi suntem aşa, până la unul. Majoritatea au uitat,
alţii acum au început să îşi reamintească. Dar niciodată nu e prea târziu să
afli cu adevărat cine eşti. Însă de acest adevăr nu te pot convinge nici eu,
nici nimeni altcineva. Căci tu şi numai tu deţii adevărul făpturii tale, aşadar
accesează acest adevăr, este chiar datoria ta să o faci!” ”Dreptul divin e doar
alegerea ta”