PERFECȚIUNEA

 PERFECȚIUNEA

#Domnul Credeţi-MĂ, că niciodată nu veţi putea înţelege până la capăt Fiinţa MEA. Ce sunt EU la origine, nu vi se poate explica pentru că gândiră voastră are limite şi nu poate cuprinde ceea ce este nelimitat - iar Spiritul pentru care aţi alcătuit noţiunea de DUMNEZEU este nelimitat. Ce anume este acest Spirit, iarăşi nu puteţi înţelege, pentru că EL nu există în vreo formă, iar voi vă reprezentaţi tot ce există sub diverse forme, cu atât mai mult când e vorba de o fiinţă cu voinţă gânditoare.

Eu, ca Spirit originar, exist, însă nu pot fi imaginat sub nici o formă. Sunt o putere nelimitată, cu acţiune nelimitată. Această putere pătrunde tot universul, cuprinde fiecare creaţie materială şi spirituală şi acţionează întotdeauna printr-o ordine a legilor. Căci o voinţă care gândeşte, cârmuieşte această putere cu dragoste şi înţelepciune conform unui plan.

Această "voinţă gânditoare" vă îndreptăţeşte să MĂ imaginaţi ca fiind o Fiinţă, dar să nu-MI daţi nici o formă, ci gândiţi toată creaţia vizibilă şi cea spirituală ca fiind pătrunsă de puterea dragostei MELE. Puteţi deci intra pe calea gândului în legătură cu MINE, pentru că EU sunt o Fiinţă care gândeşte.

Fiinţa MEA, Spiritul MEU, Dragostea MEA, Puterea MEA - toate sunt acelaşi lucru. Puterea care umple totul este DUMNEZEU. Dragostea în sine este DUMNEZEU. Spiritul este DUMNEZEU. Şi totuşi acest DUMNEZEU este o Fiinţă, căci o voinţă care gândeşte, hotărăşte cum se manifestă Dragostea, Puterea, Spiritul şi determină toată guvernarea şi activitatea MEA. Iar dacă puterea dragostei MELE se revarsă în nenumărate scântei - fiecare scânteie este ceea ce sunt EU însumi: un spirit, de aceeaşi natură cu MINE, dar în miniatură. Totuşi e plină de putere, dat fiindcă şi ea e purtătoarea veşnicei DUMNEZEIRI: căci nu şi-ar putea menţine existenţa de n-ar fi continuu străbătută de puterea dragostei MELE.

Astfel omul poate să-şi imagineze că îi sunt asemănător, voi toţi fiind copii ale MELE. Totuşi sunteţi fiinţe limitate. Sunteţi doar o parte din MINE, parte care, atât timp cât sunteţi încă imperfecţi, trebuie considerată limitată. Când veţi redeveni perfecţi, aşa cum aţi fost la început, va avea loc contopirea cu MINE Şi atunci mai degrabă vă veţi putea face o idee despre ceea ce este DUMNEZEU, cu toate că, în toată profunzimea fiinţei MELE sunt şi mereu voi rămâne de nepătruns. Atunci însă nu vă veţi mai folosi de criterii limitate, cum o faceţi ca oameni, gândind din această cauză deseori greşit.

Sunt Spirit, adică o Fiinţă de neperceput pentru simţurile omeneşti, care cu toate acestea există. Sunt o fiinţă pentru că tot ceea ce creez are un sens şi o menire, puteţi deci deduce din această existenţa unei puteri care gândeşte şi are voinţă. Intraţi deci în legătură cu această putere de necontestat! Căci de-abia această legătură, şi mai ales această uniune vă face să vă daţi seama că proveniţi din aceeaşi substanţă originară.

Iar când vă vorbeşte, nu se adresează învelişului vostru exterior, corpului, ci celui care sălăşluieşte în înveliş şi vă caracterizează ca făpturi după chipul lui DUMNEZEU: spiritului vostru, care v-a fost dat de MINE şi care este partea din MINE pe care aţi respins-o odinioară. Acum l-am pus din nou în voi - ca mică scânteie - pentru viaţa omenească. Cu alte cuvinte: MĂ adresez părţii nemuritoare din voi, vorbesc cu ceea ce îmi aparţine, cu ceea ce se află - ca scânteie iscată din MINE - ascuns în învelişul trupului omenesc. Aceasta iarăşi e o dovadă că doresc să MĂ regăsesc în voi, făpturile create de MINE - şi de aceea rămâneţi inseparabil legaţi de MINE, pentru că Spiritul MEU este indivizibil. Iar puterea dragostei MELE vă întreţine existenţa şi nu puteţi pieri niciodată, căci sunteţi putere revărsată din MINE, care, după veşnica lege, trebuie să se reîntoarcă la izvorul de putere de unde a pornit. De-abia ajunşi în stare de perfecţiune veţi putea înţelege toate acestea. Atunci nu veţi mai avea o gândire limitată şi veţi şti şi faptul că EU sunt o Fiinţă., căreia îi dăruiţi toată dragostea voastră. Veţi şti atunci şi că EU sunt însăşi DRAGOSTEA şi veţi înţelege şi de ce nu a-ţi putut pricepe ca oameni toate acestea.

Cât nu sunteţi încă desăvârşiţi, EU - adică Spiritul MEU şi dragostea MEA - nu pot să vă iau cu totul în stăpânire şi până atunci nu pot să pătrund în voi în aşa fel, ca să vă luminez pe deplin. Lucrez însă în voi în măsura în care aceasta este posibil, în măsura în care îmi permite starea de maturitate la care a-ţi ajuns - dăruindu-vă tot mai multă lumină, pentru ca odată să atingeţi PERFECȚIUNEA.

                                                                                      6.9.1962 Bertha Dudde

Sursa: https://www.facebook.com/petrica.sin.3/posts/173667004007771

”În tărâmurile superioare, Partenerii Sacri își strâng mâinile în timp ce cel care Părăsește istoria voastră personală de creștere este predată celui care Urmează. Știu că aceste Contracte Sufletești depășite sunt dizolvate – pentru că atunci când lecțiile sunt învățate un anumit suflet depășește, trece testele finale și este primit eventual într-o nouă clasă. Aceasta este următoarea predare pe care viața a planificat-o pentru voi, cu mult timp în urmă. Felicitări. V-ați făcut lucrarea. Și Viața este pe cale să vă întâlnească exact unde stați acum, oferind o oglindă fizică nou-nouță cu care să mergeți pe Calea sacră. Aveți încredere. Sophie Gregoire”

Sursa: https://inalove.world/2017/05/05/noul-tu 

Imagine: Pinterest

I

Dacă te consideri spiritual... ~ partea a treia ~

Dacă te consideri spiritual... ~ partea a treia ~

Dacă te consideri spiritual, învață a șaptea  lecție.

E observarea. Postura de observator. Dar aici e vorba de observare interiorului tău. Oamenii inconștienți observă doar ce se întâmplă în afara lor și reacționează impulsiv, compulsiv, pierzând multă energie astfel. A-ți urmări starea ta interioară însă, e o artă și e arta artelor și măiastra maeștrilor. Altceva mai important ca arta asta în spiritualitate nu poate fi, căci totul se reduce la ceea ce simți și ce mișcări se petrec în tine când interacționezi cu impulsuri exterioare care te ating. Asta înseamnă să fi un observator, un martor conștient al trăirilor tale. Pe acelea nimeni nu le știe și nici măcar nu le poate dibui nimeni. Teatru cu mască sau fără mască se joacă la greu, mai ales în virtual, dar starea  ta interioară doar tu o simți. Paradoxul e că unii o simt, adică se simt rău, dar nu schimbă nimic. Pentru că nu înțeleg starea lor, nu o conștientizează pe deplin. Că dacă doar simți fără să și raționezi ce se întâmplă cu tine, asta e nimic. O inima care pulsează ca amețita după cum bate vântul, și asta duce doar la reacții nebune. Observarea conștientă a ceea ce se mișcă în interiorul tău și de ce se întâmplă ce se întâmplă. Și dacă înțelegi sursa, ori schimbi ceva dacă e o stare de rău, ori cultivi acel ceva dacă e stare de bine, și asta se învață.

Dacă te consideri spiritual, învață a opta  lecție.

E despre intrări și ieșiri. Și unde să intri, de unde să ieși? Când scriu, înainte de a începe senzația e că merg prin fața unor uși. Ele sunt închise, și trec pe lângă ele și o deschid pe cea a cărei vibrație mă atrage în aceea clipă. Uneori e o vibrație joasă, grobiană, lumească, intru acolo, scriu ceva, apoi ies. E doar joacă, cu condiția să știu când să ies. Nu stau mult în lumesc, după un timp devine horror. Dar e parte din viață, nu o repudiez, are efect de înpământare pentru mine. Alteori intru pe uși luminoase și scriu din acea vibrație, dar după un timp ies și de acolo. Să rămân doar într-o singură etichetă, asta ar însemna moartea sufletului pentru mine. Mă joc cu darul meu, îl experimentez, observ ce simt și când sunt luminos și când sunt întunecat. Intru în încăperile luminoase din mine, e plăcut acolo, dar după un timp vreau altceva. Așa că intru des și în umbra mea. Are și ea farmecul ei. Nu repudiez nimic din ce simt, totul e binevenit. Nu am repere morale afumate, doar simțirea mea, și știu că e joacă. Dacă nu ar fi joacă , ar fi constipare doar. Plictisitor. O lecție despre intrări în orice fel de încăperi obscure ale sufletului, dar și despre ieșirile din acestea când joaca e gata și nu mai are farmec. Așa te cunoști pe tine însuți. Important e să ști când să intri și când să ieși. Intră și ieși când vrei și de unde vrei, dar rămâi cu puterea în tine!

Dacă te consideri spiritual, învață a noua  lecție.

Asta e despre a-ți da voie să nu crezi nimic din ce auzi, citești, vezi. Că dacă ești botanist și crezi toate prostiile, nu ești spiritual, ești doar botanist, credul, dominat de emoții, fascinat de iluzii ezoterice. Adică ești gură cască, creier zero barat. Că dacă ai fi mai isteț, ai testa una alta și ai pune în balanță, ai cântări iluziile ca să te convingi care au greutate și care sunt nimic. Că dacă vine un șmecher și-ți toarnă gogoșele spirituale și tu le crezi din prima pentru că ești doar emoție fără creier,  asta e super mișto. Se poartă la noi. Prinde la mimozele leșinate momite cu sufletul pereche care e pe drum și se materializează cumva în urma unui focus. Ele nu caută spiritual caută doar un bărbățel să le țină non stop în brațe și să le adoarmă. Fără discernământ ești doar botanist. Te amăgești și hrănești cu amăgirea care te îndulcește pe moment. Eu îmi dau voie să nu cred nimic. E cel mai sănătos și eliberator în același timp. După ce te arzi odată, sufli și-n iaurt. A crede în ceva asta te înlănțuie și te ghipsează, te face rigid și te îndeamnă să te zbați disperat pentru crezul tău. Iar crezul tău e numai vânare de vânt. Azi e, mâine nu mai e. Azi crezi ceva, mâine altceva. Asta nu e evoluție, e doar sevraj emoțional. Spiritualitatea, înseamnă libertate și flexibilitate!

                                                                                                 ~ Va urma ~

Imagini:Pinterest

”Şi ce înseamnă să faci alegeri din inimă? Înseamnă să intri în akasha inimi tale şi să cauţi răspunsuri autentice pentru tine, nu doar răspunsuri speculative şi presupuneri pe care le vei găsi mereu în afara ta. În această akashă personală a rămas toată amintirea legată de sufletul tău, cine eşti, de unde vii şi pentru ce ai venit. Toate sunt înregistrate acolo şi doar aşteaptă ca ele să fie accesate, ca şi cum ai intra într-o bibliotecă uriaşă căutând un răspuns într-o anumită carte. Crezi că dacă tu nu îţi mai aminteşti mai nimic despre sufletul tău, toate amintirile legate de acesta s-au dizolvat? Nu au cum să se dizolve căci ele sunt ca nişte pachete de energie şi energia este vie şi are propria sa conştiinţă. Dar dacă vei accesa aceste energii în momentele de maximă detaşare, ele îţi vor vorbi prin imagini, prin trăiri sau chiar prin cuvinte. Nu contează cum îţi vor vorbi, ci contează ce vei simţi atunci când vei accesa profunzimea sufletului tău. Şi cum îţi dai seama dacă te afli pe vibraţia şi în lumina ta? Atunci când simţi magia revărsându-se în viaţa ta. Atunci când viaţa ta capătă nuanţe de poveste. Unii vor spune poate că e imposibil să mai simţi această magie de poveste, plecând în fiecare zi de dimineaţă la un job necreativ care îi scurg de toate puterile şi întorcându-se tocmai seara, având o relaţie cu cineva în care nu mai există susţinere reciprocă, având o grămadă de lipsuri şi de probleme. Când te afli pe acest flux al lipsurilor şi al problemelor, intri într-o altfel de poveste care se transformă în timp într-un film horror la care tu asişti impasibil, te chinui, te frămânţi, te macini şi te plângi, dar nu mişti un deget în favoarea ta, încercând să ieşi din acest spectacol grotesc şi să revii iarăşi pe vibraţia şi în lumina ta. Adică mai pe scurt, doar pierzi timpul în văicăreala ta.”

”Totul este lumină!”

Autor și postare Cristi Ciorcila

DACĂ TE CONSIDERI SPIRITUAL... ~ a doua parte ~

Dacă te consideri spiritual...    ~ partea doua~

Dacă te consideri spiritual, învață a patra lecție.

E despre iertare. Nu despre” îmi pare rău”, ci despre iertare. Pentru că a-ți părea rău e ipocrizie. Azi rănești și mâine îți pare rău? Dar când ai rănit, nu ți-a părut rău, ci ți-a părut bine. A fost alegerea ta. Asumă-ți și cruzimea și răutatea din tine și agresivitatea. Asumă-ți toată umbra, nu pe sfert! Iertarea se învață. Și e greu să o faci când cu puțin înainte, îți venea să-i crăpi capul unui om ca și tine. Toți greșim sau mai bine spus, experimentăm că tot suntem super spirituali. E greu să-ți ceri iertare, dar și s-o primești. Pentru că suntem ființe conflictuale, răzvrătite, rebele. Am rănit o tonă de oameni în viața de când sunt pe aici. Dar nu-mi pare rău, mi-a plăcut să o fac. Mi-a plăcut să o fac când te-am simțit slab și că aveai nevoie de duritate, nu de mângâieri diafane pe burtică. Mi-a plăcut să te bulversez și să te zăpăcesc de cap când zăceai călduț în confortul tău, căutând mereu să te legeni inert într-un hamac. Important e să-ți dai seama până la urmă de toată prostia care te faci să suferi. Că mulți nu-și  dau seama o viață. Stau împreună într-o casă și se bușesc în fiecare zi. Vine noaptea, se liniștesc, se face ziua și iar încep. Și asta în fiecare zi, de zici că ori sunt nebuni, ori sunt masochiști. Dar de fapt sunt inconștienți. Nu-și dau seama, nu ai ce să le ceri. Ăsta e iadul. Să trăiești în fiecare zi o situație care te halucinează, te hipnotizează și te menține viu-mort în suferință. Iar iertarea e importantă. Nu e clișeu. Fără ea, te umpli de ranchiună, de frustrare, de ciudă, te îmbolnăvești și mori tot cu ranchiuna și frustrarea în gât. Nu ai cum să fii spiritual dacă nu poți ierta !

Dacă te consideri spiritual, învață a cincea lecție.

E despre cunoaștere. Spiritualitatea înseamnă cunoaștere. Dar una pe bune săpată în profunzime, nu superficial. Asta e ca o limbă străină, o înveți integral, nu doar după ureche. Și ca să înveți ceva e musai să citești, cărți reale, nu doar feisbucisme. Virtualul nu înseamnă cunoaștere, doar imbolduri, îndemnuri, direcții. Dar cunoașterea adevărată e prin cărți. Studiu, aprofundare, înțelegere, punere în balanță. Citești, aprofundezi, te oprești, înțelegi și îți impropriezi cunoașterea după sufletul tău, nu al altuia. Nu citești pe bandă rulantă că nu are sens. Cărțile au nevoie de timp pentru a fi digerate. Alții merg la cursuri și seminarii. Și asta e o formă de cunoaștere, dar e  mai mult socializare acolo. Nu te mai simți așa singură când intri în mijlocul acestor spirituali. Dar asta o faci odată, de două ori, de trei ori, apoi te oprești și-ți vezi de drumul și de direcția ta. Că dacă o faci la nesfârșit asta devine prostie asumată cu diplomă. Vii la curs, dai un ban, asculți pe unu sau pe una cum turuie acolo ce a preluat și ea de pe la alții, apoi pleci. Și asta devine dependență. Pentru că nu e cultivat discernământul, doar dependența. De asta e bine să citești real cu cartea în mână, pentru că e o asimilare, mai profundă. Nu poți fii un spiritualist incult, prost și analfabet. Și nu spune că nu ai nevoie de cărți, că tu o arzi cu realitatea. Mă lași?  Ce e aia realizarea sinelui? Asta e justificarea ta de a nu face nimic pentru că ești deja sinele? Prostii. Vrăjeli. Abureli. Cunoașterea și punerea ei în balanță, testând-o în viața reală de zi cu zi, între oameni reali de zi cu zi, că dacă nu testezi ce citești tu acolo pe diagonală, e degeaba. Ai grijă de creierașul tău, de acolo pleacă totul!

Dacă te consideri spiritual, învață a șasea lecție.

E despre judecată. Înainte era sintagma ”cuget, deci exist”, acum e ”judec, deci exist”. Acum judecata e ca respirația, nu ai cum să nu emiți păreri subiective că nu ești roboțel teleghidat să te învârtă cineva cu cheița și să emani tu doar obiectivitate. Asta tot ipocrizie este. Ți-e frică de mori să-ți spui părerea și atunci alegi diplomația. Asta cu ” nu judeca ca să nu fi judecat ” e expirată și se potrivește doar în limbajul de lemn al biserici. Iar eu nu sunt creștin așa că nu mă interesează. De fapt, nici nu mai știu cine sunt. Ființă e de ajuns. Deci dacă emani o părere, din start e o judecată. Depinde de unde pleacă ea. Din ceva constructiv sau distructiv, din bunătate sau din răutate? Că degeaba tu ești spiritualistul satului și arăți cu degetul la turma religioșilor. Ai trecut pe acolo, prin această turmă ca să emani o părere din autoritatea experienței tale? Dacă nu ai trecut pe bune prin religie, mai bine taci. Habar nu ai cu ce se mănâncă. Dar fiind un trend, asta cu spiritualii sunt wow și religioși niște proști, atunci te prinde ușor sevrajul ăsta și pici în el. E ceva constructiv în asta? Asta e judecată din răutate și duce doar spre batjocură. Fiecare are drumul lui de parcurs în viață, nu se pot compara, nu se pot judeca. Unele drumuri sunt drepte, altele se învârt în cerc și e nevoie de timp ca să ieși din cerc. Dacă te atinge mereu asta cu judecata religioșilor, la tine e problema, nu la ei. Sau vrei tu să-i tragi pe toți către spiritualitate și conștientizare, da’cine ești tu vreo maica Tereza a celor ce aleg să rămână în turmă? E alegerea lor, acolo se simt ei safe, nu vor altceva. Cea mai mare provocare e într-un cuplu când unu e cu spiritualitatea, celălalt cu religia. Ăla cu spiritualitatea care se consideră mai evoluat e musai să știe că cu forța și manipularea nu merge. A fi și a da voie să fie. Asta era prima lecție. Judecata din răutate te face mic, foarte mic, pentru că e gratuită și nu e spre ceva constructiv!

                                                                                              VA URMA 

Imagini: Pinterest

„Poţi alege orice moment doreşti în care te-ai simţit confortabil cu tine şi cu cei din jur. Vor mai apărea momente în viaţă cu „problemă", dar nu trebuie să te îmbraci cu acea haină pe care acum ai lăsat-o deoparte. Ai înţeles că trecutul poate fi interpretat diferit şi depinde de noi care dintre poveşti le reţinem, căror oameni le dăm putere, înţelegem puterea vocilor din spate şi realitatea altuia. Dacă nu mai sunt victimă, nici celălalt nu mai este călău. Omul poate construi orice poveste, depinde cât va crede în ea. Poţi fi orice îţi doreşti. Apasă butonul încrederii. Credința înseamnă să faci primul pas, chiar dacă nu vezi toată scara. Ai tot ce trebuie în tine. Poți tinde către orice, ai o mulțime de calități, de pasiuni și cred cu tărie în puterile tale. Ne uităm în trecut fără să judecăm, fără să ne blocăm într-o poveste. Să luăm putere din lumină, nu din întuneric! Există mereu atitudini şi viziuni alternative la orice poveste de viaţă. Curaj! Nu fântâna era prea adâncă, ci cumpăna ei era prea scurtă..."

                                                                 Ieromonah Hrisostom Filipescu

Sursa: https://hrisostomfilipescu.wordpress.com/2014/06/23/judecata-din-oglinda/

DACĂ TE CONSIDERI SPIRITUAL..

Dacă te consideri spiritual... 

Dacă te consideri spiritual învață prima lecție !

Aceea de a le da voie celorlalți să fie așa cum sunt, chiar dacă ei nu-ți dau voie să fii așa cum ești. E despre oameni. Oamenii în esența lor sunt buni, umani, sufletiști. Adică le pasă. Dar spiritualitatea pe mulți îi înnebunește, îi vrăjește și îi  face super egocentrici, că aici dau de puterea lor nemărginită din ei înșiși și atunci încep să se considere cineva. Și ai impresia că atunci când vorbești cu astfel de oameni, că vorbești cu niște minți nebune. Deși fondul lor uman e bun. Când îi contrezi atunci îți dai seama de asta. Începe mintea sa intre in trepidație și egoul să urle de durere. Nu pot lăsa nimic de la ei le cunosc pe toate și doar adevărul credinței lor e infailibil. Oameni credincioși sunt nebuni. Și-ar da viața pentru credința lor de orice natură ar fi ea. Ipocrizia strălucește de-ți ia ochii uneori și seduce de te lasă  gură cască dacă nu ai discernământ. Dar când ipocrizia cade cădere jalnică, rămâne simplitatea spiritului în toata puritatea lui. Rămâne joaca rămâne bucuria. Rămâne uimirea rămâne deschiderea și, nu în cele din urmă, rămâne iubirea nealterată, cea pe care o surprindem în ochii copilașilor, acolo unde ipocrizia încă nu și-a găsit sălaș!

Dacă te consideri spiritual, învață și  a doua lecție.

Asta e despre bucurie, joacă, zâmbete și râsete. Un spiritualist crispat acru și încrâncenat, nu merge. Și până la urmă e și  despre dinamism. Inerția și amorțeala spirituală te fac melancolic, nostalgic și slab, iar tristețea e apanajul naivilor. Suferința e tot de-a lor. Mai bine râzi de toate fără nici o noimă decât să bocești singur și bolnav pe olița milei. Dacă ai puterea să faci mișto de viață și când ești singur și când ești falit, și când ești bolnav, atunci ești cineva. Dacă nu ai puterea asta ești nimic. Dacă ești slab și cazi în depresie că te-a părăsit iubi sau că n-ai un ban în buzunar, spiritualitatea ta e zero barat. Cu atitudinea asta mai bine mergi la biserică. Acolo te vor primi cu brațele deschise cu cât ești mai plângăcios. Dacă ești spiritual e musai să fii deștept, iar deștepții sunt oameni veseli. Că știu să râdă și când e de plâns. Dar de fapt nimic nu e de plâns. Așa ți-au spălat manipulatorii în sutană creierul că aici e valea plângerii. Și tu ai crezut. Că ți-a fost mai la îndemâna să stai să bocești decât să te bucuri de viață. Că atunci când te bucuri de viață ești creativ. Nu ai cum să fii în depresie  când ești creativ. Faci un efort către bucuria ta. Pe asta nimeni nu ți-o poate lua.

Dacă te consideri spiritual, învață a treia lecție.

Asta e despre frică. Păi dacă îți tremură curu’n pantaloni nu ești spiritual! Nu ai cum să fii. Că a fi spiritual înseamnă să predomine spiritul. Adică tu te joci, mai faci o caterincă, mai persiflezi pe unul pe altul și mai sfidezi pe altul. Dar nu te pierzi pe drum. Nu faci concesii, nu tragi ca prostu’ de compromis până se rupe. Nu așa! Că pe urmă dai în grobianisme și mimozele leșinate nu suportă grobianismul, că ele  fac sex doar cu șervețelul între degețele. Iar dacă ți-e frica de ceea ce simți, lasă spiritualitatea, nu e pentru tine. Dacă ești spiritual ești până la capăt, nu pândind pe gaura cheii ce face X sau Y. Frica e varianta cea mai nașpa a ființei tale. Când o simți că te subjugă, du-te mai bine la pescuit, lasă spiritualitatea că nu e pentru tine! Nu poți trăi ca un fricos pe pământ! Degeaba cunoaștere dacă ți-e frică de viață! Cunoașterea e putere, e asumare, e totul ! Frica e doar marele nimic care îți face ție viața dezastru, flenduri, bucăți !

   

                                                                                          

                                                                                                                   Va urma...

Imagini: Pinterest

"Suntem mulți de multe feluri, și suntem așa pentru că așa ne-a creat Dumnezeu. Să ne onorăm unii pe ceilalți respectându-ne spațiul de manifestare. Nimeni nu este superior și nimeni nu este inferior. Divinitatea este întotdeauna egală cu ea însăși. Iubirea adevărată, divină, unește, adună, înalță și te ridică acolo unde n-ai fost niciodată și de unde n-ai mai vrea să pleci. Ceea ce nu te face să te simți valoros prin ceea ce ești, nu este iubirea adevărată, divină; este doar o imitație nereușită, o încercare care nu și-a găsit încă calea. Namaste"

Text de Monica Poka

Sursa: https://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.com/2014/03/elitismul-spiritual-si-profitorii-sau.html

SINELE TĂU

SINELE TĂU

 Când Isus Hristos a spus dacă nu sunteți precum copiii, nu puteți intra nicicum în Împărăția Cerurilor, El enunța unul dintre cele mai profunde adevăruri. Un copil încă nu a fost hipnotizat de ideea comuna a limitării, și trăiește în armonie naturală cu sursa sa. De aceea, celor mai mulți oameni le place să fie alături de copii. Copiii radiază armonia naturală a Universului și acesta este mediul natural al omului. Dacă am abandona, pur și simplu, toate ideile care ne-au legat de lume, atunci ne-am situat în acea determinare care provine din mișcarea Universală și am îndeplini lucrurile care permanent caută să se manifeste prin ființa noastră. Oriunde te găsești, renunță la tine, scriau vechii Hinduși, și aceasta rămâne o învățătură centrala a Maeștrilor. Numai atunci când obiceiurile contrare sunt eliminate din natura sa primară, omul poate spera să trăiască unica viață reala. Majoritatea încercărilor noastre în privința stilului de viața sunt atât de opuse scopului și tendințelor naturale ale vieții, încât ele conduc numai la dezintegrarea cărnii. Este o cale care omului i se pare dreaptă, dar la capătul ei este moartea ne-a spus Isus.

Rețineți că nu există nimic care să-l limiteze cu adevărat pe om și care să-l mențină într-o stare de nesiguranță și ineficiență, în afara de propria sa gândire. Când aceste gânduri sunt înlăturate, el poate intra cu ușurință în viața Universului, și atunci această viaţă începe să-i ofere dovezi ale posibilităților sale naturale. În ceasul când nu veţi gândi, Fiul Omului va veni, iată o înțeleaptă instrucțiune a marelui Maestru. Orice idee din lume care pătrunde în conștiința omului este doar o reflectare a impresiilor primite, dar omul nu este un reflector. Omul este proiecția Divinului și el trăiește viața așa cum este ea, numai în măsura în care permite celor mai profunde impulsuri ale propriei sale fiinţe să se exprime.

Scopul divin al legii vieții este de a perfecționa și rafina fiinţa omului

pînă ce el ajunge sa fie o expresie completă și perfectă a Sinelui. Când viața este trăită astfel, fără rezerva și reținerea cauzate de vraja hipnotică a gândirii induse, fiinţa omului este continuu înnobilată. Aceasta cere din partea individului un control constant, pînă ce întreaga sa ființă este unită în exprimarea scopului unic. Orientarea acestei forțe este, atunci, numai spre exterior, caci ea este deja o realitate în Univers. Numai astfel omul îşi poate împlini destinul și poate primi ajutorul deplin al forțelor Universale. Mulți oameni se întreabă de ce Dumnezeu nu se manifesta conform propriilor lor idei și de ce El nu le dă ceea ce ei îşi imaginează că doresc. Dumnezeu acționează prin ideile omului tot așa cum legea naturii acționează prin semințele neroditoare, adică doar ca să le dezintegreze. Dumnezeu sau Spiritul îşi vede de treaba Lui, urmărindu-și propriul ideal sau scop, iar omul trebuie să vină în armonie cu acest scop Universal. Atunci, și numai atunci, va atinge el acea stare de adevărat copil, în care el trăiește viața în mod natural. Viaţa trăită natural este perfectă și produce rezultate perfecte. Ideile noastre sunt fie imperfecte, fie incomplete. Ele nu au natura sau obiectivul tendinței Universale dinlăuntrul lor, de aceea ele trebuie abandonate, lăsate deoparte, pentru ca forțele superioare să poată deveni factorii determinanți în întreaga noastră ființă.

   Spuneți ca ați fost învățați că prima lege a naturii este cea a autoconservării, și așa și este. Dar asta nu înseamnă ca individul trebuie să-și apere propria viaţă cu prețul vieții altuia. Legea vieții acționează spre a menţine și proteja viața. Viaţa unui Maestru este aceea care promovează și protejează viața, caci el trăiește în armonie cu singura viața reala. In el nu exista răzbunare și întreaga sa motivație este de a proteja viața de orice amenințare. Acesta este secretul Maeștrilor. Atâta vreme cât omul nu stăpânește, în propria sa ființă, ceea ce îi distruge viața, el este în afara vieții. Dar atunci când el se eliberează de ceea ce iar putea distruge viața, atunci el trăiește complet. Nici Isus nu i-a condamnat pe aceia care l-au crucificat, ci i-a eliberat de karma propriei lor ignorante prin legea iertării.

 Adevărul este că al tine pe altul de vinovat, sau a încerca să dai vina

pe altul, înseamnă doar sa te implici tu însuți în ignoranța lui. Protejează viața oriunde se manifesta ea. Păzește viața ta și viața celorlalţi de orice intruziune a ignorantei. Apără-te pe tine și pe ceilalţi de orice idee sau acţiune care v-ar implica în altceva decât cea mai deplină și armonioasă expresie a vieții. A face altfel este o sinucidere. Înnobilează-ți constant propria viaţă, protejând viața tuturor celor din jurul tău. Dar ai proteja pe alţii nu înseamnă doar al apăra de violenta fizica, ci al feri de propria lor ignoranță și de ignoranța altora.

Eliberează-te pe tine și pe ceilalţi de hipnotismul gândirii omenești, și caută să vezi, în tine ca și în ceilalţi, fiii liberi ai celui Preaînalt. Numai astfel poți intra în viața reala, iar a intra în trăirea vieții reale înseamnă să devii tu însuți Maestrul. Dacă cineva te rănește cu ceva, eliberează-l instantaneu în mintea ta, și eliberează-l de posibilitatea ca el sa fie criticat sau condamnat de ceilalţi. Permanent păstrează-l liber în viața Universală.

 Mulți se tot întreabă de ce artiștii pictează un halou de lumina în jurul

sfinților și maeștrilor. Ei sunt iluminați, și iluminarea apare întotdeauna acolo unde este înlăturat valul ignorantei, ceața hipnotismului. Chiar vedeţi aceasta lumină, într-o anumită măsură, în jurul copiilor, și radiația de lumina este aceea care vă face să vă simţiţi pașnic și calm în prezența copiilor mici. Ei sunt vehicule perfect libere ale vieții Universale. Aceasta este vibrația simțită și lumina văzută în jurul unui Maestru. El a devenit ca un copilaș; este eliberat de toate ideile lumești care diminuau lumina. Lumina este viața, și când cineva trăiește viața deplină, el este în lumină – ESTE acea lumină. Cel aflat complet în lumină poate înălța pe oricine în aceeaşi lumină, în măsura în care celălalt accepta să răspundă la influența lui. Nu este nimic supranatural în faptul ca oamenii pot vedea lumina radiind dintr-un

Maestru. Este ceva perfect natural, caci ea este viața în starea ei naturala. Aveţi înlăuntrul vostru toate potențialitățile și sunteţi capabili să recunoașteți viața așa cum este ea în cei din jurul vostru, daca acceptați voi înșivă s-o vedeţi. Singurul lucru care vă oprește este propriul vostru refuz de a abandona ceea ce ați ajuns sa credeți că este starea sau situația voastră. Aruncați valul și amintiți-vă, este Lumină.

Pentru a evolua, trebuie sa ajungi sa te vezi pe tine însuți ca Maestru.

Trebuie să te comporți ca un Maestru. Nimeni nu te poate învăţa să te conduci singur, și nimeni nu-ţi poate da această calitate, căci deja acestea îţi aparțin. Este nevoie de practică. Trebuie sa trăieşti ca un Maestru, să gândești ca un Maestru, să acționezi ca un Maestru, și acestea sunt mai importante decât să cunoști un Maestru, chiar dacă ţi-ar fi dat să întâlnești unul.

 Cum crezi ca ar întâmpina un Maestru situațiile cu care te confrunți

tu zi de zi? Încearcă să-ţi privești problemele la fel ca el. Care ar fi atitudinea unui Maestru față de cei din jurul lui? Încearcă să exprimi aceeaşi atitudine. Îţi poți imagina un Maestru frământându-se pentru afaceri? Ar putea un Maestru să bârfească, sa urască, să fie gelos sau furios? S-ar eschiva el de la vreo sarcină oarecare? Ei bine, ai deja un model, căci propria ta idee despre cum ar aborda viața un Maestru este exact modul în care ar trebui s-o abordezi tu însuți. Dacă vrei să abordezi viața astfel, conștient că acesta este impulsul determinant în Universul cu care eşti una, atunci vei vedea încolțind semințele propriei tale desăvârșiri și evoluând până la forma lor deplină.

Oare nu vezi limpede că tot ce au spus ei sa dovedit mereu adevărat,

că nu este necesar să stai ore îndelungate în Samadhi sau să treci prin rituri mistice și forme religioase, ca să ajungi la iluminare? Ei au pregătit calea. Au demonstrat că, atunci când lucrezi în afara mintii și a gândurilor ei și, pur și simplu, pătrunzi în viaţă așa cum este ea, atunci te afli în starea de aţi fi propriul stăpân și, continuând astfel până ce ea devine propria ta atitudine de a aborda viața, atunci eşti, tu însuți, un Maestru. Abandonează eul care păreai a fi și începi sa trăieşti viața exact așa cum simţi ca ar trebui s-o trăieşti, și vei descoperi ca aceasta este adevărata TA viaţă.

 Nu este deloc necesar sa călătorești prin India ca să-ţi găsești Maestrul sau Învăţătorul, cum cred mulți. Învăţătorul și Maestrul tău este propriul tău SINE. Maeștrii și Isus nu au călătorit prin lume pentru a dobândi cunoașterea și puterea. Ei au căutat înlăuntrul lor, la acel Sine care este Dumnezeul lăuntric, și de aceea sunt ei Maeștri. Atâta timp cât cauți în afara ta ceea ce se găsește numai în tine însuți, nu vei găsi. Astfel vei fi capabil să recunoști învățăturile unui adevărat Maestru. Cel neiluminat îţi spune ca trebuie să-ţi găsești un învățător în afara ta, dar un Maestru îţi va spune ca trebuie sa descoperi învăţătorul dinlăuntrul tău. Acesta este principalul lucru pe care Christos  a încercat să-l arate limpede lumii. Caută aici, caută dincolo este învățătura antiChristica. Adevărata învăţătură a lui Christos este Tatăl lăuntric.

 Acum este clar ca tot ce descoperi acționând în Eul tău, în acea parte

profundă a propriei tale fiinţe, trebuie să faci la exterior. Practica aduce perfecționarea, și viața ta adevărată sau desăvârșirea, calitatea de Maestru, trebuie trăite practicându-le, făcând ceea ce simţi instinctiv ca ar face un Maestru, și astfel vei afla ca tot ce căutai este deja aici, complet manifestat. Este necesar doar sa renunți complet la ceea ce trăiai, pentru a trai o viaţă noua, așa cum trebuie trăită ea.

 Atunci când înveți sa trăieşti din Suflet, din Sine, și nu din minte,

atunci totul în viața devine limpede și de înțeles. Ştii ce ai de făcut, unde

trebuie sa mergi, iar viața devine simpla și armonioasa. Aceasta este viața dorita, viața așa cum este ea, viața așa cum trebuie sa ajungem s-o trăim.

Copiii ajung să trăiască în lumea gândirii doar atunci când îi învățăm noi asta. În mod natural, ei trăiesc ca la început și ar trebui să trăim noi ca ei, și nu să-i facem pe ei să fie ca noi. Asta nu înseamnă că vom trăi o viaţă lipsită de inteligență sau de idei. Ci înseamnă ca vom trăi cu adevărat inteligent, căci gândurile noastre vor fi rezultatul corectei exprimări a Eului Interior.

Este adevărat că, pentru a face aceasta schimbare totală, de la ceea ce păream să fim la ceea ce suntem cu adevărat, pentru a intra în viaţă așa cum este ea, va fi necesară o anumită determinare. Oricare ar fi credința unui Hindus, el sacrifică totul pentru ea. El va merge pe jos multe mile pentru a îndeplini ceea ce el consideră că este datoria lui spirituală. Când suntem la fel de hotărâți să fim ceea ce simţim, instinctiv, că suntem, atunci ajungem la asta fără dificultate.

Trebuie să renunțăm la a spera și a dori, și să trecem la a face și a fi.

Extras din ” Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Extremul Orient  Vol. 4”  Baird T. Spalding

”Părăsește labirintul minții și coboară în inima ta.

În inima ta nu vei găsi războaie, manipulare, ură, neadevăr.

În inima ta vei găsi iubire, adevăr, compasiune și lumină.

Tot ce este în exteriorul inimii se numește gândirea și manifestarea minții și tot ce este în inimă se numește inteligență și manifestarea iubirii.

Nu te lăsa manipulat(ă), mergi pe drumul tău în evoluție.

Cât timp rămâi în mintea ta vei fi ușor de manipulat, când vei coborî în inima ta vei deveni invincibil.

Urmează-ți inima, ea va fi singura ta călăuză de încredere.

Te salut cu respect pe tine și pe Sinele tău Divin,

Eona Nivid.”

Sursa: https://www.eona-nivid.com/conversatia-inimii-inteligenta-inimii/

Imagini:Pinterest

CĂSĂTORIE versus CELIBAT

Singur, cu inima deschisă

Când, în cele din urmă, descoperiţi că nimeni altcineva nu vă poate trăda, relaţia voastră cu semenul vostru se schimbă profund.
El nu mai este cel care vă poate face rău, sau care vă poate trata în mod incorect. Nici nu este o persoană care să vă poată salva sau să vă facă să vă simţiţi mai bine.
Semnificaţia sa în viaţa voastră se diminuează foarte tare,deoarece nu-l mai adulaţi şi nici nu-l mai faceţi ţap ispăşitor. El este doar un tovarăş de drum, un vecin.

 Din când în când, vreţi să-l ajutaţi sau să-i primiţi ajutorul. Dar nu mai vreţi să depindeţi de el şi nici nu vreţi ca el să devină dependent de voi. În toate relaţiile voastre se stabileşte o stare nouă şi sănătoasă de respectare a graniţelor. Deveniţi capabili de a fi un bun prieten şi de a primi de la alţii fructele prieteniei voastre. Dar interesul pe care-l acordaţi semenului vostru nu mai este sâcâitor. Fericirea voastră nu mai depinde de modul în care celălalt vă răspunde.
Cu cât deveniţi mai mult voi înşivă, cu atât mai mult îl eliberaţi pe semenul vostru. El nu mai trebuie să fie perfect în ochii voştri, îi vedeţi defectele şi greşelile, fără să le judecaţi cu asprime, îi vedeţi frumuseţea şi integritatea, fără invidie sau nevoia de a poseda.
Cu cât revendicaţi mai mult libertatea de a fi voi înşivă, cu atât vă devine mai uşor să acordaţi altora aceeaşi libertate. Nu cereţi atenţie de la alţii şi nici nu căutaţi relaţii care să emită pretenţii artificiale asupra timpului sau atenţiei voastre.
Atunci când sunteţi singuri, rămâneţi deschişi către ceilalţi. Când sunteţi împreună cu altcineva, nu sunteţi aruncaţi spre marginea sinelui vostru, întrucât oferiţi altora, pe gratis, tot ceea ce aveţi, nu vă va lipsi niciodată compania. Pe de altă parte, nu veţi pretinde companie, din nevoia de a fi compleţi.
Astfel, singurătatea voastră vă adânceşte conectarea cu Sinele - fără să vă închidă inima. Rămâneţi deschişi şi receptivi faţă de alţii, fără să fiţi târâţi în dramele lor de autoabuz.

Căsătorie versus celibat

 Adevăratul înţeles al celibatului este de a deveni cât mai mult voi înşivă, în sine, el nu are nici un fel de legătură cu abstinenţa sexuală. Puteţi fi activi din punct de vedere sexual şi să rămâneţi totuşi celibatari, cu condiţia să nu existe obligaţii sau decepţii în activitatea voastră sexuală.
Când sunteţi celibatari, nu promiteţi nimănui un parteneriat exclusiv. Legământul pe care-l faceţi este să vă cinstiţi pe voi înşivă şi să spuneţi adevărul în fiecare moment. Dacă, într-o zi, faceţi dragoste cu cineva, asta nu înseamnă neapărat că vreţi să trăiţi împreună cu acea persoană. Asta nu înseamnă neapărat că vreţi să faceţi dragoste numai cu acea persoană. înseamnă, pur şi simplu, că sunteţi în fiecare clipă prezent, fizic şi emoţional, cu acea persoană şi că sunteţi hotărâţi să
exploraţi relaţia, pe măsură ce ea evoluează - fără să încercaţi să vă uniţi viaţa cu acea persoană.
Un celibatar nu caută căsătorie. El sau ea sunt hotărâţi să fie fără partener pe calea spirituală. A fi fără partener poate să însemne a nu face sex cu nimeni, sau poate însemna a face sex cu unul sau cu parteneri diferiţi care consimt la aceasta, întrucât cei mai mulţi oameni simt nevoia unui anumit gen de implicare atunci când sunt împreună pe plan sexual. Activitatea sexuală tinde să fie consfinţită prin căsătorie, sau prin alt gen de relaţie făcută cu legământ, pentru a fi mai sigură. Cu toate acestea, este clar că, pentru unii oameni, acest legământ nu este unul foarte profund sau de durată. Mulţi oameni căsătoriţi intră în alt gen de relaţii - schimb de parteneri, pornografie sau activităţi sexuale în afara căsătoriei. Acest lucru subliniază faptul că fidelitatea faţă de altul e imposibilă, fără fidelitate faţă de sine.
Celibatarii aleg în mod conştient, ca stil de viaţă, traiul în singurătate. Ei îi spun clar posibilului partener că decizia lor este să nu se căsătorească sau să trăiască cu o singură persoană. Ei aleg să trăiască singuri, deoarece aspiraţiile lor creatoare şi/sau practicile lor spirituale le solicită cea mai mare parte din timp şi atenţie, iar a trăi tot timpul cu o altă persoană ar fi o idee lipsită de înţelepciune şi nepotrivită.

Nu e nimic greşit sau corect în privinţa celibatului. Este o cale spirituală. 

Căsătoria este o alta. Ambele căi oferă  provocările lor şi recompensele lor. Mai mult decât atât, în decursul unei vieţi o persoană poate să alegă să fie mai întâi căsătorită şi apoi celibatară, sau mai întâi celibatară şi apoi căsătorită. Astfel de alegeri sunt progresive. Societatea ar face foarte bine dacă ar recunoaşte importanţa modelelor interpersonale diferite, care apar pe măsură ce oamenii trec prin schimbări de cicluri de viaţă inevitabile.
Dintre toate alegerile care se oferă, abstinenţa are cele mai puţine şanse de reuşită. Este un lucru tragic că biserica catolică a cerut clerului acest sacrificiu. Foarte puţini oameni sunt capabili de abstinenţă sexuală. Cei care încearcă şi descoperă că nu o suportă, se angajează în acţiuni făcute în secret - pentru a se satisface şi a-şi menţine, în acelaşi timp, poziţia – care duc la decepţii sau la violenţe. Vedeţi câte cazuri de pedofilie şi de alte agresiuni sexuale au subminat autoritatea clerului.
E momentul ca astfel de abuzuri să iasă la lumină. Şi e momentul ca toate religiile să-şi reconsidere poziţiile, atât în privinţa celibatului, cât şi a abstinenţei. Asta, deoarece un cleric poate să aleagă cu bună credinţă să fie căsătorit - fiind un model pentru congregaţie în privinţa a ceea ce înseamnă o căsătorie reuşită - sau să fie singur şi celibatar- fiind pentru turma sa un model care arată ce înseamnă viaţa unui vizionar sau mistic solitar.
Pe măsură ce începeţi să înţelegeţi mai bine esenţa celibatului, se creează noi opţiuni pentru oamenii care sunt atraşi către acest gen de viaţă. Se creează noi mănăstiri, în care bărbaţii şi femeile pot trăi împreună într-un stil de viaţă netradiţional, fiind în serviciul lui Dumnezeu.
În cele din urmă, forma pe care o ia viaţa voastră nu contează atât de mult cât contează legământul vostru de a fi cinstiţi şi a trăi în adevăr.

O viaţă cinstită, dar neconvenţională este mult mai de preferat unei vieţi tradiţionale, torturate de secrete şi minciuni.

Când forma nu exprimă spiritul care sălăşluieşte în ea, devine o închisoare. Aproape fiecare instituţie din lumea voastră, atât religioasă cât şi laică, a devenit restrictivă şi periculoasă. E mai bine să se renunţe la formă, cât timp esenţa mai poate fi salvată. E mai bine să se colaboreze cu spiritul şi să se reconstruiască o formă creatoare şi cooperantă, decât să se permită spiritului să moară din cauza unei lipse de perspectivă. În caz că aveţi dubii, daţi-mi voie să vă spun că este foarte multă treabă de făcut. Dacă cumva gândeaţi că viaţa voastră nu avea un anumit scop, daţi-mi voie să vă amintesc că acesta se găseşte acolo unde simţiţi durere, unde există constrângere sau luptă.

Pentru că alegeţi să vă cinstiţi pe voi înşivă, lumea se va schimba.

Aceasta este promisiunea vieţii voastre.

Fie să vă treziţi în ea şi să o împliniţi cu entuziasm, cu demnitate şi respect de sine!

                                                 

    Extras din ”Liniștea inimii ”  

                                                 Paul Ferrini

” Nimeni nu se află aici pentru a împlini așteptările cuiva, fiecare se află aici pentru a fi el însuși. Așa că, ori de câte ori intri din singurătate într-o relație, relația e deja pe dric.

..Nu, două persoane care sunt foarte mulțumite în sinea lor nu încearcă să se folosească una de cealaltă. Dimpotrivă, devin tovarăși de călătorie, se află în pelerinaj. Însă când se întâlnesc două persoane singuratice, se uită una la cealaltă, pentru că sunt permanent în căutare de căi și mijloace de a se exploata una pe cealaltă, de a se folosi una de cealaltă, de a fi fericită una prin cealaltă. Interesul comun pe care îl au de obicei două persoane este sexul. Sexul poate să unească momentan două persoane, întâmplător și foarte superficial. Adevărații îndrăgostiți au un interes comun mai mare. Nu că între ei n-ar exista și sex; exista, dar ca făcând parte dintr-o armonie superioară. Iubirea se întâmplă ca parte a unei armonii superioare.

Iar atunci când iubirea se întâmplă de la sine, necăutată, negândită, are o calitate cu totul aparte. Este divină, nu mai este umană..."

Sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/2014/07/13/singuratatea-inseamna-dependenta-solitudinea-inseamna-independenta-absoluta/

Imagini: Pinterest

CUVINTELE LUI ISUS

 CUVINTELE LUI ISUS 
                            din ”Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Extremul Orient”

     DRAGĂ CITITORULE, nu eşti doar un cititor, ci un prieten cu care stau față în față şi discut, exact aşa cum tu te confrunţi şi discuţi cu fiecare din personajele acestei cărţi. Sunt sigur că ele te cunosc şi te consideră un prieten apropiat. Te înconjoară cu întreaga glorie a Divinei Lumini a Vieţii, Iubirii şi Înţelepciunii; şi astfel te ajuta să înţelegi.
Ele te înfăşoară în atotprezenţa Lumină Divină de Viaţă, Iubire şi Înţelepciune, pe care trebuie s­-o emită şi s-o dăruiască. Te văd permanent cuprins în această Omniprezentă Prezentă Divină. Ele te văd aşezat pe propriul tău tron ca adevărat rege sau regină, guvernând prin şi în această Prezentă Divină. Te văd cunoscând şi îndeplinindu­-ţi Misiunea Divină, mereu viu, mereu pașnic şi fericit, mereu Tu cel Divin. Ele nu te văd aşa doar pe tine, ci întreaga familie umană o văd Divină şi Pură şi orice lucru sau formă creată o văd Divină, creată după imaginea şi asemănarea Divinului; nu doar un ins, o sectă sau o credinţă, ci totul, cu tot ce cuprinde.

După această introducere exact așa cum este introdusă de scriitor,  am  extras două superbe, DIVINE și pline de LUMINĂ și IUBIRE, pasaje din această carte în care ISUS  le vorbește , dorind să împărtășesc cu voi cititorii această BINECUVÂNTARE primită în dar.

Bucurați-vă cintind Cuvintele Lui ISUS.

— Atotputernic şi Atotpătrunzător Principiu al Tatălui, care luminezi,
mereu triumfător, dinlăuntrul nostru, întreaga lume şi care eşti lumina, iubirea şi frumuseţea pe care le trăim astăzi şi pe care oricând le putem trăi dacă dorim, ne înclinăm în fata acestui altar pe care arde focul nemuritor al desăvârşitei iubiri, armonii, al adevăratei înţelepciuni, al devoţiunii nesfârşite şi al curatei smerenii. Această Lumină Sfântă străluceşte clar, nemicșorată, dinlăuntrul sufletelor celor care s­au adunat aici, la altarul adevăratei paternităţi, filiaţii şi al devotatei fraternităţi. Această Lumină Divină porneşte din aceşti dragi fraţi, mergând tot mai departe, până în cele mai îndepărtate locuri din întreaga lume, pentru ca toţi să poată vedea marea lor Lumină şi să poată trăi iubirea lor nemicșorată şi nestinsă. Razele acestei atotpătrunzătoare Lumini, frumuseţi şi purităţi ţâşnesc prin sufletele şi inimile receptive ale celor care s­au adunat aici, la altarul tau. Suntem conştienţi acum de aceste atotmistuitoare şi atotcuprinzătoare raze ale iubirii, le emitem şi ele transformă, unifică şi armonizează întreaga omenire.
Pe adevăratul şi curatul Christ al lui Dumnezeu, viu în fiecare şi în toţi, Îl salutăm şi stăm în fața Lui ca egali – una cu Dumnezeu.
Îl slăvim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, cel lăuntric şi viu.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

— Pentru a materializa sau a realiza ceva este nevoie de un gând bine
motivat, focalizat asupra unui punct de interes sau ideal central şi voi, ca şi întreaga omenire, puteţi deveni acest centru determinant. Nici un lucru nu se manifestă fără ca omul să­-şi fi exprimat mai înainte idealul.
Cândva, omul era pe deplin conştient că el era acest centru determinant şi trăia complet conştient de moştenirea şi stăpânirea lui. El trăia conştient într­-o stare pe care voi o numiţi paradis sau rai. Cu puţine excepţii, toţi şi­-au pierdut acest dar divin şi astăzi marea majoritate este absolut inconştientă de această calitate divină care este adevărata moştenire a omenirii.
Ceea ce omul a făcut cândva, poate realiza din nou. Acesta este principiul aflat la baza tabloului vieţii şi manifestării pe care îl vedeţi pretutindeni în jur şi care cuprinde propria voastră viaţa, ca şi viaţa oricărui lucru existent, căci orice lucru existent are viaţă. În scurt timp ştiinţa vă va oferi largi baze pentru ca să spuneţi că lucrurile nu sunt materiale, căci ştiinţa va vedea curând că toate lucrurile pot fi reduse la un singur element primar conţinând nenumărate particule universal distribuite, răspunzând la elementele vibratorii şi toate întrun echilibru perfect şi absolut.
   Rezultă de aici, fie şi numai din considerente matematice, că a fost
necesară o mişcare definită, o acţiune iniţială, pentru a determina aceste nenumărate particule ale atotpătrunzătoarei substanţe naturale, universale, să se asocieze în forma unor obiecte distincte.
  

Aceasta putere nu s­-a născut doar dinlăuntrul unei particule, ci este o putere mai mare, totuşi una cu particula şi voi, prin gândirea şi acţiunea voastră definită, cooperând cu vibraţia, daţi particulelor caracteristicile care le diferenţiază. Astfel, ştiinţa fizicii va fi forţată să înţeleagă asta, prin deducţiile necesare, astfel încât oamenii de ştiinţă vor recunoaşte prezența unei energii care, deocamdată, nu este înţeleasă deoarece este inactivă; şi este inactivă numai pentru că nu este recunoscută. Dar când ea va fi recunoscută şi va deveni familiară omului şi va fi adusă în manifestare, atunci va fi pe deplin capabilă să pună în evidență anumite domenii ale acţiunii specifice a acestei energii cosmice universale.
Atunci se va limpezi imaginea a ceea ce voi vedeţi că univers material, cu toate manifestările sale diverse, într­-un proces ordonat de evoluţie. Dacă este ordonat, atunci fiecare fază a sa trebuie să fie perfect fundamentată pentru o dezvoltare superioară în faza următoare. Dacă poţi progresa în perfectă ordine şi armonie de gândire şi acţiune, atunci eşti în acord cu puterea şi această putere aduce la lumină, la scară nelimitată, facultatea de a alege mijloacele necesare atingerii țelului. Atunci vei distribui viaţa şi energia în acord cu ordinea recunoscută a Evoluţiei Cosmice.
Va rezulta că acesta nu este un univers material, aşa cum aţi crezut.
Aceasta era doar definiţia pe care i­o dădeaţi voi. El a provenit din spirit şi este spiritual, dacă îl veţi defini astfel. Acest lucru este legal, adevărat, fundamental.
Dacă este legal (conform unei legi), atunci este ştiinţific; dacă este ştiinţific, atunci este inţeligent, este viaţa unită cu viaţa inteligentă. Viaţa asociată cu inteligenţa şi condusă de inteligență devine voinţa şi, prin voinţă, devine vocaţie.
Spiritul este puterea primordială, originară, vibrantă; şi poţi pătrunde în spirit şi îi poţi folosi puterea prin simpla acceptare, sau ştiind că exista; apoi las­-o să se manifeste şi întregul spirit este la dispoziţia ta. Pentru tine, el devine un izvor de viaţa perpetuă şi original, aflat chiar înlăuntrul tău.
Asta nu cere ani lungi de studii, nici nu sunt necesare încercări, greutăţi şi renunţări. Cunoaşte şi acceptă că această vibraţie există. Apoi las­-o să curgă prin tine.
Eşti una cu Substanţa Marii Minţi Creatoare; astfel, cunoşti existența tuturor lucrurilor. Dacă înţelegi, doar, că Principiul Divin, Marele Principiu, Principiul Binelui, Principiul­ Dumnezeu este tot ce există.
— Că umple tot spaţiul, este totul – atunci tu eşti acel principiu; şi, aşa cum te afli treaz în postura de Christ Stăpân şi exprimi acest principiu, tu prin propria ta gândire, vorbire şi activitate dai acestui principiu o mai mare forţă de acţiune. Astfel, încă o fiinţă îşi găseşte controlul, foloseşte puterea lui Dumnezeu şi o exprimă în exterior. Pe măsură ce manifeşti această putere, ea se revarsă spre tine. Cu cât dai mai mult, cu atât mai mult vine spre tine că să poţi da şi vei descoperi că izvorul ei este inepuizabil.
Asta nu implică să intri într­-o cămăruţă şi să te ascunzi. Asta se întâmplă exact acolo unde eşti, chiar în aşa­-zisa vâltoare a vieţii, în cele mai dificile condiţii. Atunci viaţa nu mai este o vâltoare; este liniştită, pașnică şi activă.
Activitatea exterioară devine, ca niciodată, cea mai importantă activitate pe care o realizezi şi cu care te identifici. Asta se întâmplă exact acolo unde te afli, când Îl vezi pe Dumnezeu veghind în tine.
— Mai apropiat decât respiraţia, mai unit cu tine decât mâinile sau picioarele tale.
— Cu întreaga acţiune a gândirii tale centrată asupra lui Dumnezeu.
Cine este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu, asupra căruia este centrată sau focalizată întreaga acţiune a gândirii tale?
Dumnezeu nu este o mare fiinţa din exteriorul tău, pe care s­-o aduci
înlăuntru şi apoi s­-o prezinţi lumii. Dumnezeu este puterea generată şi
însufleţită de activitatea propriei tale gândiri. Este adevărat că această putere este înlăuntrul tău şi pretutindeni în jurul tău, dar ea este inactivă până în clipa când te gândeşti la ea şi ştii că ea există. Atunci o vezi izvorând din tine fără limite. O prezinţi lumii şi lumea beneficiază de ceea ce îi prezinţi. Tu, tu însuţi, trebuie să exprimi desăvârşirea punând mai presus de toate forţa a tot Binele, Dumnezeu – Tatăl tău, puterea de a îndeplini, în orice gând sau gest al tau. Atunci eşti Dumnezeu, împlinind desăvârşirea.  Acesta este Dumnezeu, adevăratul şi unicul Dumnezeu, exprimându­-se dinlăuntrul tău. Atunci, tu eşti Dumnezeu Tatăl, cel care administrează, amplifică şi proiectează, realizatorul categoric şi pozitiv. Atunci legiunile vin în zbor pentru a­ţi împlini cererea.
În momentul în care afirmi din toată inima, cu adânc respect şi profund
înţeles, că Dumnezeu se află în Templul Sfânt şi ştii că acest templu este chiar corpul tău, exact aşa cum îl ai şi îl arăţi astăzi şi ştii că tu, adevăratul Christ, trăieşti unit cu Dumnezeu chiar în interiorul acestui templu şi că trupul tau spiritualizat este un etern loc sfânt, un lăcaş atotcuprinzător şi complet, atunci tu eşti sursa puterii, ulciorul care conţine şi din care curge totul, prin care se revarsă acest adevărat şi divin principiu. Atunci reverşi în afară mereu mai mult din acest Dumnezeu care eşti şi pe care Îl iubeşti. Slujeşti, adori şi cu o iubire nemărginită, exprimi către toată omenirea ceea ce ei pot vedea ca fiind Christ, omul­ Dumnezeu, guvernând triumfător.
Atunci spui, cu cea mai mare bucurie, Oricine doreşte, să vină şi să bea
cu nesaţ din apa vieţii pure. Cei ce vor face asta nu vor mai înseta. Această putere pe care o foloseşti şi o exprimi este Dumnezeu. Fiul îndeplineşte de îndată ceea ce îndeplineşte Tatăl. Asta mai implica să fii modest şi să te înclini în fata acestei mari puteri. Aceasta este adevărata umilinţa, să mergi cu modestie, unit cu propria ta forţa şi putere conducătoare.
Printr­-o consecventă contemplare, slăvire, binecuvântare şi recunoştinţă pentru această putere, îi sporeşti fluxul şi, pe măsură ce faci asta, ea devine mai eficientă şi mai uşor accesibilă pentru tine.
De aceea, vă spun, rugaţi­-vă fără încetare. Viaţa voastră zilnică este
adevărata rugă.
Mai întâi RECUNOSCÂND că această putere exista, apoi folosind­-o cu
încredere absolută, în curând devii pe deplin conştient de ea. Curând ŞTII că ea este atotcuprinzătoare, în tine şi prin tine. Dacă o vei lăsa, doar, să curgă, se va grăbi spre tine în orice situaţie. Ea curge spre tine după cum tu o laşi să curgă din tine. Fii ferm precum Dumnezeu şi exprim-o în afară. Acesta este Dumnezeu Tatăl tău în tine şi tu şi Tatăl tău una sunteţi. Nu servitori, ci FII, Fii ai Primei Cauze. Tot ce are EU SUNT, îţi aparţine; căci tu eşti EU SUNT.
Nu sunt eu cel care face lucrarea, ci EU SUNT din Tatăl şi Tatăl din mine realizează marea operă. Ştiind că lucrezi unit cu Tatăl, nu există limitări, îngrădiri; ştii că este dreptul tău divin să îndeplineşti toate lucrurile.
Atunci urmează­-mă exact aşa cum eu urmez Christul, adevăratul Fiu,
unicul născut al Tatălui; şi, după cum Îl exprim şi Îl manifest pe Dumnezeu, Îl aduc la lumină pe Dumnezeul lăuntric. Atunci se va spune că toţi sunt Dumnezeu.
Marele legământ încheiat dintotdeauna este PRIVEŞTE­L PE
DUMNEZEU! Asta înseamnă să­-L vezi pe Dumnezeu înălţându­-se în deplina strălucire chiar înlăuntrul tău şi din tine şi la fel din toţi ceilalţi. Când Îl priveşti pe Dumnezeu şi nimic altceva, atunci Îl iubeşti şi Îl slujeşti numai pe Dumnezeu; cu adevărat atunci Îl priveşti pe Dumnezeu. Tu eşti Domnul, Legiuitorul, împărţitorul Dreptăţii.
Când te rogi, intra în cămăruţa ta, camera secretă a propriului tău suflet. Acolo, roagă­-te la Tatăl tău dinlăuntrul tău; şi Tatăl tău, care aude, te răsplăteşte deschis. Roagă-te şi mulţumeşte că eşti capabil să dai, întregii lumi, mereu mai mult din Dumnezeu.
Oare nu îţi oferă asta o viziune mai înaltă şi mai măreaţă, o perspectiva
mai larga, un ideal mai nobil?

În încheierea acestei pagini tot din aceeași carte aduc aceste versuri:

Când ajungi la Marea Roșie a vieţii tale,

Când, orice ai face,

Nu poţi ocoli, nu poţi da înapoi,

Atunci nu ai altă cale decât ÎNAINTE:
Atunci cunoaşte-L pe Dumnezeu cu sufletul împăcat,

Şi întunericul şi furtuna dispar.
Dumnezeu linişteşte vântul.
Dumnezeu domoleşte valurile.
Dumnezeu îi spune sufletului tău:

MERGI ÎNAINTE!
ÎNAINTE! ÎNAINTE! ÎNAINTE!

Extras din ”Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Extremul Orient”

                                                                                                               Vol.3

                                                                                                 Baird T. Spalding

Imagini: Pinterest