miercuri, 4 septembrie 2019

IUBIREA UN DAR DE LA DUMNEZEU


IUBIREA 
        un Dar de la                          Dumnezeu   


 Asumă-ți iubirea , omule frumos ..Dă-i voie să-ți pătrundă în suflet, în gânduri și în întreaga viață și las-o să te scalde-n lumina ei… Lupta să o păstrezi acolo, fă-o să crească prin încredere în cel de lângă tine, prin respect față de el și nu în ultimul rând prin iertare, căci toți oamenii sunt supuși greșelii atunci când iubesc..

Încearca să dai mai mult decât ceea ce te aștepți să primești , joacă-te în timp ce iubești , dar niciodată să nu iubești în joacă, simte-l pe celălalt când are dureri și cuvinte nespuse în suflet , ia-l de mână cu încredere și potrivește-ți pașii cu ai lui , nu minții , nu înșela și nu-ți vinde miracolul din inimă pentru nimic în lume.
Lasă-l pe acel om minunat care ți-a ocupat sufletul , gândurile și viața, să-ți fie motiv de zâmbet, rațiune de a trăii, sprijin la greu , părtaș la bucurie, întregire pentru suflet și completarea viselor tale..Dacă vei face toate acestea , cu siguranță îți vei asigura până la sfârșitul zilelor tale , acele brațe ce te vor aștepta mereu , acea inimă care te va purta veșnic în ea, acel suflet care va trăii cot la cot cu tine , bucuriile sau necazurile.
Ști din clipa în care acel om îți va oferi un umăr sau doi pentru a putea să-ți odihnești fruntea sau să-ți plângi lacrimile , până în momentul în care viața va hotărî că e timpul să încheiați povestea voastră de iubire.
 Fiecare secundă, minut, oră, zi, săptămână, lună sau ani petrecuți împreună vor fi trăite din plin, complex,demn,frumos și plin de fericire.

Trăiește-ți iubirea , omule minunat,dă-i voie să-ți pătrundă în suflet și las-o să-și înfingă rădăcinile cât mai  adânc în viața ta.


                                 






Un dar de la Dumnezeu 


Dragostea mea pentru tine e o floare ,
Pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletul meu.
Te iubesc într-un fel în care n-ai să știi niciodată,
Pentru că nu pot să-l descriu în vreun fel,

Un fel care mie îmi pare inuman,
Ceresc și tainic, iar dacă aș încerca să vorbesc despre asta,
Ar fi prea puțin ce aș putea spune.

E felul acela în care, în miez de zi,
Iți visez mâinile și semnele care ți-au rămas drept amintiri va celui ce-ai fost.
Mă întreb în visul meu,
Câte alte amintiri au născut mâinile tale
și câte oare vor mai naște?

Te iubesc cu fiecare respirație de-a ta lângă mine,
tot mai adânc în suflet ca pe o floare pe care o privesc,
De care mă uimesc, și nu mă încumet să o rup,
Dar pe care aș lua-o în casa inimii mele până ce aș înceta să mai fiu.

Dragostea mea pentru tine e o floare ,
Pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletul meu
 Și care crește în mine,
Iar tu ești apa, pământul și soarele ei.

Te iubesc de parcă te-aș fi așteptat
dinainte să mă nasc și dinainte să știu că exiști
în lumea asta,
 
De parcă Dumnezeu te-ar fi trimis să-mi macini în inimă,
Durere și bucurie, tăcere și vorbe dulci, neputință și speranță,

De parcă El te-ar fi trimis să mă înveți ce-i iubirea.
N-am știut, până să te știu, câtă dragoste pot cuprinde în suflet,
Câtă poveste și câtă admirație.

Toate câte ești m-au umplut de viață, de frumusețe și de liniște.
Toate câte ești, mi-au spălat sufletul cu lacrimi și dureri din acelea pe care le simți, numai în fața lucrurilor minunate pentru că știi că vor trece.

Lacrimi de dor, de drag și la fiecare atingere a inimii mele de omul care ești.
Zic om, pentru că știu că ești muritor, fiindcă altfel,
te-aș confunda cu un înger care și-a lăsat – din modestie – aripile acasă,

Care împrăștie zâmbet ,de fiecare dată când îl doare ceva,
Care își păstrează rănile doar pentru Dumnezeu,
căci nu cere altcuiva să-l vindece…

Un înger care tace și zâmbește senin.

Dacă ai putea să îmi cunoști dragostea, ți-ai putea vedea adevăratul chip pe care îl ascunzi de lume, ai înțelege poate..
De ce îmi tremură sufletul când mă gândesc la tine,
De ce te ating de parcă n-ai fi adevărat, de ce atunci când te privesc,

Iubirea pentru tine îmi topește lacrimi…lacrimi făcute din esența vieții:
Mă uimesc că ești și mă tem pentru când n-ai să mai fii.
 Cum mă cutremur din adâncurile mele și până la Dumnezeu
De faptul că trăiesc, tot așa, mă cutremură ființa ta minunată.
 
 Poate că planurile Lui sunt diferite de-ale noastre,
Poate că eu, fiind omul care sunt, aș umbri soarele vieții tale,
Iar Dumnezeu, știind că tu trebuie să strălucești în continuare,
Mă va lua din drumul tău –

Voi îngriji, în toate zilele mele,floarea sădită în sufletul meu
 Ca pe un Dar de la Dumnezeu.



Autor : Beatrice.


Imagini : Pinterest




   NU TU IUBEŞTI, 
                 CI DUMNEZEU 
                               IUBEŞTE PRIN TINE!


"Când are ceva de oferit, iubirea oferă din toată inima și nu se mai uită înapoi pentru a face măsurători. Ce a fost a fost. Iubirea nu întoarce capul pentru a face socoteli. Nu are studii de contabilitate, nici de istorie, nici de arheologie. Ea există şi se manifestă acum. Mâine s-ar putea să nu mai fie aici. Bucuria de acum este unicǎ și irepetabilă. Mâine va dispărea sau va fi mai mare sau va fi altfel. Acest lucru nu este important. Important este să fii conectat la bucuria de acum, să o exprimi fără teamă, fără condiţii, complet. Experimentată astfel, iubirea este o forţă colosală."






Adrian Nuţă  "Infinitul mic iubindu-l pe cel Mare"
Postat de Solarris

Sursa:  http://drumuricatretine.wordpress.com...

3 comentarii:

  1. Viața este o brățară de rouă, strălucind pe mâna sufletului!Cu prețuire ,Nonica!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc e un fel de Amin, după fiecare din gândurile mele de "aș vrea...". Îl rostesc și știu că e auzit. Îmi dă putere să merg mai departe, să urc, să cobor, să mă ridic, să caut și să mă regăsesc. Îi las Credința mea. Speranța. Iar El mi le întoarce în IUBIRE!!!Cu prețuire Nonica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos dragă Nonica. Mulțumesc pentru frumoasele tale gânduri pline de IUBIRE.

      Ștergere