CĂSĂTORIE versus CELIBAT

Singur, cu inima deschisă

Când, în cele din urmă, descoperiţi că nimeni altcineva nu vă poate trăda, relaţia voastră cu semenul vostru se schimbă profund.
El nu mai este cel care vă poate face rău, sau care vă poate trata în mod incorect. Nici nu este o persoană care să vă poată salva sau să vă facă să vă simţiţi mai bine.
Semnificaţia sa în viaţa voastră se diminuează foarte tare,deoarece nu-l mai adulaţi şi nici nu-l mai faceţi ţap ispăşitor. El este doar un tovarăş de drum, un vecin.

 Din când în când, vreţi să-l ajutaţi sau să-i primiţi ajutorul. Dar nu mai vreţi să depindeţi de el şi nici nu vreţi ca el să devină dependent de voi. În toate relaţiile voastre se stabileşte o stare nouă şi sănătoasă de respectare a graniţelor. Deveniţi capabili de a fi un bun prieten şi de a primi de la alţii fructele prieteniei voastre. Dar interesul pe care-l acordaţi semenului vostru nu mai este sâcâitor. Fericirea voastră nu mai depinde de modul în care celălalt vă răspunde.
Cu cât deveniţi mai mult voi înşivă, cu atât mai mult îl eliberaţi pe semenul vostru. El nu mai trebuie să fie perfect în ochii voştri, îi vedeţi defectele şi greşelile, fără să le judecaţi cu asprime, îi vedeţi frumuseţea şi integritatea, fără invidie sau nevoia de a poseda.
Cu cât revendicaţi mai mult libertatea de a fi voi înşivă, cu atât vă devine mai uşor să acordaţi altora aceeaşi libertate. Nu cereţi atenţie de la alţii şi nici nu căutaţi relaţii care să emită pretenţii artificiale asupra timpului sau atenţiei voastre.
Atunci când sunteţi singuri, rămâneţi deschişi către ceilalţi. Când sunteţi împreună cu altcineva, nu sunteţi aruncaţi spre marginea sinelui vostru, întrucât oferiţi altora, pe gratis, tot ceea ce aveţi, nu vă va lipsi niciodată compania. Pe de altă parte, nu veţi pretinde companie, din nevoia de a fi compleţi.
Astfel, singurătatea voastră vă adânceşte conectarea cu Sinele - fără să vă închidă inima. Rămâneţi deschişi şi receptivi faţă de alţii, fără să fiţi târâţi în dramele lor de autoabuz.

Căsătorie versus celibat

 Adevăratul înţeles al celibatului este de a deveni cât mai mult voi înşivă, în sine, el nu are nici un fel de legătură cu abstinenţa sexuală. Puteţi fi activi din punct de vedere sexual şi să rămâneţi totuşi celibatari, cu condiţia să nu existe obligaţii sau decepţii în activitatea voastră sexuală.
Când sunteţi celibatari, nu promiteţi nimănui un parteneriat exclusiv. Legământul pe care-l faceţi este să vă cinstiţi pe voi înşivă şi să spuneţi adevărul în fiecare moment. Dacă, într-o zi, faceţi dragoste cu cineva, asta nu înseamnă neapărat că vreţi să trăiţi împreună cu acea persoană. Asta nu înseamnă neapărat că vreţi să faceţi dragoste numai cu acea persoană. înseamnă, pur şi simplu, că sunteţi în fiecare clipă prezent, fizic şi emoţional, cu acea persoană şi că sunteţi hotărâţi să
exploraţi relaţia, pe măsură ce ea evoluează - fără să încercaţi să vă uniţi viaţa cu acea persoană.
Un celibatar nu caută căsătorie. El sau ea sunt hotărâţi să fie fără partener pe calea spirituală. A fi fără partener poate să însemne a nu face sex cu nimeni, sau poate însemna a face sex cu unul sau cu parteneri diferiţi care consimt la aceasta, întrucât cei mai mulţi oameni simt nevoia unui anumit gen de implicare atunci când sunt împreună pe plan sexual. Activitatea sexuală tinde să fie consfinţită prin căsătorie, sau prin alt gen de relaţie făcută cu legământ, pentru a fi mai sigură. Cu toate acestea, este clar că, pentru unii oameni, acest legământ nu este unul foarte profund sau de durată. Mulţi oameni căsătoriţi intră în alt gen de relaţii - schimb de parteneri, pornografie sau activităţi sexuale în afara căsătoriei. Acest lucru subliniază faptul că fidelitatea faţă de altul e imposibilă, fără fidelitate faţă de sine.
Celibatarii aleg în mod conştient, ca stil de viaţă, traiul în singurătate. Ei îi spun clar posibilului partener că decizia lor este să nu se căsătorească sau să trăiască cu o singură persoană. Ei aleg să trăiască singuri, deoarece aspiraţiile lor creatoare şi/sau practicile lor spirituale le solicită cea mai mare parte din timp şi atenţie, iar a trăi tot timpul cu o altă persoană ar fi o idee lipsită de înţelepciune şi nepotrivită.

Nu e nimic greşit sau corect în privinţa celibatului. Este o cale spirituală. 

Căsătoria este o alta. Ambele căi oferă  provocările lor şi recompensele lor. Mai mult decât atât, în decursul unei vieţi o persoană poate să alegă să fie mai întâi căsătorită şi apoi celibatară, sau mai întâi celibatară şi apoi căsătorită. Astfel de alegeri sunt progresive. Societatea ar face foarte bine dacă ar recunoaşte importanţa modelelor interpersonale diferite, care apar pe măsură ce oamenii trec prin schimbări de cicluri de viaţă inevitabile.
Dintre toate alegerile care se oferă, abstinenţa are cele mai puţine şanse de reuşită. Este un lucru tragic că biserica catolică a cerut clerului acest sacrificiu. Foarte puţini oameni sunt capabili de abstinenţă sexuală. Cei care încearcă şi descoperă că nu o suportă, se angajează în acţiuni făcute în secret - pentru a se satisface şi a-şi menţine, în acelaşi timp, poziţia – care duc la decepţii sau la violenţe. Vedeţi câte cazuri de pedofilie şi de alte agresiuni sexuale au subminat autoritatea clerului.
E momentul ca astfel de abuzuri să iasă la lumină. Şi e momentul ca toate religiile să-şi reconsidere poziţiile, atât în privinţa celibatului, cât şi a abstinenţei. Asta, deoarece un cleric poate să aleagă cu bună credinţă să fie căsătorit - fiind un model pentru congregaţie în privinţa a ceea ce înseamnă o căsătorie reuşită - sau să fie singur şi celibatar- fiind pentru turma sa un model care arată ce înseamnă viaţa unui vizionar sau mistic solitar.
Pe măsură ce începeţi să înţelegeţi mai bine esenţa celibatului, se creează noi opţiuni pentru oamenii care sunt atraşi către acest gen de viaţă. Se creează noi mănăstiri, în care bărbaţii şi femeile pot trăi împreună într-un stil de viaţă netradiţional, fiind în serviciul lui Dumnezeu.
În cele din urmă, forma pe care o ia viaţa voastră nu contează atât de mult cât contează legământul vostru de a fi cinstiţi şi a trăi în adevăr.

O viaţă cinstită, dar neconvenţională este mult mai de preferat unei vieţi tradiţionale, torturate de secrete şi minciuni.

Când forma nu exprimă spiritul care sălăşluieşte în ea, devine o închisoare. Aproape fiecare instituţie din lumea voastră, atât religioasă cât şi laică, a devenit restrictivă şi periculoasă. E mai bine să se renunţe la formă, cât timp esenţa mai poate fi salvată. E mai bine să se colaboreze cu spiritul şi să se reconstruiască o formă creatoare şi cooperantă, decât să se permită spiritului să moară din cauza unei lipse de perspectivă. În caz că aveţi dubii, daţi-mi voie să vă spun că este foarte multă treabă de făcut. Dacă cumva gândeaţi că viaţa voastră nu avea un anumit scop, daţi-mi voie să vă amintesc că acesta se găseşte acolo unde simţiţi durere, unde există constrângere sau luptă.

Pentru că alegeţi să vă cinstiţi pe voi înşivă, lumea se va schimba.

Aceasta este promisiunea vieţii voastre.

Fie să vă treziţi în ea şi să o împliniţi cu entuziasm, cu demnitate şi respect de sine!

                                                 

    Extras din ”Liniștea inimii ”  

                                                 Paul Ferrini

” Nimeni nu se află aici pentru a împlini așteptările cuiva, fiecare se află aici pentru a fi el însuși. Așa că, ori de câte ori intri din singurătate într-o relație, relația e deja pe dric.

..Nu, două persoane care sunt foarte mulțumite în sinea lor nu încearcă să se folosească una de cealaltă. Dimpotrivă, devin tovarăși de călătorie, se află în pelerinaj. Însă când se întâlnesc două persoane singuratice, se uită una la cealaltă, pentru că sunt permanent în căutare de căi și mijloace de a se exploata una pe cealaltă, de a se folosi una de cealaltă, de a fi fericită una prin cealaltă. Interesul comun pe care îl au de obicei două persoane este sexul. Sexul poate să unească momentan două persoane, întâmplător și foarte superficial. Adevărații îndrăgostiți au un interes comun mai mare. Nu că între ei n-ar exista și sex; exista, dar ca făcând parte dintr-o armonie superioară. Iubirea se întâmplă ca parte a unei armonii superioare.

Iar atunci când iubirea se întâmplă de la sine, necăutată, negândită, are o calitate cu totul aparte. Este divină, nu mai este umană..."

Sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/2014/07/13/singuratatea-inseamna-dependenta-solitudinea-inseamna-independenta-absoluta/

Imagini: Pinterest

CUVINTELE LUI ISUS

 CUVINTELE LUI ISUS 
                            din ”Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Extremul Orient”

     DRAGĂ CITITORULE, nu eşti doar un cititor, ci un prieten cu care stau față în față şi discut, exact aşa cum tu te confrunţi şi discuţi cu fiecare din personajele acestei cărţi. Sunt sigur că ele te cunosc şi te consideră un prieten apropiat. Te înconjoară cu întreaga glorie a Divinei Lumini a Vieţii, Iubirii şi Înţelepciunii; şi astfel te ajuta să înţelegi.
Ele te înfăşoară în atotprezenţa Lumină Divină de Viaţă, Iubire şi Înţelepciune, pe care trebuie s­-o emită şi s-o dăruiască. Te văd permanent cuprins în această Omniprezentă Prezentă Divină. Ele te văd aşezat pe propriul tău tron ca adevărat rege sau regină, guvernând prin şi în această Prezentă Divină. Te văd cunoscând şi îndeplinindu­-ţi Misiunea Divină, mereu viu, mereu pașnic şi fericit, mereu Tu cel Divin. Ele nu te văd aşa doar pe tine, ci întreaga familie umană o văd Divină şi Pură şi orice lucru sau formă creată o văd Divină, creată după imaginea şi asemănarea Divinului; nu doar un ins, o sectă sau o credinţă, ci totul, cu tot ce cuprinde.

După această introducere exact așa cum este introdusă de scriitor,  am  extras două superbe, DIVINE și pline de LUMINĂ și IUBIRE, pasaje din această carte în care ISUS  le vorbește , dorind să împărtășesc cu voi cititorii această BINECUVÂNTARE primită în dar.

Bucurați-vă cintind Cuvintele Lui ISUS.

— Atotputernic şi Atotpătrunzător Principiu al Tatălui, care luminezi,
mereu triumfător, dinlăuntrul nostru, întreaga lume şi care eşti lumina, iubirea şi frumuseţea pe care le trăim astăzi şi pe care oricând le putem trăi dacă dorim, ne înclinăm în fata acestui altar pe care arde focul nemuritor al desăvârşitei iubiri, armonii, al adevăratei înţelepciuni, al devoţiunii nesfârşite şi al curatei smerenii. Această Lumină Sfântă străluceşte clar, nemicșorată, dinlăuntrul sufletelor celor care s­au adunat aici, la altarul adevăratei paternităţi, filiaţii şi al devotatei fraternităţi. Această Lumină Divină porneşte din aceşti dragi fraţi, mergând tot mai departe, până în cele mai îndepărtate locuri din întreaga lume, pentru ca toţi să poată vedea marea lor Lumină şi să poată trăi iubirea lor nemicșorată şi nestinsă. Razele acestei atotpătrunzătoare Lumini, frumuseţi şi purităţi ţâşnesc prin sufletele şi inimile receptive ale celor care s­au adunat aici, la altarul tau. Suntem conştienţi acum de aceste atotmistuitoare şi atotcuprinzătoare raze ale iubirii, le emitem şi ele transformă, unifică şi armonizează întreaga omenire.
Pe adevăratul şi curatul Christ al lui Dumnezeu, viu în fiecare şi în toţi, Îl salutăm şi stăm în fața Lui ca egali – una cu Dumnezeu.
Îl slăvim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, cel lăuntric şi viu.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

— Pentru a materializa sau a realiza ceva este nevoie de un gând bine
motivat, focalizat asupra unui punct de interes sau ideal central şi voi, ca şi întreaga omenire, puteţi deveni acest centru determinant. Nici un lucru nu se manifestă fără ca omul să­-şi fi exprimat mai înainte idealul.
Cândva, omul era pe deplin conştient că el era acest centru determinant şi trăia complet conştient de moştenirea şi stăpânirea lui. El trăia conştient într­-o stare pe care voi o numiţi paradis sau rai. Cu puţine excepţii, toţi şi­-au pierdut acest dar divin şi astăzi marea majoritate este absolut inconştientă de această calitate divină care este adevărata moştenire a omenirii.
Ceea ce omul a făcut cândva, poate realiza din nou. Acesta este principiul aflat la baza tabloului vieţii şi manifestării pe care îl vedeţi pretutindeni în jur şi care cuprinde propria voastră viaţa, ca şi viaţa oricărui lucru existent, căci orice lucru existent are viaţă. În scurt timp ştiinţa vă va oferi largi baze pentru ca să spuneţi că lucrurile nu sunt materiale, căci ştiinţa va vedea curând că toate lucrurile pot fi reduse la un singur element primar conţinând nenumărate particule universal distribuite, răspunzând la elementele vibratorii şi toate întrun echilibru perfect şi absolut.
   Rezultă de aici, fie şi numai din considerente matematice, că a fost
necesară o mişcare definită, o acţiune iniţială, pentru a determina aceste nenumărate particule ale atotpătrunzătoarei substanţe naturale, universale, să se asocieze în forma unor obiecte distincte.
  

Aceasta putere nu s­-a născut doar dinlăuntrul unei particule, ci este o putere mai mare, totuşi una cu particula şi voi, prin gândirea şi acţiunea voastră definită, cooperând cu vibraţia, daţi particulelor caracteristicile care le diferenţiază. Astfel, ştiinţa fizicii va fi forţată să înţeleagă asta, prin deducţiile necesare, astfel încât oamenii de ştiinţă vor recunoaşte prezența unei energii care, deocamdată, nu este înţeleasă deoarece este inactivă; şi este inactivă numai pentru că nu este recunoscută. Dar când ea va fi recunoscută şi va deveni familiară omului şi va fi adusă în manifestare, atunci va fi pe deplin capabilă să pună în evidență anumite domenii ale acţiunii specifice a acestei energii cosmice universale.
Atunci se va limpezi imaginea a ceea ce voi vedeţi că univers material, cu toate manifestările sale diverse, într­-un proces ordonat de evoluţie. Dacă este ordonat, atunci fiecare fază a sa trebuie să fie perfect fundamentată pentru o dezvoltare superioară în faza următoare. Dacă poţi progresa în perfectă ordine şi armonie de gândire şi acţiune, atunci eşti în acord cu puterea şi această putere aduce la lumină, la scară nelimitată, facultatea de a alege mijloacele necesare atingerii țelului. Atunci vei distribui viaţa şi energia în acord cu ordinea recunoscută a Evoluţiei Cosmice.
Va rezulta că acesta nu este un univers material, aşa cum aţi crezut.
Aceasta era doar definiţia pe care i­o dădeaţi voi. El a provenit din spirit şi este spiritual, dacă îl veţi defini astfel. Acest lucru este legal, adevărat, fundamental.
Dacă este legal (conform unei legi), atunci este ştiinţific; dacă este ştiinţific, atunci este inţeligent, este viaţa unită cu viaţa inteligentă. Viaţa asociată cu inteligenţa şi condusă de inteligență devine voinţa şi, prin voinţă, devine vocaţie.
Spiritul este puterea primordială, originară, vibrantă; şi poţi pătrunde în spirit şi îi poţi folosi puterea prin simpla acceptare, sau ştiind că exista; apoi las­-o să se manifeste şi întregul spirit este la dispoziţia ta. Pentru tine, el devine un izvor de viaţa perpetuă şi original, aflat chiar înlăuntrul tău.
Asta nu cere ani lungi de studii, nici nu sunt necesare încercări, greutăţi şi renunţări. Cunoaşte şi acceptă că această vibraţie există. Apoi las­-o să curgă prin tine.
Eşti una cu Substanţa Marii Minţi Creatoare; astfel, cunoşti existența tuturor lucrurilor. Dacă înţelegi, doar, că Principiul Divin, Marele Principiu, Principiul Binelui, Principiul­ Dumnezeu este tot ce există.
— Că umple tot spaţiul, este totul – atunci tu eşti acel principiu; şi, aşa cum te afli treaz în postura de Christ Stăpân şi exprimi acest principiu, tu prin propria ta gândire, vorbire şi activitate dai acestui principiu o mai mare forţă de acţiune. Astfel, încă o fiinţă îşi găseşte controlul, foloseşte puterea lui Dumnezeu şi o exprimă în exterior. Pe măsură ce manifeşti această putere, ea se revarsă spre tine. Cu cât dai mai mult, cu atât mai mult vine spre tine că să poţi da şi vei descoperi că izvorul ei este inepuizabil.
Asta nu implică să intri într­-o cămăruţă şi să te ascunzi. Asta se întâmplă exact acolo unde eşti, chiar în aşa­-zisa vâltoare a vieţii, în cele mai dificile condiţii. Atunci viaţa nu mai este o vâltoare; este liniştită, pașnică şi activă.
Activitatea exterioară devine, ca niciodată, cea mai importantă activitate pe care o realizezi şi cu care te identifici. Asta se întâmplă exact acolo unde te afli, când Îl vezi pe Dumnezeu veghind în tine.
— Mai apropiat decât respiraţia, mai unit cu tine decât mâinile sau picioarele tale.
— Cu întreaga acţiune a gândirii tale centrată asupra lui Dumnezeu.
Cine este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu, asupra căruia este centrată sau focalizată întreaga acţiune a gândirii tale?
Dumnezeu nu este o mare fiinţa din exteriorul tău, pe care s­-o aduci
înlăuntru şi apoi s­-o prezinţi lumii. Dumnezeu este puterea generată şi
însufleţită de activitatea propriei tale gândiri. Este adevărat că această putere este înlăuntrul tău şi pretutindeni în jurul tău, dar ea este inactivă până în clipa când te gândeşti la ea şi ştii că ea există. Atunci o vezi izvorând din tine fără limite. O prezinţi lumii şi lumea beneficiază de ceea ce îi prezinţi. Tu, tu însuţi, trebuie să exprimi desăvârşirea punând mai presus de toate forţa a tot Binele, Dumnezeu – Tatăl tău, puterea de a îndeplini, în orice gând sau gest al tau. Atunci eşti Dumnezeu, împlinind desăvârşirea.  Acesta este Dumnezeu, adevăratul şi unicul Dumnezeu, exprimându­-se dinlăuntrul tău. Atunci, tu eşti Dumnezeu Tatăl, cel care administrează, amplifică şi proiectează, realizatorul categoric şi pozitiv. Atunci legiunile vin în zbor pentru a­ţi împlini cererea.
În momentul în care afirmi din toată inima, cu adânc respect şi profund
înţeles, că Dumnezeu se află în Templul Sfânt şi ştii că acest templu este chiar corpul tău, exact aşa cum îl ai şi îl arăţi astăzi şi ştii că tu, adevăratul Christ, trăieşti unit cu Dumnezeu chiar în interiorul acestui templu şi că trupul tau spiritualizat este un etern loc sfânt, un lăcaş atotcuprinzător şi complet, atunci tu eşti sursa puterii, ulciorul care conţine şi din care curge totul, prin care se revarsă acest adevărat şi divin principiu. Atunci reverşi în afară mereu mai mult din acest Dumnezeu care eşti şi pe care Îl iubeşti. Slujeşti, adori şi cu o iubire nemărginită, exprimi către toată omenirea ceea ce ei pot vedea ca fiind Christ, omul­ Dumnezeu, guvernând triumfător.
Atunci spui, cu cea mai mare bucurie, Oricine doreşte, să vină şi să bea
cu nesaţ din apa vieţii pure. Cei ce vor face asta nu vor mai înseta. Această putere pe care o foloseşti şi o exprimi este Dumnezeu. Fiul îndeplineşte de îndată ceea ce îndeplineşte Tatăl. Asta mai implica să fii modest şi să te înclini în fata acestei mari puteri. Aceasta este adevărata umilinţa, să mergi cu modestie, unit cu propria ta forţa şi putere conducătoare.
Printr­-o consecventă contemplare, slăvire, binecuvântare şi recunoştinţă pentru această putere, îi sporeşti fluxul şi, pe măsură ce faci asta, ea devine mai eficientă şi mai uşor accesibilă pentru tine.
De aceea, vă spun, rugaţi­-vă fără încetare. Viaţa voastră zilnică este
adevărata rugă.
Mai întâi RECUNOSCÂND că această putere exista, apoi folosind­-o cu
încredere absolută, în curând devii pe deplin conştient de ea. Curând ŞTII că ea este atotcuprinzătoare, în tine şi prin tine. Dacă o vei lăsa, doar, să curgă, se va grăbi spre tine în orice situaţie. Ea curge spre tine după cum tu o laşi să curgă din tine. Fii ferm precum Dumnezeu şi exprim-o în afară. Acesta este Dumnezeu Tatăl tău în tine şi tu şi Tatăl tău una sunteţi. Nu servitori, ci FII, Fii ai Primei Cauze. Tot ce are EU SUNT, îţi aparţine; căci tu eşti EU SUNT.
Nu sunt eu cel care face lucrarea, ci EU SUNT din Tatăl şi Tatăl din mine realizează marea operă. Ştiind că lucrezi unit cu Tatăl, nu există limitări, îngrădiri; ştii că este dreptul tău divin să îndeplineşti toate lucrurile.
Atunci urmează­-mă exact aşa cum eu urmez Christul, adevăratul Fiu,
unicul născut al Tatălui; şi, după cum Îl exprim şi Îl manifest pe Dumnezeu, Îl aduc la lumină pe Dumnezeul lăuntric. Atunci se va spune că toţi sunt Dumnezeu.
Marele legământ încheiat dintotdeauna este PRIVEŞTE­L PE
DUMNEZEU! Asta înseamnă să­-L vezi pe Dumnezeu înălţându­-se în deplina strălucire chiar înlăuntrul tău şi din tine şi la fel din toţi ceilalţi. Când Îl priveşti pe Dumnezeu şi nimic altceva, atunci Îl iubeşti şi Îl slujeşti numai pe Dumnezeu; cu adevărat atunci Îl priveşti pe Dumnezeu. Tu eşti Domnul, Legiuitorul, împărţitorul Dreptăţii.
Când te rogi, intra în cămăruţa ta, camera secretă a propriului tău suflet. Acolo, roagă­-te la Tatăl tău dinlăuntrul tău; şi Tatăl tău, care aude, te răsplăteşte deschis. Roagă-te şi mulţumeşte că eşti capabil să dai, întregii lumi, mereu mai mult din Dumnezeu.
Oare nu îţi oferă asta o viziune mai înaltă şi mai măreaţă, o perspectiva
mai larga, un ideal mai nobil?

În încheierea acestei pagini tot din aceeași carte aduc aceste versuri:

Când ajungi la Marea Roșie a vieţii tale,

Când, orice ai face,

Nu poţi ocoli, nu poţi da înapoi,

Atunci nu ai altă cale decât ÎNAINTE:
Atunci cunoaşte-L pe Dumnezeu cu sufletul împăcat,

Şi întunericul şi furtuna dispar.
Dumnezeu linişteşte vântul.
Dumnezeu domoleşte valurile.
Dumnezeu îi spune sufletului tău:

MERGI ÎNAINTE!
ÎNAINTE! ÎNAINTE! ÎNAINTE!

Extras din ”Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Extremul Orient”

                                                                                                               Vol.3

                                                                                                 Baird T. Spalding

Imagini: Pinterest