sâmbătă, 19 octombrie 2019

AUTOVINDECAREA


Fizica cuantică și autovindecarea

  „Fiecare dintre noi este conştiinţă pură, concentrată curent în dimensiunea fizică.Conştiinţa este ceva fundamental naturii, este prinsă chiar de ţesătura realităţii”, astfel conştiinţa transcede timpul şi spaţiul. ” David Hamilton



Noi gândim fără încetare, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecințe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers și nu doar în direcția dorita, ci în toate direcțiile. Energia emisă de gândurile noastre își caută apoi, în drumul ei, o alta energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanșează un proces de rezonanță. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viața noastră.

Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalți, vorbăria interminabila a minții – totul formează un fel de intenție. Așadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influențează într-o mare măsura ceea ce atragem în viața noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înșine, ne ajută să conștientizăm ce anume avem de schimbat. Știți ce este minunat aici? Faptul că sta în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-ați săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsați butonul și alegeți „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară și mă susține în fiecare clipă a vieții”. Veți simți diferența.

Trei descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vieții noastre:

În crearea realității noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este și altceva…

Până nu demult, oamenii de știință au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior și că cel mai puternic emițător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru dispune de un emițător și mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul ca inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.

Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cardiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligența inimii” și că influențele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.

Măsurătorile realizate au arătat că inima generează un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, arătând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacționează atât cu trupul, cât și cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inima are influență la mulți kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locația fizică a inimii.
Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunica ea? Cum sunt transmise informațiile? În primul rând prin EMOŢII.
Știința ne spune că atunci când simțim o emoție, ea este transpusă în energii electrice și magnetice corespunzătoare, care interacționează cu celulele corpului nostru și cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradițiile spirituale autentice. Ele știu cum să orienteze atenția aspirantului către inima, pe când noi o orientăm către rațiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.

Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inima au și o alta cauză la fel de importantă și anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie și în jurul cărora ne modelăm viețile. Deci nu numai emoțiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfață care transformă toate emoțiile și convingerile noastre în energii electromagnetice.
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar și prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât și la mulți kilometri în afara noastră.
Trăgând linie, este bine să reținem următorul aspect: deși creierul emite și el câmpuri electromagnetice, oamenii de știință au arătat că undele electrice produse de inima sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.

Astfel se explica de ce vindecarea se obține mai repede printr-o susținere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru ca noi emitem mai multa energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

ADN-ul uman are o influență directă asupra lumii înconjurătoare

Există încă o descoperire științifică importantă care ne arată cum influențăm realitatea în care trăim. Ştim, teoretic, că totul este interconectat și în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce aceasta lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influențează direct substanța din care sunt formați atomii, adică niște particule micuțe de lumină, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niște experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman și fotoni, dorind să afle ce influență are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-o eprubetă s-a extras tot aerul, pentru a obține “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spațiu gol, ci este plin de informații și energie). Într-un astfel de spațiu există fotoni care pot fi măsurați destul de exact cu unele aparate specifice.

In experimentul lui Poponin, acești fotoni s-au distribuit, așa cum era de așteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Și acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influență directă asupra fotonilor: printr-o forță misterioasă, el ordona fotonii in forme regulate.
  Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanța din care suntem creați, adică ADN-ul, are o influență directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică  fotonii atomilor. Este prima dată când știința occidentală a demonstrat ceea ce tradițiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urma: suntem parte integrantă din aceasta lume și o influențăm în permanență.

Iar experimentul nu se oprește aici. Când ADN-ul uman a fost extras din eprubeta, fotonii s-au comportat ca si cum ADN-ul era încă prezent acolo. Și-au păstrat poziția lor ordonată. Fotonii și ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deși fuseseră  separați fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ținea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne unește cu tot ceea ce exista în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toți și cu toate, fie că suntem conștienți sau nu de aceasta.

 ADN-ul uman este influențat, la rândul său, de sentimente

Sentimentele umane care izvorăsc din inima, având în spate convingerile noastre puternice, modifica efectiv forma ADN-ului, iar acesta influențează atomii, după cum am văzut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoționale. Pentru aceasta, subiecții experimentului au folosit diferite tehnici emoționale si spirituale.
S-a observat un lucru care, potrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoțional puternic, au putut fi măsurate reacții electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influența molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoțiilor lor puternice. Când subiecții experimentului emiteau stări de iubire, recunoștință, molecula de ADN se dilata, lanțurile ADN-ului se deschideau, se măreau. Când subiecții respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micșora și bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând  emoțiilor negative printr-o evidentă contracție. S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoțiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifică structura moleculei de ADN, precum și ordonarea acesteia în celule.
Mai mult chiar, oamenii de știința au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată de îndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoștință, iubire și fericire.
Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi științe, denumita Epigenetica. Creierul este un centru de comandă care interpretează  evenimentele din exterior și apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacțiile biochimice, cât și undele electromagnetice. Aceste semnale influențează în mod direct celulele și produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferența de timp dintre emiterea unei emoții si reacția ADN-ului. S-a observat că reacția ADN-ului avea loc întotdeauna simultan. Tot ceea ce gândim și simțim, ADN-ul nostru percepe în mai puțin de o nanosecunda (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se afla lângă  noi sau pe cealaltă parte a Pământului.
Concluzia? Gândurile și sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.

Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar și stări negative, ca de exemplu manie ura, supărare, gelozie, noi influențăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propaga în trupul nostru, cât și în afara noastră  pe distanțe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influențând tot ceea ce exista în aceasta lume.

În continuare vă las în compania Dr. Lipton, care în anul 1982, a început să studieze principiile fizicii cuantice și modul în care ar putea fi integrate în înțelegerea sa despre sistemele de procesare a informației de la nivelul celulei. A elaborat studii revoluționare despre membrana celulei, ce au dezvăluit că stratul exterior al celulei era un omolog organic al unui computer, echivalentul celulei pentru creier. Studiile sale efectuate la Școala de Medicină din cadrul Universității Stanford, între 1987 si 1992 a dezvăluit faptul că mediul, operând prin intermediul membranei celulare și controlat de către manifestările și psihologia celulei, activează sau dezactivează genele. Descoperirile sale, ce au mers împotriva viziunii prin care viața e controlata de gene, au prevestit unul dintre cele mai importante domenii de studiu de azi, cel al epigeneticii. Doua reviste importante de știință pornite din aceste studii au definit căile moleculare ce conectează mintea și corpul. Multe articole ce au urmat acestora, realizate de alți cercetători, au validat conceptele și ideile sale. Dr. Lipton este văzut ca una dintre vocile de marca ale noii biologii.





”Noi permitem corpului nostru să dicteze și să ne spună ce are nevoie în toate privințele. În unele zile, nu avem poftă să mâncăm nimic, în alte zile suntem înfometați. În unele zile, putem dormi cincisprezece ore, în alte zile pot fi doar câteva. Ne ascultăm când corpul nostru ne spune că nu mai poate mânca carne sau altceva ce nu mai vrea să aibă.

Vedem rasa umană ca fiind un pic ridicolă (nu facem aici judecăți) și suntem fericiți să nu fim în acea „rasă”, fără concurență, dorind mereu ce e mai bun pentru toată lumea. Ne place să trăim în propriul nostru univers, întotdeauna expansivi, fără a fi comparați cu alții, pentru că știm că ne creăm realitatea și conștiința universală curge prin noi.

Este minunat. Este magic. Este pură fericire. Ne iubim, pe noi înșine și pe toți, deoarece știm că suntem cu toții o conștiință universală și toți avem acces la acest lucru, dacă se dorește acest lucru.”

Sursa: https://jawescreator.wordpress.com/2018/09/25/kim-semetis-semnele-frecventei-cuantice/



Imagini:Pinterest

2 comentarii:

  1. Când îți deschizi inima, devii puternic, din ce în ce mai puternic. Când ți-o închizi, devii slab, din ce în ce mai slab. Și de ce te închizi? Pentru că ți-e frică. De cine ți-e frică? De tine însuți doar. Nu există vreun vampir sau vreun demon mai toxic decât frica. Nici în cer, nici pe pământ. E doar frica ta care le însumează pe toate. Ea cuprinde toți "demonii" la un loc și intră subversiv în inima ta. Și apoi se dezlănțuie iadul. Nu cu cazane cu smoală. Ci cu stări alterate care mai de care mai colorate ce te sfârșesc și te epuizează mental, fizic și sufletește. Toate trei conlucrează împreună. Când una singură devine veriga slabă, lanțul slăbiciunilor e pe drum.
    Dar când îți deschizi inima, totul înflorește în jur, iar tu devii ușor, curajos, receptiv, entuziast, alert și vigilent la tot ce se petrece înăuntrul tău. În această stare apare la interval vitalitatea. Și e mare lucru. Pentru că simți că efectiv te despovărezi de ceva ce nu îți aparține. Iar frica nu e a ta. Ea doar și-a făcut un cuib în inima ta pentru că a primit chiar de la tine însuți drepturi asupra ta.
    Deschideți-vă inimile, frumoaselor și frumoșilor, oare ce fel de frică ați mai avea de pierdut?

    Cu prețuire Nonica!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb, ești minunată, ești iubire,ești o inimă larg deschisă ce revarsă o iubire infinită.
    Îți mulțumesc din toată inima Dragă Nonica !!!

    ”Cerul ai deschis când moartea Tu ai învins
    Astăzi simt că zbor dezlegat de Pământ
    Veșnic voi cânta despre iubirea Ta
    M-ai legat de cer prin jertfa Ta
    Nu pot întelege atâta onoare
    Un REGE prea mare la noi a venit

    Această iubire, această jertfire
    Îndatorează inima mea
    Mâini către ceruri, ființa întreaga Lui îi ofer
    Cu tot ce e-n mine îi voi cânta

    Prin Jertfa Ta, Isus, în Tine m-ai ascuns
    Un nume nou mi-ai dat
    Iubirea Ta o simt, o cânt căci Tu ești bun
    Cu mine Tu ești bun

    Aceasta iubire, aceasta jertfire
    Îndatorează inima mea
    Mâini către ceruri, ființa întreagă Lui îi ofer
    Cu tot ce e-n mine îi voi cânta.”
    Teodora Popescu
    https://www.youtube.com/watch?v=qhQt4uHZxwY

    RăspundețiȘtergere