,, Iubirea este un ocean incomensurabil.
Monoton pentru spiritele incomplete.
Dacă lumina este prima iubire a vieţii, oare
iubirea nu este lumina inimii?
În cele mai sincere declarații ale femeii
întotdeauna rămâne loc de tăcere.”
Mă laşi să te
iubesc!
Mă primeşti în dialog, fără a pune bariere, ţepi
şi semne de întrebare?
Suntem iubire, îi iubim pe alţii, îi lăsăm să fie
cum vor, retrăgându-ne în spaţiile propriei iubiri iubindu-i, respectând
limitări. Însă, cum simte inima, căreia îi este permis să îşi reverse iubirea?
Cum este dialogul în care nimeni nu te grăbeşte,
nimeni nu te suspectează că ai vrea să arunci în aer norii, dialogul în care
sufletului îi este permis să se odihnească în braţele sufletului celuilalt?
Mă laşi să te iubesc? Adică, să fiu îngrozitor de
timidă sau expansivă, să spun ce gândesc, chiar dacă îţi pare ciudat că vreau
să spun despre frumuseţea ochilor tăi, sau poate doar despre liniştea pe care o
emani în jurul tău. Sau, poate să vorbim despre grădina ta cu zarzavat sau
despre iezii, care tocmai au văzut lumina zilei.
Mă laşi să te iubesc, şi iubindu-te, să îţi ating
inima într-un dialog tihnit, unde să resimţim siguranţa copiilor, ce nu cunosc
decât încântarea jocului dimpreună cu alţi copii?
Mă laşi să te iubesc, şi poate chiar să plâng, şi
să îţi spun că îmi este greu?
Mă laşi să te iubesc, dăruindu-ţi ceea ce este
pentru mine nestemat? Nestematul acesta, va aduce un plus de strălucire
nestematelor tale, şi dacă nu, măcar vei avea încântarea de a fi deschis o uşă
către un suflet!
Mă laşi să te iubesc, şi să fiu eu însămi, nu omul
pe care îl repezeşti, deoarece ţi-a deranjat comoditatea, scuzându-te în ochii
tăi, că şi aşa, sunt doar străinul insipid de nicăieri?!
Străinul insipid de nicăieri ce sunt, îţi voi
arătă măsura iubirii tale. Străinul de nicăieri ce sunt, nu vreau decât să îmi
permiţi să te iubesc, lăsându-mă să vin către tine într-un dialog al
prezenţelor, al căldurii şi al blândeţii.
Mă laşi să te iubesc, pentru a rescrie împreună
reţelele de lumină pe care străbunii noştri ştiau să le păstreze, să le
onoreze, să le acceseze, să le respecte?
Mă laşi să te iubesc, pentru a redescoperi, cum e
să ne odihnim sufletele în lumina încrederii şi a timpurilor altfel, timpuri
lipsite de ţepii ce delimitează caste, grupări, societăţi, cluburi, orgolii,
aroganţe, superiorităţi.
Mă laşi să te iubesc, pentru a-mi revela şi a-ţi
revela deopotrivă, Umanitatea şi Divinitatea?
Mă laşi să te iubesc în timpul ce se cerne printre
stelele demult uitate?!
Mă laşi să te iubesc?!
Ambarees, 28 iunie 2020
Imagini: Pinterest
