vineri, 16 august 2019

ADEVĂRATA NOASTRĂ NATURĂ



ADEVĂRATA NOASTRĂ NATURĂ




                                        Eternitatea Clipei  de Ilie Cioara 


Cine suntem şi fiinţăm ca făptură întrupată?
Corpul, doar o simplă haină, de lumesc frecvent legată
Iar trăirea-i pe potrivă; în această conjunctură,
 Rezemată pe trecut, viaţa-i teamă, zbucium, ură.

Acesta-i fictivul "sine" structurat egocentrist,
 Care prin acumulări totdeauna-i conformist.
Crez, concept sau teorie îi sunt sfetnic permanent
Prin ele prizonier, nicicând nu-i independent.

"Natura noastră reală" e cu totul diferită
N-are centru şi nici margini, Ea-i Lumină Infinită.
Nu a fost cândva creată - a fiinţat dintotdeauna
Sursa fiindu-i Veşnicia - aşa va rămâne-ntruna.

În mod practic O-ntâlnim când gândirea complet tace
 Mintea absolut smerită - spontan de trecut desface,
 Iar în "golul psihologic" devenim universal.
De fapt suntem Infinitul şi fiinţăm atemporal.
 
Puritate sacrosanctă, Frumuseţe şi Iubire,
 Aceasta ne este firea - manifest dumnezeire,
 În această conjunctură, toţi formăm o unitate
 Precum Toate prinse-n Tot - Reală Unicitate.

Problema-i cum O-ntâlnim în viaţa actuală?
 În mod simplu şi oricând - demolând starea duală!
Atenţia folosită clipei drept Iluminare,
 Ea de trecut ne desface ca factor de demolare.

De-acum uniţi cu "ce este" - Viaţa-i veşnic noutate
Trăim un etern prezent - firea-i drept Realitate;
Bun temei de viaţă nouă cu altă înfăţişare
Cinstea şi cu bunătatea în tot locu-nsoţitoare.

Trăind la acest nivel, insistent cât mai frecvent
 Destrăma-vom tot trecutul - drept suprem eveniment
Viul împlinindu-şi rostul legat de acest
Pământ Îşi continuă destinul cu Divinul legământ.



În practicarea "Cunoaşterii de sine" interogaţia capătă o importanţă esenţială. Numai punându-ne întrebări atingem acea stare de investigaţie sau studiere minuţioasă, în scopul descoperirii a "ceva" nemaiîntâlnit şi aflat momentan sub mantia Necunoscutului.
Acelaşi fenomen se petrece şi în lumea oamenilor de ştiinţă, preocupaţi de aflarea tainelor materiei sau ale naturii în general. Aceşti investigatori pornesc de fiecare dată de la acumulările ştiinţifice descoperite până la data respectivă, astfel înaintând de la o cunoaştere la alta, până ce întregul fond informaţional se epuizează. În acea clipă mintea îşi încetează orice activitate.
Acesta este momentul în care noul, ca taină a naturii, singur îşi dezvăluie prezenţa ca realitate. Iar mintea complet liberă, dispunând de noi celule cerebrale - nealterate de cunoaştere - cuprinde noutatea ce devine de-acum cunoaştere. Aşadar, cunoaşterea noului se înfăptuieşte prin folosirea sau degradarea celulelor cerebrale virgine.
 Ce se întâmplă după această tainică întâlnire a omului cu noutatea? În primul moment, când descoperitorul încearcă să-şi popularizeze realizarea, el este adesea întâmpinat cu rezervă, neîncredere, suspiciune şi uneori respins cu vehemenţă chiar de către slujitori ai ştiinţei ca şi el.
Istoria omenirii este plină, din păcate, de exemple în care inventatorul a fost apreciat chiar alienat mintal şi a murit în crudă sărăcie. Abia ceva mai târziu, alţii i-au preluat descoperirea, culegând toate avantajele celebrităţii. Iată şi explicaţia. Noutatea este de obicei respinsă sau acceptată cu dificultate, pentru că minţile acestor oameni, fiind limitate egocentric, îi degradează prin orgoliu, împiedicându-i să accepte că alţii ar fi mai dotaţi informaţional decât ei.
 În realitate, aceştia fiind posedaţi de ceea ce ştiu şi posedă, se manifestă ca surzi şi orbi în faţa noutăţii Viului, în eterna Sa prospeţime ce-L caracterizează. Dar să revenim la tema noastră şi să vedem cine suntem ca făpturi întrupate? Mai întâi, avem un corp fizic înzestrat cu cinci simţuri şi tot atâtea organe de simţ - văz, auz, miros, gust şi pipăit.
Acest corp este dublat de un alt corp vital, numit dublu eteric. Urmează apoi alte patru corpuri de substanţă mai fină, despre care amintesc în cartea: "Moartea morţii şi desăvârşirea". La aceste taine am avut acces cu ajutorul fenomenului de dedublare, declanşat spontan - pentru mine, eveniment cu totul inedit. Aveam vârsta de 32 ani şi 8 luni şi nu posedam nici o cunoştinţă despre posibilitatea decorporalizării, ca şi a lumilor paralele. Fenomenul a fost practicat cu insistenţă pe o perioadă de 42 ani. Corpul carnal este doar o haină oferită de către părinţi prin actul firesc al procreaţiei. Legat de corpul odic, el are inteligenţă proprie, ce funcţionează printr-o seamă de automatisme independente de voinţa noastră. În acest sens amintim: bătăile inimii, respiraţia, circuitul sanguin, asimilarea, evacuarea etc. Durerea fizică este un fericit semnal care ne avertizează că ceva nu funcţionează aşa cum ar trebui şi, prin urmare, ne obligă să intervenim pentru redresare. În corp funcţionează o minte structurată pe acumulări de cunoştinţe, informaţii, experienţe proprii.

 De fapt, această minte constituie un corp distinct, care este legat de corpul fizic prin intermediul corpului vital sau odic, prin conexiuni cerebrale (sistemul neuronal). În dedublare - ca entitate distinctă astrală - dispuneam de toate facultăţile mele mintale şi priveam corpul fizic ca un cadavru. Şi eram legat de el doar printr-un cordon ombilical ("de argint"). Această minte, când neglijează necesităţile, ca şi buna funcţionare a corpului carnal, ea constituie un factor negativ, ce conduce la îmbolnăvirea acestuia sau chiar la distrugerea sa. 
Mintea funcţionând haotic a pus temelie "ego"-ului (sinelui personal sau personalităţii) - structură fictivă, veşnic traumatizantă. Această alcătuire, fruct al ignoranţei, o mai numim conştiinţă de suprafaţă sau principiul răului - identificat cu diavolul, manifestat frecvent în atitudinea omului obişnuit, condiţionat tempo-spaţial. După ce am aflat că mintea cunoscătoare este incapabilă să descopere Necunoscutul, vom renunţa în mod conştient la serviciile şi îndrumările acesteia.
 Prin urmare, nu vom mai recurge niciodată la: metode, discipline, teorii, concepte filozofice, credinţe religioase, analize, psihanalize, rostiri de formule, fiindcă toate acestea se sprijină pe suporturi egocentrice dinainte programate. Problema cu care ne confruntăm încă de la început este, aşadar, această minte condiţionată care ne domină prin automatisme. Ce ar trebui să facem ca să tacă necondiţionat chiar din prima clipă? Căci numai prin tăcerea ei putem avea acces la misterele Viului, aflat în permanentă mişcare şi prospeţime de la o clipă la alta. 
Şi încă o precizare, a cărei însemnătate ne obligă să o reamintim cât mai des şi anume: o minte făcută liniştită prin propriile ei instrumente (dorinţă, efort susţinut de voinţă, imaginaţie, idealizare etc.) nu este altceva decât o minte contorsionată, cuprinsă tot în sfera "ego"-ului.
 Dacă am urmărit cu toată seriozitatea deconspirarea minţii ştiutoare, nu vom întâmpina nici o dificultate la descoperirea 

"Adevăratei naturi" a fiinţei umane - identică în fiecare ins.

 Şi iată cum realizăm această descoperire: Cu ajutorul Atenţiei vigilente şi globale întâmpinăm fiecare reacţie a minţii ca gând, imagine, dorinţă, sentiment, fără să urmărim nici un scop sau să aşteptăm vreun anume rezultat. Simplitatea întâlnirii dizolvă orice apariţie, fără nici un fel de intervenţie din partea noastră. Dispariţia este opera Atenţiei, care prin simpla Ei prezenţă împrăştie tot ce întâlneşte, tot aşa precum razele Soarelui împrăştie întunericul. 
Iar în "golul psihologic" astfel creat, dispunem de o altă minte, nouă, proaspătă, extinsă la Infinit. În această ipostază funcţionăm ca un întreg, fără centru, fără margini, uniţi cu Eternitatea. Nici un fel de distincţiune nu ne separă de Sursa Veşnic trăitoare, fără început şi fără sfârşit. 

Şi în perfectă uniune cu "Ceea ce este" - Viaţa ca veşnică noutate, trăim un etern prezent. Iubirea, Frumuseţea, Bunătatea şi Fericirea la nivel absolut ne revelează natura noastră dumnezeiască. Frecvenţa unor asemenea clipe trăite ne conduc - fără interventia noastră mintală - la demolarea omului vechi şi, o dată cu el, a întregului destin care ne-a adus pe această planetă în postura dualistă - pentru ispăşire.





Extras din cartea , Eternitatea Clipei  - Ilie Cioara 



Eu sunt iubire ! Tu ești iubire !






Imagini Pinterest

32 de comentarii:

  1. Cu fiecare răsărit crește o șansă nouă. La limpezime, bucurie, iertare, iubire. N-o irosi, primește-o!
    Cu prețuire Nonica

    https://www.youtube.com/watch?v=uyAFnV90Wqc&feature=share

    RăspundețiȘtergere
  2. Gustul fiecărui moment este unic. Să învățăm a iubi și-a prețui viața!Cu prețuire Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=S1MmOPIRo5I&feature=share

    RăspundețiȘtergere
  3. Iubire si Incredere , iti multumesc draga mea Nonica .
    https://www.youtube.com/watch?v=GRyIA_54AMc

    RăspundețiȘtergere
  4. Ne vindecăm inima cu fiecare cuvânt plin de iubire pe care îl rostim cu sinceritate și cu fiecare gest ce ne aduce mai aproape de celălalt. Cu prețuire Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=6Ayvzw01DAw

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Țărmurile vin spre tine , mă-nvelești cu aripi calde .."
      https://www.youtube.com/watch?v=Bs6z9nNBmAo

      Ștergere
  5. M-au impresionat întotdeauna până la lacrimi oamenii buni. Nu orice fel de oameni buni, ci oameni buni cu adevărat. Și știți după ce criteriu mă iau? Oamenii buni nu își mai aduc aminte dacă și când au făcut o faptă bună. Bunătatea nu este o datorie pentru ei, ci felul lor natural de a fi astfel încât să se simtă bine în pielea lor. De aceea au obiceiul să povestească cu multă simplitate, fără dorința de a impresiona, lucruri ale vieții. Vorbesc cu folos sufletesc despre faptele lor acelora care au nevoie, ca și cum ar vorbi despre alții. Nu vor spune niciodată că ei au făcut o cutare sau cutare faptă bună. Ei nu trăiesc cu impresia că sunt buni, ci cu dorința asiduuă de a-L avea pe Dumnezeu în sufletul lor. Bunătatea se molipsește foarte rapid, dar este greu de întreținut. Pentru că răul nu cere multă școală pentru a fi înfăptuit și promovat. Dar binele cere. Nu atâta școală pe cât voință și dragoste de frumos și Divinitate, fără de care nu s-ar putea înfăptui nimic. Iar ca binele să fie desăvârșit, este nevoie de smerenie. Smerenia este cea care te face să uiți binele pe care l-ai făcut cuiva și mai ales să nu aștepți niciodată recunoștință de la nimeni. Pentru că smerenia pune facerea faptei respective pe seama lui Dumnezeu. Dumnezeu a miluit prin tine pe cel care avea nevoie de El. Tu ești unealta Sa, nimic mai mult. Iar dacă ajungi să te mândrești că ești unealta Lui, atunci devii rău și cu pretenții. Faci ceea ce trebuie să faci pentru că acesta e cursul firesc al lucrurilor și nu tu miluiești, ci Dumnezeu. Iar în fond și la urma urmei, tu ești cel miluit...de mila Lui Dumnezeu care se săvârșește față de aproapele tău prin mâinile tale...Cu pretuire! Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=i3lqPUbYyTM

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc Draga Nonica din toată inima Ești un suflet frumos! 🌈🙏🌺

    RăspundețiȘtergere
  7. Într-o zi mi-am lăsat sufletul să zboare. M-am așezat la fereastră și l-am privit. Rătăcea ca un copil, fericit. Dezorientat. Scăldat în lumină, mângâiat de vânt...Își chema semenii la joacă...Mi s-a părut că, dintr-o dată, e și mai multă lumină...Și mai multă verdeață...Ceru-și flutură mantia plină de nori firavi...cădea pace și liniște pe pământ...Un colț de viață văzut de după perdea.Din liniștea camerei începeam să înțeleg ce înseamnă suflet...Lumină...pace...liniște...calm...fericire...joc...iubire...regret...dorințe...speranțe..."Vino înapoi!", i-am șoptit încet.Credeam că aud doar eu și florile de pe pervaz. Dar s-a oprit senin, s-a întors spre mine și mi-a șoptit: "Sunt aici, cu tine...Eu sunt privirea ta și visul tău. Dorința ta de lumină. Zborul tău în lume, joaca ta...Nu eu alerg, ești tu...""Dar eu sunt în cameră, tu afară...""Serios? Și-atunci, cum poți simți, cum poți vedea? Cum te poți bucura? Trebuie doar să deschizi ochii...să vrei să vezi...să-ți dorești asta..."Eram sceptică dar l-am ascultat. Am deschis ochii. Camera era plină de lumină, inundată de soare, de culoare...Florile zâmbeau pe pervaz, copacii fremătau afară...Un colț de cer la fereastra mea și viața tresăltând în zare...Am lăsat fereastra deschisă larg.E fereastra sufletului...Cu prețuire Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=7RyCVQYQzh8

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu putem ști ce se întâmplă mâine, așa cum nu putem ști ce întorsătură o să ia viața noastră peste un an, doi, sau chiar peste zece. Amânând lucrurile care ne aduc bucurie și plăcere, nu putem decât să ne amânăm viața. Nimeni nu poate ști cât va sta prin preajmă pentru a se bucura de tot ceea ce și-a planificat sau visează pentru următorii ani. Cu toții putem să ne bucurăm de momentul prezent, pe care cu siguranță îl avem acum...
    Să ne bucurăm că existăm! Cu prețuire Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=WUrZTBcNu0g&feature=share

    RăspundețiȘtergere
  9. Nimic din ceea ce aparține acestei lumi nu poate fi al tău. Singurul lucru care-ți aparține sunt sentimentele tale. În momentul în care înțelegi acest lucru, realizările tale materiale vor deveni cu mult mai puțin importante decât cele sufletești. Cu prețuire Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=_Vv8spXb3cI&feature=share

    RăspundețiȘtergere
  10. Mă întreb uneori, fără să pot să îmi explic evident, de ce și ce anume ne aduce la un moment dat lângă un om și nu lângă altul.
    De ce uneori simțim nevoia să vorbim, să zâmbim, să ne tachinăm sau să tăcem lângă cineva anume și nu lângă altcineva anume. Aș vrea să înțeleg să vă pot spune și vouă, dar nu înțeleg nici cât să mă lămuresc pe mine.
    Pot doar să bănuiesc că este vorba despre o anume "alchimie". O alchimie a cugetului, a simțurilor, a rostirii, a tăcerii, a sufletului. Niște potriviri atât de perfecte ale gândurilor cuiva pe gândurile tale, încât nu îți dorești să te afli în altă parte.
    Este ca și cum ai lua bucăți de puzzle din tine și le-ai potrivi la altcineva. Întâmplător sau nu, ele se așează de minune. Urmează mirarea. Apoi bucuria. Timpul însă este cel care va hotărî ce fel de tablou creăm noi împreună...al prieteniei, al iubirii, al rămânerii sau al plecărilor. Indiferent de gradul de compatibilitate, în viață, criteriile după care ne rămân oamenii alături, este altul. Trebuie să avem o șansă, un strop de respect, un strop de înțelegere, mai mulți stropi de credință și un ocean de iubire. Totuși, cred că oamenii nu ne ating sufletele întâmplător: în fiecare atingere există magie și multă Dumnezeire.Cu prețuire Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=UT4PD9XiKkE&feature=share

    RăspundețiȘtergere
  11. Fă-ți timp să mă respiri!
    Parfumează-te cu parfumul meu,
    Îmbracă-te cu căldura mea,
    Învelește-te cu liniștea ce mă cuprinde în jurul tău!
    Soarbe-mă de fiecare dată când ți-e sete!
    Izvorăsc din mine cascade de sentimente inocente,
    Nu știu să le definesc, sunt confuze,
    Dar știu sigur că vor deschide întrebări incerte!
    Sărută-mă cu ochii minții!
    De atâtea ori ți-am simțit sărutul în gând,
    Căldura aceea sfâșietoare ce naște,
    Fiori nedefiniți ce se pierd adesea în vânt!
    Citește-mă de fiecare dată când mă rescriu!
    Printre rânduri stă viața adevărată,
    Cu fiecare literă pusă pe coala albă
    Încerc să visez, să sper, să trăiesc într-o lume curată!Cu drag si prețuire Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=QhK7SQp-sJU&feature=share

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Nonica , esti un inger ce aduce multa IUBIRE in tot ceea ce ai scris .
    Iti multumesc si la randul meu iti trimit la fel minunate ganduri de iubire din toata inima mea ,

    RăspundețiȘtergere


  13. Știi? Când cineva binevoitor îți aruncă o vorbă pe pervazul sufletului tău, mai ales atunci când știe și vede că ai nevoie de acest lucru, atunci sorbi tăria acestor vorbe și îți îndulcești în mare grabă amarul sufletului. Pur și simplu nu mai stai pe gânduri să cercetezi dacă sunt aruncate cu interes sau nu. Știi doar că ai nevoie. Le simți ca un balsam pentru sufletul tău greu încercat. Foarte rare sunt acele persoane care în modul lor de exprimare față de tine pun toată căldura sufletească pe care sufletul lor este în stare să o degaje. Foarte rare. Deosebit de rare sunt și acele suflete ale căror zâmbete îți oferă siguranță, o nădejde, o dragoste inexplicabilă în cuvinte, o bucurie sfântă de care sufletul tău pare că nu se mai satură. Rarisime sunt și persoanele acelea ale căror cuvinte, hotărâri, idei pline de înțelepciune sunt sau devin cu acordul tău, cârmaci pe marea vieții tale. Toți avem nevoie de răspunsuri pentru că împrejurările vieții și felul cum ne raportăm noi la ele, nu fac altceva decât să nască întrebări. Dar nu orice fel de răspunsuri. Răspunsuri de la Dumnezeu sau răspunsuri înțelepte, curate, clare și concise. Toți acești oameni sunt de fapt și de drept balsam pentru suflet. Dar, înainte de toate, Dumnezeu să fie balsamul tău și abia după aceea acești oameni.
    Drag și prețuire!Nonica!

    https://www.youtube.com/watch?v=RleQUqOfbzA&feature=share

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Nonica , este adevarat si ma bucur enorm pentru tine ca ai gasit balsam pentru suflet si sa rezonezi in dimensiunea inalta cu unele persoane cu idei pline de intelepciune cu dragostea in cuvinte si raspunsuri care nasc alte intrebari , inteleg ca Totul este doar evolutie. Multumesc pentru indrumare si calauzire in tot Ceea Ce Esti Tu .
      Dumnezeu imi va fi balsamul sufletului.
      Iti doresc o zi minunata plina de Iubire , Bucurie, Fericire.
      https://www.youtube.com/watch?v=uFofif5d0Io

      Ștergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Se zice că o lacrimă este egalul unui sentiment pur și adevărat, iar suma lacrimilor vărsate înseamnă dragoste adevărată. Nu oricine are curaj să plângă, nu oricine are curaj să privească singur răsăritul cu gândul la persoana iubită, nu oricine știe să iubească și nu oricine știe să accepte dragostea primită. Nu îți trebuie talent să deții aceste calități și nici șansă, trebuie să ai acel ceva în tine, acel ceva ce te face să simți sentimentul la maxim. Timpul este liberul arbitru din viața noastră, el ne oferă șansa să iubim, să fim iubiți, să oferim blândețe, să ne bucurăm de misterul dragostei...Probabil că dacă timpul nu ne-ar provoca, totul ar fi simplu și fără rost. Viața ar fi plictisitoare fără provocări. Mulți dintre noi am iubit, iubim, sau vom iubi. Nimeni nu scapă. Nimeni nu fuge din calea dragostei. Timpul nu te lasă să părăsești această lume fără să verși o lacrimă din dragoste...Lacrimile sunt perlele unui suflet sensibil, iubitor, răbdător...dar puțini știu să le aprecieze adevărata valoare...și uneori nici nu este nevoie...oricum ele sunt inestimabile...atunci când îți inundă ochii de FERICIRE!!!
    https://www.youtube.com/watch?v=MCuJ4DAaGdQ&feature=share

    RăspundețiȘtergere
  16. Ma bucur nespus de mult pentru fericirea ta , pentru ca ai reusit , pentru fel in care gasesti cu atata frumusete sa traiesti iubirea . Esti un suflet frumos delicat si Divin . Iti multumesc si iti trimit ganduri de iubire .
    Sa ai seara minunata .

    RăspundețiȘtergere
  17. Deschide-ți sufletul frumos, Om bun și luminos; privește și zâmbește, când soarele te încălzește!
    Accesorizează-ți viața cu fericirea - ea este unica stare care, cu adevărat ți se potrivește!
    https://www.youtube.com/watch?v=DZxEET8ld08&feature=share

    RăspundețiȘtergere
  18. Cine va dori cu adevărat să se afle în sufletul tău, va pătrunde acolo indiferent dacă-i dai voie sau nu...Oricât de mult timp i-ar lua acest lucru sau câte sacrificii l-ar costa, acestea nu-l vor împiedica să lupte pentru locul în care s-ar simți cel mai fericit de pe pământ...
    Știi?...până și sufletele de gheață se încălzesc și se topesc, prind viață atunci când în ele s-au cuibărit oamenii potriviți...

    https://www.youtube.com/watch?v=0_mAbOIoHQY&feature=share

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru toate acestea exista doar IUBIREA . Multumesc Christine.

      Ștergere
  19. EU SUNT IUBIRE, TU ESTI IUBIRE !
    Mulțumesc NORIS Bucurie TANATARA !

    RăspundețiȘtergere
  20. Gândurile frumoase înmuguresc în suflete pure...iar lucrurile mici sunt cele care pot umple cu dragostea lor cea mai importantă cameră a sufletului nostru...Când Dumnezeu este cu noi , chiar și înfrângerile devin binecuvântări...Cu prețuire Nonica!



    RăspundețiȘtergere
  21. Dumnezeu este cu Noi toti mereu , mai trebuie sa fim si Noi cu El , asa cum esti tu . Draga Christine ,prin gandurile tale divine aduse mereu aici, iti multumesc tie Suflete Frumos .

    RăspundețiȘtergere
  22. Universul vieții mele, se învârte în jurul iubirii supreme. Galaxia mea de gânduri, sentimente, cuvinte, vise și speranțe profunde, se rotesc în jurul fericirii, al frumuseții și al prieteniei sincere, curate și adevărate!Cu prețuire Nonica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Dar trebuie să-nveţi s-accepţi
      Ce ai acum şi să n-aştepţi
      Mereu o altă împlinire,
      Ca să ajungi la fericire.

      Averea ta va fi mai mare
      Când faci din nou numărătoare,
      De vei putea să-ţi aminteşti
      Pentru ce ai, să mulţumeşti."
      "Darul recunoștinței"
      Versuri de Emilia
      Sursa: http://flori-de-lumina.blogspot.ro/20...

      Ștergere
  23. Când ești fericit, îți cauți sufletul și îl găsești zâmbind, iar ochii îți trimit lumina în inimă.
    Când ești fericit, cuvintele nu se mai rostesc; ele se cântă și se împletesc cu fiecare fior.
    Când ești fericit, brațele devin aripi și gândurile adieri de liniște.Cu prețuire,Nonica!

    RăspundețiȘtergere
  24. Prin cantec eu am sa-ti raspund cu bucurie.
    "In gradina casei mele e copacul
    Care canta si pe frunze si pe vant
    Care stie tot ce-mi place si ce simt
    Care stie cantecul ce-n gand il cant
    In gradina casei mele e copacul
    Care-mi spune sa fiu mandru cum e el
    Care-mi spune sa-mi tin fruntea dreapta tot mereu
    Fie ploaie, fie soare, fie nori,
    Tot ca el.
    Copacul demn se-nalta in gradina mea
    Incarcat de roade si de noapte grea
    Au incercat dusmani sa-l culce la pamant si sa-l stie-ngenunchiat.
    Copacul demn se-nalta in gradina mea
    Ametit de soare, de lumina grea.
    Acest copac e trup din trupul tarii sfant
    Si-o fi vesnic pe pamant "

    Multumesc Christine

    https://www.youtube.com/watch?v=8n4dv-pksyk

    RăspundețiȘtergere
  25. Spiritualitatea - este o știință, dar ea ne cere să adoptăm și un anumit mod de viață
    "A primi o filosofie nouă ce deschide noi orizonturi,
    ce prezintă un ideal mereu mai înalt de atins, presupune să fim capabili să ne armonizăm cu ea, întărindu-ne nu numai creierul, dar și stomacul, plămânii și întreg organismul, pentru a rezista tensiunilor ce se vor produce neapărat. Nu trebuie să ne închipuim că acești curenți ai luminii și iubirii sunt ușor de suportat. Spiritualitatea este, mai întâi, o știință ce o dobândim ascultând cuvintele unui înțelept, citind diferite cărți. Dar este insuficient, poate chiar și nociv, dacă ne mulțumim să ne hrănim intelectul.
    Așadar, cel care se decide să urmeze un învățământ spiritual, trebuie să-și schimbe și modul de viață. Altminteri, după o vreme, el se va confrunta cu atâtea contradicții încât va intra în conflict, nu numai cu el însuși, dar și cu anturajul și societatea. După ce au îmbrățișat o așa zisă viață spirituală, multe persoane devin insuportabile pentru toți! Să stea de vorbă cu ele însele: ele vor vedea dacă creează armonie în jurul lor și dacă se arată demne de învățământul spiritual pe care s-au decis să îl urmeze."
    Omraam Mikhaël Aïvanhov

    RăspundețiȘtergere
  26. ”Corpul vostru fizic este un vas de utilitate temporară, menit să vă ajute să vă adaptați condițiilor pe care vi le poate oferi Mama voastră Pământ. Acest vas, pe scurta sa durată de viață, va fi gazda Sufletul și scânteii divine (Spiritul). Acest Spirit sau Conștiință Divină este "esența vieții" și vi s-a dat pentru ca totdeauna să aveți un „colac de salvare” pentru vremuri când, s-ar putea să treceți prin „furtună”. Indiferent cât de mici sau de neînsemnați vă considerați, mereu veți fi însoțiți de această scânteie divină, pentru ca atunci când vă „pierdeți”, să vă puteți salva, orientându-vă spre țărm.
    Sufletul vostru este nemuritor și extrem de cuprinzător. El a călătorit de-a lungul unui vast spațiu și timp, pentru a câștiga experiență și a-și crește conștiința de sine. El a fost găzduit de multe corpuri fizice, de diferite consitențe, de diferite forme și mărimi. Mai corect ar fi să spunem că Sufletul și-a creat aceste locuințe temporare, în funcție de mediul în care urma să trăiască (pentru a experimenta) și în funcție de programul de viață pe care și l-a întocmit înainte de încarnare.”
    ”Arhanghelul Mihail: Adevăruri de bază ale Evoluției Spirituale (I)”
    4 Noiembrie 2015 de la Steve Beckow
    Archangel Michael on Basic Truths of Spiritual Evolution
    November 4, 2015 by Steve Beckow

    RăspundețiȘtergere