RĂBDAREA ESTE O VIRTUTE A SUFLETULUI
”Om frumos Divin
tu ești, ia aminte și învață
Că răbdarea
este, prima lecție în viață.
Doar răbdarea te înalță,
Și iubirea adevărată tot răbdarea te învață.”
Cu toţii am auzit zicala că „Răbdarea este o
virtute”, dar ce anume este răbdarea şi de ce este bine să o avem?
„Cuvântul răbdare (patience) derivă din latinescul
pati <a suferi> şi el descrie capacitatea de a tolara întârzierea,
problemele sau suferinţa, fără a deveni furios sau supărat. Acest cuvânt a fost
asociat de primii creştini cu cei care îndurau persecuţia şi nenorocul fără a
se plânge sau a-şi pierde credinţa.” (Dicţionarul Englez Oxford)
Răbdarea este valoroasă pentru cei care se află pe
o cale spirituală deoarece ea ne permite să ne continuăm eforturile spirituale
chiar şi atunci când progresele noastre se lasă aşteptate sau sunt foarte mici.
Fără răbdare am putea renunţa la practica noastră spirituală înainte de
apariţia rezultatelor dorite. Faptul de a nu vedea rezultatele atunci când le
aşteptăm ne poate duce la pierderea entuziasmului în practica spirituală sau ne
poate face să ne îndoim de eficienţa ei în a ne garanta obţinerea rezultatelor
dorite. Deci răbdarea ne dă puterea de a ne continua eforturile spirituale şi
oferă timpul necesar rezultatelor să apară în fiinţa noastră.
Răbdarea este acea calitate care ne permite să
depăşim obstacolele cu care ne confruntăm pe calea spirituală. În acest aspect
al ei, răbdarea este strâns legată de speranţă, de credinţa că vom fi capabili
să trecem peste piedicile din prezent şi că viitorul ne va aduce succesul.
Deci, înainte de toate, răbdarea implică o încredere puternică în capacităţile
noastre şi mai ales încredere în voinţa lui Dumnezeu, având înţelegerea
faptului că totul în acest univers se petrece potrivit voinţei Lui. Această
înţelegere şi acceptare ne fereşte de suferinţă şi ne permite să ne aliniem
voinţa noastră individuală cu voinţa universală.
A avea răbdare are foarte mult de-a face cu a trăi
momentul prezent
Noi suntem în general nerăbdători deoarece ne
gândim la viitor, aşteptând ceva sau dorind ca ceva să se petreacă exact aşa
cum am vrea noi. A fi răbdător înseamnă de fapt a fi prezent la ceea ce se
petrece în momentul ACUM, trăindu-l plenar şi văzând semnele pe care ni le
trimite viaţa şi care se pot afla chiar în faţa noastră.
În societatea noastră modernă răbdarea este
adeseori văzută ca fiind ceva pasiv şi plictisitor. O cauză probabilă a acestei
atitudini este importanţa care se acordă ambiţiei, realizărilor şi
productivităţii. Atunci când lucrurile stau în calea acestora, avem tendinţa de
a deveni nerăbdători. Totuşi, răbdarea nu este plictisitoare şi cu siguranţă ea
nu este pasivă; este o calitate activă care denotă putere interioară şi o
înţelegere mai profundă a realităţii.
Ca orice virtute, răbdarea trebuie să fie practicată
pentru a fi îmbunătăţită. De fiecare dată când suntem capabili să rămânem calmi
şi să nu ne supărăm atunci când suntem forţaţi să aşteptăm sau să tolerăm ceva
ce nu ne place, noi întărim şi amplificăm această calitate a răbdării în fiinţa
noastră. Păstrând în minte acest lucru, noi putem practica răbdarea în multe
situaţii de viaţă, de la circumstanţe triviale, cum ar fi aşteptarea
autobuzului atunci când acesta întârzie sau aşteptarea la rând la caseria unui
supermarket, până la situaţii mai profunde cum ar fi să fim răbdători cu cei pe
care îi iubim sau să aşteptăm luni sau chiar ani de zile rezultatele practicii
noastre spirituale. Oportunitatea de a practica răbdarea ne este oferită în
fiecare situaţie, până când ajungem la punctul în care suntem capabili de a
face faţă oricărei conjuncturi, fiind pe deplin conştienţi în acele momente că
primim exact ceea ce merităm şi că într-o schemă mai largă a lucrurilor, totul
se petrece aşa cum trebuie să se petreacă.
Răbdarea trebuie să fie aplicată în mod adecvat în
situaţiile din viaţa noastră
Trebuie să ne dăm seama de faptul că răbdarea
trebuie să fie aplicată în mod corect în viaţa noastră. De exemplu, răbdarea ar
trebui să fie aplicată oricărei acţiuni care va rezulta într-o transformare
pozitivă a fiinţei noastre, dar ea poate fi aplicată şi în sensul slăbiciunilor
noastre. În acest caz, răbdarea poate deveni o scuză pentru pasivitate sau
inacţiune.
O bună modalitate de a ne creşte răbdarea este
aceea de a ne gândi cu atenţie la ce anume am putea obţine dacă am fi
nerăbdători. Vom descoperi faptul că a fi nerăbdător rareori sau aproape
niciodată nu aduce nimic bun şi că duce de obicei doar la agitaţie, frustrare
şi eventual la furie – care este una dintre cele mai distrugătoare energii
căreia îi putem permite să se manifeste prin fiinţa noastră. Dacă putem cu
adevărat renunţa la aceasta, vom vedea că a fi nerăbdător este de fapt un lucru
prostesc, distructiv care denotă slăbiciune. Astfel că, din această
perspectivă, răbdarea este un semn al înţelegerii, al înţelepciunii şi al
puterii interioare.
O altă modalitate care ne poate ajuta să fim
răbdători cu alţi oameni este aceea de a accepta faptul că ei nu vor face
întotdeauna lucrurile exact aşa cum credem noi că ar trebui făcute. De
asemenea, ne putem gândi la faptul că în anumite momente am putea avea nevoie
ca ceilalţi oameni să fie, la rândul lor, răbdători cu noi. Într-o astfel de
situaţie, noi am primi ceea ce am dăruit.
Răbdarea are un loc important în diversele religii
ale lumii
În tradiţia budistă răbdarea este una dintre
„perfecţiunile” în care un bodhisattva se antrenează şi pe care o practică
pentru a realiza iluminarea perfectă (bodhi). KSHANTI (în limba sanscrită) este
practica exersării răbdării în faţa unor comportamente sau situaţii care ar părea
că nu merită aceasta – ea este văzută ca o alegere conştientă de a oferi în mod
activ răbdare, ca pe un dar şi nu de a fi într-o stare de opresiune în care ne
simţim obligaţi să acţionăm în această manieră.
În tradiţia creştină răbdarea este una dintre cele
şapte virtuţi. În Galateni răbdarea este trecută în rândul „fructelor
spiritului”: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea
de bine, credincioşenia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor
lucruri nu este lege”. (Galateni 5:21-23, NIV)
În tradiţia islamică răbdarea este cea mai
valoroasă virtute. Unele dintre versetele din Coran referitoare la răbdare îi
îndeamnă pe musulmani să „caute ajutorul lui Dumnezeu (Allah) cu răbdare,
perseverenţă şi rugăciune” (2:45) „Nimeni nu va primi o asemenea bunătate cu
excepţia acelora care exersează răbdarea şi înfrânarea; numai fiinţele cele
binecuvântate.” (41:35)
În iudaism răbdarea şi auto-disciplina sunt valori
morale de bază. În Biblia evreiască răbdarea este amintită în multe proverbe,
între care şi acesta, care arată puterea răbdării „Un om răbdător este mai bun
decât un războinic, căci cel care îşi păstrează calmul, acela va cuceri
oraşul.” (Proverbe 16:32)
În hinduism răbdarea este menţionată în Bhagavad
Gita „…între calităţile feminine Eu sunt glorie, frumuseţe, vorbire inspirată,
memorie, inteligenţă, constanţă şi răbdare.” (10.34)
Prin urmare, răbdarea este o virtute care ne
permite să depăşim obstacolele cu care ne confruntăm pe calea spirituală,
pentru a permite rezultatelor eforturilor noastre spirituale să apară,
permiţându-ne totodată să avem încredere în voinţa universală. Ne putem
amplifica răbdarea prin practică şi poate chiar şi prin rostirea unei scurte
rugăciuni:
„Doamne, Dumnezeule, dăruieşte-mi răbdare…dar te
rog, grăbeşte-Te!”. ”
Sursa: http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6595
”Rabdă vorba, rabdă
fapta, fără nici o-mpotrivire
Fără
ca să-ți tulburi pacea, fără ca să-ți ieși din fire,
Căci răbdarea este lupta sufletului plin de
soare
Ș-ai
să vezi cu ce lumină se-ncunună-a ei păstrare.”
”Prin
văile cu drag senin, adesea uiți că ești străin
și-atunci
ajungi pe culmi cu nor, să-ți amintești: ești călător.”
”Îndreptarea
ta nu vine prin ce alții îți arată,
ci
prin tot ce cauți tu însuți cu o inimă curată.”
”Numai
după încercare noi simțim ce-i bucuria, numai după despărțire vezi ce dulce e
iubirea. Numai după-nfometare simți plăcerea de mâncare, după sete gustul
apei. Liniștea, după răbdare.”
”Cu
adevărat cerească e-o credință răbdătoare,
Binecuvântat
e-acela ce și-o crește tot mai mare.”
”Câte-o
iarbă/plantă nu-și dă leacul până după ce-i zdrobită
Și
de multe ori e-asemeni și cu inima iubită.”
” Nici nefericiți nu suntem pentru totdeauna-n viață,
Că ori suferința trece, ori inima ni se-nvață,
Ori
durerea o să scadă, ori puterea o să crească,
Ori
pământul ne astupă, - nu-i nimic să nu sfârșească.”
”Nu
e noapte fără ziuă, nu e ceață fără soare,
Nu
e iarnă fără vară - însă toate cer răbdare și iubire.”
”Toate-uneltele
frumoase au ieșit din lovituri,
ca
s-ajungi desăvârșirea, ți se cere mult să-nduri.”
”Răbdarea e suișul nădejdii neclintite
prin care-ajungi odată, înălțimile dorite.”
”Răbdarea e podoaba iubirii credincioase,
Răbdarea-i temelia nădejdii luminoase,
Răbdarea este cheia la ușa bucuriei,
Răbdarea este scara la pragul veșniciei.”
”Ce n-a făcut Dreptatea, va îndrepta Răbdarea
căci toate vin odată - cu Timpul și-așteptarea.”
”Răbdarea împlinește orice dorință bună
și orice așteptare odată o-ncunună.
Răbdarea, ca și Timpul, e-acel judecător
Ce aduce pân-la urmă fericire tuturor.”
”Apa care mână moara vezi cât de departe vine
Numai ce e
cu răbdare, poate să lucreze bine.”
”Cât ar fi de lungă noaptea, soarele la timp
răsare,
Pentru toate este-o vreme, ai răbdare, ai
răbdare!”
Autor: Traian Dorz
Imagine: Pixabay
