Dansul cosmic al Gemenilor
Unele
suflete sunt voluntare, și provin din alte galaxii și sisteme stelare care nu
au experimentat niciun fel de război – nici măcar Războiul Cerurilor. Ele au
adus unelte avansate din punct de vedere tehnologic, precum și abilități de
vindecare ce vor asista planeta în tranziția la dimensiunea a 5-a; odată făcută
această tranziție, băncile lor de memorie sufletească se vor activa, iar aceste
suflete vor fi cele care vor aduce unitate și noi moduri holistice de utilizare
a energiilor Pământului, care vor înlocui combustibill fosili, readucând
echilibru și armonie pe planetă. Îi numesc Grupul Operativ Voluntar. Alte
suflete provin din grupuri de suflete care au de-a face cu această planetă de
milenii, și care au venit aici fugind de Războiul Cerurilor, căutând o planetă
pe care să locuiască după ce și-au aruncat în aer propria planetă (este vorba
de planeta Marduk, cea care se afla între Marte și Jupiter). Când începem să
privim lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, înțelegem că nu ne aflăm aici
din întâmplare, și că o parte din sufletul nostru se află aici pentru că așa o
fost stabilit.
În
unele cazuri, când o planetă este pe punctul de a ascensiona, se va încarna mai
mult decât o particulă de suflet. Le voi numi Flăcări Gemene, din lipsa unor
cuvinte mai potrivite pentru a le descrie. Sufletele-pereche provin din același
grup de suflete, pe când Flăcările Gemene fac parte din același suflet, așadar
reprezentând una dintre cele 12 flăcări din care este compus sufletul.
Sufletul
este împărțit în particule feminine li masculine, la fel cum este cazul
întregii Creații. O particulă de suflet va avea o încărcătură preponderent
pozitivă sau negativă. La întâlnirea acestor două polarități are loc o explozie
electromagnetică energetică. Același lucru se întâmplă și la întâlnirea a două
particule din același suflet – se produce o imensă scânteie, care se va exprima
prin trezirea energiilor sexuale, dar din păcate, mulți oameni se opresc aici.
Relațiile se referă la mai mult de atât, la un profund simț de intimitate, căci
acolo se află încrederea. Dacă pot să mă deschid la nivelul sufletului, în
toată vulnerabilitatea în fața Flăcării mele Gemene – cu toată lumina și tot
întunericul meu, fără planuri ascunse, în totală puritate și inocență a
sufletului, și să am încredere în celălalt să se armonizeze cu mine, complet
deschis la nivelul sufletului – atunci cele două flăcări se unesc într-una
singură, numită Sofia sau Flacăra Sacră.
Atâta
timp cât există părți din mine care nu sunt aliniate, deschise, echilibrate,
Flacăra Geamănului va consuma acele aspecte cu care nu am făcut încă pace cu
mine, cu Flacăra Geamănă și cu viața. Toate acele părți din mine care sunt
neiubite așteaptă să fie acceptate și iubite, până să pot face același lucru cu
oglinda mea, cu Geamănul. Nimeni nu este o reflexie mai bună a noastră decât
Geamănul – întrucât este parte din noi. El ne cunoaște și lumin,a și
întunericul. Orice urâți la voi înșivă va apărea în Geamăn. Orice iubiți la voi
înșivă va apărea în Geamăn. Cu toții suntem lumină și întuneric, pozitiv și
negativ în căutarea echilibrului interior, prin intermediul căruia ne încredem
în noi înșine și în ceilalți, dându-ne voie să fim vulnerabili și să arătăm tot
ceea ce de obicei ținem ascuns, devenind ca o singură ființă.
Geamănul
ne învață despre Măiestria Sinelui: devenim Maestrul și Marele Preot/Marea
Preoteasă a spropriului Templu, și astfel putem experimenta uniunea și
reuniunea cu Flacăra Geamănă. Această uniune poate fi un extaz suprem, sau
poate deschide porțile infernului. Aici vom fi testați cel mai mult, și aici
vor avea loc inițierile în ritualurile sexuale. Este deschiderea celor șapte
văluri ale sanctuarelor noastre lăuntrice, ale inimii, ochiului al treilea și
al sufletului. Toate aceste șapte straturi ale ființei se vor muta pe o octavă
superioară, care este cea de-a 13-a stare elevată a însuși Copacului Vieții,
iar șarpele kundalini fie ne va consuma, fie ne va ridica în dimensiuni
superioare ale Ființei. Există o cameră ascunsă între glanda pineală și cea
pituitară, pe care o activează energia kundalini.
Dacă
ne consumăm reciproc, în loc să ne unim într-o singură flacără, vom epuiza
câmpurile energetice și vom experimenta suferința. Când învățăm să ne unim ca
Unul, ambele flăcări încărcate în mod egal, această încăpere se aprinde și
suntem propulsați în tărâmurile superioare care constituie adevărata cunoaștere
a Copacului Vieții – cunoașterea vieții eterne. Înainte ca uniunea supremă să
se poată produce, este nevoie să ne recăpătăm puterea.
Toate
drumurile din viață duc către interior. Până când nu hrănesc sacralitatea și
sanctitatea întregii mele ființe, și nu devin conectat cu totul la ea, nu pot
aprinde același lucru în Geamăn.
În
esență, dansul cosmic al Flăcărilor Gemene este dansul cosmic al femininului și
masculinului, al flăcării unimii – armoniei, echilibrului și extazului.
"Oamenii
se schimbă, clipă de clipă. Așteptările de la ceilalți sunt cele ce ne istovesc
liniștea.
Bine
ar fi să înţelegem că sunt oameni care nu vor să ofere. Nici gând, nici cuvânt,
nici emoţie. Ești liber, doar că nu îți dai voie. Încă te mai gândești că e un
șiret desfăcut și dorești să-l legi. Și rămâi în lanț, în bucla proprie. Dar
sunt pantofi care nu au nevoie de șiret. Sau poate că e o perioadă când mergi
desculț. Renunță la tot ce a fost și fii atent la ce va fi. Te ghemuiești pe
covor în fața sau la ușa celuilalt. Nu e târziu în tine. Iubirea adevărată nu
poate fi controlată. Iubești și atât. Din greșeli se învață, nu din teorii.
Insistăm când e negru sau gri până se face alb. Pe interior sau pe exterior. Ne
privim și înțelegem că avem nevoie fără cuvinte.
Te
arunci în focul sacru al vieții, te ridici peste fumul tăciunilor arși în
lecțiile tale. Cum ai reușit să treci peste ziua de astăzi vei trece și peste
ziua de mâine. Redescoperă valorile. Găsește sensul vieții, restul sunt
detalii. Suntem pelerini prin lumea aceasta în drum spre cetatea eternă.
Invitație la calm, la igiena gândurilor, la încredere în Dumnezeu, Cel care
poartă de grijă tuturor. Trăiește în prezent. Timp, aplecare, suport. Ieși din
cutie și din soluțiile celorlalți. Decupează soluțiile potrivite sufletului
tău, creionate pe cartonul experiențelor tale.
Dragostea
crește din dragoste, nu din spatele întors. Uneori un „prea devreme” poate
strica totul. La fel și un „prea târziu” poate hrăni un orgoliu. Ai răbdare să
te coci. Iar când primești lecția nu te necăji. Vei înțelege mai târziu
mesajul. Lasă să treacă. Învață și mergi mai departe. Viața este frumoasă dacă
privești din unghiul potrivit. Nu există o rețetă a fericirii. Fericirea ta e
un zâmbet, a ei e o floare, a lui o strângere de mână, a mea un cuvânt şi tot
aşa.
Emoţia
e aceeaşi, veşmântul e diferit.
Astăzi ce-ai făcut pentru tine, pentru
sufletul tău? Drumurile tale duc și spre Hristos? Dumnezeu pune în traistă, dar
e nevoie să o ținem și noi deschisă.
Viața
mea este întâlnirea dintre barca mea și oceanul vieții. Dezamăgirea și
amărăciunea nu ne copleșesc. Eșecul doare, dar nu e un factor paralizant care
să te facă să nu poți merge mai departe. Greșeala este un ocol temporar, nu o
fundătură. Este profesor, nu gropar. Este întârziere, nu înfrângere. Lacrimile
duc cu ele durerile departe de suferință. Unii plâng mai târziu, alții plâng
mai devreme. Dar oricum ar fi, toți plângem. Toate visele au prețul lor.
Cursul vieții, lung, tumultuos, colorat
poartă cu el scrisoarea iubirii. Iubire de copil în inimă de bărbat sau de
femeie. Până în ultima zi vei simți parfumul…
Bucuria
omului e omul. Uneori oamenii te vor în lacrimi pentru că,
privind la ale tale, ale lor să pară mai ușoare. Dar mulți uită că zâmbetul de
astăzi poartă în spate lacrima de ieri… Acolo unde au curs lacrimile,
a izvorât viaţa.
Succes
la examenele de la școala vieții! Viața fiecăruia este o rugăciune…
Toate
momentele vieții sunt unice. Momente importante care te-au pus la încercare.
Momente care te-au făcut cine ești. Momente prin care viața îți trece prin fața
ochilor. Niciodată nu poți ști ce îți rezervă viitorul. Nici măcar o secundă.
Iar când știi, deja se schimbă. Dacă ceva se murdărește, altceva se spală. Dacă
ceva dispare, altceva apare. Dacă ceva scade, altceva crește. Dacă ceva moare,
altceva învie…
Ne naștem ca să nu mai murim. Omule,
numele tău înseamnă Iubire! Ai credinţă! Radiază! Bucură-te! Zâmbește! Întreabă
iubirea și îți va spune ce să faci. Trăiește liber în minte și în inimă alături
de Doamne! Nu vei regreta. Sunetul a avut un timp când nu a fost, dar liniștea
există dintotdeauna…"
Oamenii cred că îşi caută jumătatea sufletului lor, dar de fapt, ei caută să se armonizeze unul cu altul şi, astfel, să devină una. Şi atunci când devin una, se recunosc, se regăsesc, se dizolvă în iubire unul cu celălalt. Şi când are loc această dizolvare, apare acel extaz mistic, acel sentiment pur, acea nuntă care nu e de aici. Căci oamenii lumeşti se atrag prin formele lor, mai mult sau mai puţin atrăgătoare. Pe unul îl atrage faţa, pe altul mâinile, pe unul ochii, pe altul zâmbetul. Dar dincolo de aceste forme, ceva se întâmplă la nivel mult mai subtil. Dacă e doar atracţia trupului şi a cărnii, lucrurile nu se pot armoniza, căci sufletele caută ceva de dincolo de lumesc.
RăspundețiȘtergereSufletele îşi caută recunoaşterea prin celelalte suflete cu care interferează. Uneori e de ajuns o privire, o mângâiere, o şoaptă. Alteori nu e de ajuns nici zeci de mii de priviri şi nici sute de mii de cuvinte. Pur şi simplu, acolo unde frecvenţa nu se întrepătrunde, armonia nu poate avea loc. De aceea, oamenii se căsătoresc lumeşte, dar adeseori, unirea lor nu e una sufletească neapărat. Şi atunci, timpul rupe această legătură, mai devreme sau mai târziu, căci sufletele nu au timp de pierdut pe aici. Ele au lecţii şi provocări de acceptat şi de învăţat. Au răni de vindecat şi traume de conştientizat. Iar pentru o perioadă, sufletele pot accepta o înţelegere doar carnală, ca o experienţă de care au nevoie pentru un timp. Dar pe temen lung, relaţia nu are viaţă, căci unirea sufletească înseamnă armonie spirituală, adică contopirea frecvenţelor de vibraţie. Când aceasta nu se întâmplă, relaţia între cei doi rămâne doar lumească, doar umană, doar carnală. Iar noi, nu suntem doar oameni, doar umani, doar lumeşti. Suntem fiinţe energetice, fiinţe divine şi luminoase.
De ce să ne sfidăm unul pe altul din umbră, când putem să ne susținem unul pe altul din lumină?
Cu prețuire Nonica!
MULȚUMESC dragă NONICA , superb minunatul tău mesaj plin de IUBIRE și LUMINĂ.
Ștergerehttps://www.youtube.com/watch?v=UjJBGDwKWgs