CĂSĂTORIE versus CELIBAT

Singur, cu inima deschisă

Când, în cele din urmă, descoperiţi că nimeni altcineva nu vă poate trăda, relaţia voastră cu semenul vostru se schimbă profund.
El nu mai este cel care vă poate face rău, sau care vă poate trata în mod incorect. Nici nu este o persoană care să vă poată salva sau să vă facă să vă simţiţi mai bine.
Semnificaţia sa în viaţa voastră se diminuează foarte tare,deoarece nu-l mai adulaţi şi nici nu-l mai faceţi ţap ispăşitor. El este doar un tovarăş de drum, un vecin.

 Din când în când, vreţi să-l ajutaţi sau să-i primiţi ajutorul. Dar nu mai vreţi să depindeţi de el şi nici nu vreţi ca el să devină dependent de voi. În toate relaţiile voastre se stabileşte o stare nouă şi sănătoasă de respectare a graniţelor. Deveniţi capabili de a fi un bun prieten şi de a primi de la alţii fructele prieteniei voastre. Dar interesul pe care-l acordaţi semenului vostru nu mai este sâcâitor. Fericirea voastră nu mai depinde de modul în care celălalt vă răspunde.
Cu cât deveniţi mai mult voi înşivă, cu atât mai mult îl eliberaţi pe semenul vostru. El nu mai trebuie să fie perfect în ochii voştri, îi vedeţi defectele şi greşelile, fără să le judecaţi cu asprime, îi vedeţi frumuseţea şi integritatea, fără invidie sau nevoia de a poseda.
Cu cât revendicaţi mai mult libertatea de a fi voi înşivă, cu atât vă devine mai uşor să acordaţi altora aceeaşi libertate. Nu cereţi atenţie de la alţii şi nici nu căutaţi relaţii care să emită pretenţii artificiale asupra timpului sau atenţiei voastre.
Atunci când sunteţi singuri, rămâneţi deschişi către ceilalţi. Când sunteţi împreună cu altcineva, nu sunteţi aruncaţi spre marginea sinelui vostru, întrucât oferiţi altora, pe gratis, tot ceea ce aveţi, nu vă va lipsi niciodată compania. Pe de altă parte, nu veţi pretinde companie, din nevoia de a fi compleţi.
Astfel, singurătatea voastră vă adânceşte conectarea cu Sinele - fără să vă închidă inima. Rămâneţi deschişi şi receptivi faţă de alţii, fără să fiţi târâţi în dramele lor de autoabuz.

Căsătorie versus celibat

 Adevăratul înţeles al celibatului este de a deveni cât mai mult voi înşivă, în sine, el nu are nici un fel de legătură cu abstinenţa sexuală. Puteţi fi activi din punct de vedere sexual şi să rămâneţi totuşi celibatari, cu condiţia să nu existe obligaţii sau decepţii în activitatea voastră sexuală.
Când sunteţi celibatari, nu promiteţi nimănui un parteneriat exclusiv. Legământul pe care-l faceţi este să vă cinstiţi pe voi înşivă şi să spuneţi adevărul în fiecare moment. Dacă, într-o zi, faceţi dragoste cu cineva, asta nu înseamnă neapărat că vreţi să trăiţi împreună cu acea persoană. Asta nu înseamnă neapărat că vreţi să faceţi dragoste numai cu acea persoană. înseamnă, pur şi simplu, că sunteţi în fiecare clipă prezent, fizic şi emoţional, cu acea persoană şi că sunteţi hotărâţi să
exploraţi relaţia, pe măsură ce ea evoluează - fără să încercaţi să vă uniţi viaţa cu acea persoană.
Un celibatar nu caută căsătorie. El sau ea sunt hotărâţi să fie fără partener pe calea spirituală. A fi fără partener poate să însemne a nu face sex cu nimeni, sau poate însemna a face sex cu unul sau cu parteneri diferiţi care consimt la aceasta, întrucât cei mai mulţi oameni simt nevoia unui anumit gen de implicare atunci când sunt împreună pe plan sexual. Activitatea sexuală tinde să fie consfinţită prin căsătorie, sau prin alt gen de relaţie făcută cu legământ, pentru a fi mai sigură. Cu toate acestea, este clar că, pentru unii oameni, acest legământ nu este unul foarte profund sau de durată. Mulţi oameni căsătoriţi intră în alt gen de relaţii - schimb de parteneri, pornografie sau activităţi sexuale în afara căsătoriei. Acest lucru subliniază faptul că fidelitatea faţă de altul e imposibilă, fără fidelitate faţă de sine.
Celibatarii aleg în mod conştient, ca stil de viaţă, traiul în singurătate. Ei îi spun clar posibilului partener că decizia lor este să nu se căsătorească sau să trăiască cu o singură persoană. Ei aleg să trăiască singuri, deoarece aspiraţiile lor creatoare şi/sau practicile lor spirituale le solicită cea mai mare parte din timp şi atenţie, iar a trăi tot timpul cu o altă persoană ar fi o idee lipsită de înţelepciune şi nepotrivită.

Nu e nimic greşit sau corect în privinţa celibatului. Este o cale spirituală. 

Căsătoria este o alta. Ambele căi oferă  provocările lor şi recompensele lor. Mai mult decât atât, în decursul unei vieţi o persoană poate să alegă să fie mai întâi căsătorită şi apoi celibatară, sau mai întâi celibatară şi apoi căsătorită. Astfel de alegeri sunt progresive. Societatea ar face foarte bine dacă ar recunoaşte importanţa modelelor interpersonale diferite, care apar pe măsură ce oamenii trec prin schimbări de cicluri de viaţă inevitabile.
Dintre toate alegerile care se oferă, abstinenţa are cele mai puţine şanse de reuşită. Este un lucru tragic că biserica catolică a cerut clerului acest sacrificiu. Foarte puţini oameni sunt capabili de abstinenţă sexuală. Cei care încearcă şi descoperă că nu o suportă, se angajează în acţiuni făcute în secret - pentru a se satisface şi a-şi menţine, în acelaşi timp, poziţia – care duc la decepţii sau la violenţe. Vedeţi câte cazuri de pedofilie şi de alte agresiuni sexuale au subminat autoritatea clerului.
E momentul ca astfel de abuzuri să iasă la lumină. Şi e momentul ca toate religiile să-şi reconsidere poziţiile, atât în privinţa celibatului, cât şi a abstinenţei. Asta, deoarece un cleric poate să aleagă cu bună credinţă să fie căsătorit - fiind un model pentru congregaţie în privinţa a ceea ce înseamnă o căsătorie reuşită - sau să fie singur şi celibatar- fiind pentru turma sa un model care arată ce înseamnă viaţa unui vizionar sau mistic solitar.
Pe măsură ce începeţi să înţelegeţi mai bine esenţa celibatului, se creează noi opţiuni pentru oamenii care sunt atraşi către acest gen de viaţă. Se creează noi mănăstiri, în care bărbaţii şi femeile pot trăi împreună într-un stil de viaţă netradiţional, fiind în serviciul lui Dumnezeu.
În cele din urmă, forma pe care o ia viaţa voastră nu contează atât de mult cât contează legământul vostru de a fi cinstiţi şi a trăi în adevăr.

O viaţă cinstită, dar neconvenţională este mult mai de preferat unei vieţi tradiţionale, torturate de secrete şi minciuni.

Când forma nu exprimă spiritul care sălăşluieşte în ea, devine o închisoare. Aproape fiecare instituţie din lumea voastră, atât religioasă cât şi laică, a devenit restrictivă şi periculoasă. E mai bine să se renunţe la formă, cât timp esenţa mai poate fi salvată. E mai bine să se colaboreze cu spiritul şi să se reconstruiască o formă creatoare şi cooperantă, decât să se permită spiritului să moară din cauza unei lipse de perspectivă. În caz că aveţi dubii, daţi-mi voie să vă spun că este foarte multă treabă de făcut. Dacă cumva gândeaţi că viaţa voastră nu avea un anumit scop, daţi-mi voie să vă amintesc că acesta se găseşte acolo unde simţiţi durere, unde există constrângere sau luptă.

Pentru că alegeţi să vă cinstiţi pe voi înşivă, lumea se va schimba.

Aceasta este promisiunea vieţii voastre.

Fie să vă treziţi în ea şi să o împliniţi cu entuziasm, cu demnitate şi respect de sine!

                                                 

    Extras din ”Liniștea inimii ”  

                                                 Paul Ferrini

” Nimeni nu se află aici pentru a împlini așteptările cuiva, fiecare se află aici pentru a fi el însuși. Așa că, ori de câte ori intri din singurătate într-o relație, relația e deja pe dric.

..Nu, două persoane care sunt foarte mulțumite în sinea lor nu încearcă să se folosească una de cealaltă. Dimpotrivă, devin tovarăși de călătorie, se află în pelerinaj. Însă când se întâlnesc două persoane singuratice, se uită una la cealaltă, pentru că sunt permanent în căutare de căi și mijloace de a se exploata una pe cealaltă, de a se folosi una de cealaltă, de a fi fericită una prin cealaltă. Interesul comun pe care îl au de obicei două persoane este sexul. Sexul poate să unească momentan două persoane, întâmplător și foarte superficial. Adevărații îndrăgostiți au un interes comun mai mare. Nu că între ei n-ar exista și sex; exista, dar ca făcând parte dintr-o armonie superioară. Iubirea se întâmplă ca parte a unei armonii superioare.

Iar atunci când iubirea se întâmplă de la sine, necăutată, negândită, are o calitate cu totul aparte. Este divină, nu mai este umană..."

Sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/2014/07/13/singuratatea-inseamna-dependenta-solitudinea-inseamna-independenta-absoluta/

Imagini: Pinterest