Dacă te consideri spiritual... ~ partea a treia ~

Dacă te consideri spiritual... ~ partea a treia ~

Dacă te consideri spiritual, învață a șaptea  lecție.

E observarea. Postura de observator. Dar aici e vorba de observare interiorului tău. Oamenii inconștienți observă doar ce se întâmplă în afara lor și reacționează impulsiv, compulsiv, pierzând multă energie astfel. A-ți urmări starea ta interioară însă, e o artă și e arta artelor și măiastra maeștrilor. Altceva mai important ca arta asta în spiritualitate nu poate fi, căci totul se reduce la ceea ce simți și ce mișcări se petrec în tine când interacționezi cu impulsuri exterioare care te ating. Asta înseamnă să fi un observator, un martor conștient al trăirilor tale. Pe acelea nimeni nu le știe și nici măcar nu le poate dibui nimeni. Teatru cu mască sau fără mască se joacă la greu, mai ales în virtual, dar starea  ta interioară doar tu o simți. Paradoxul e că unii o simt, adică se simt rău, dar nu schimbă nimic. Pentru că nu înțeleg starea lor, nu o conștientizează pe deplin. Că dacă doar simți fără să și raționezi ce se întâmplă cu tine, asta e nimic. O inima care pulsează ca amețita după cum bate vântul, și asta duce doar la reacții nebune. Observarea conștientă a ceea ce se mișcă în interiorul tău și de ce se întâmplă ce se întâmplă. Și dacă înțelegi sursa, ori schimbi ceva dacă e o stare de rău, ori cultivi acel ceva dacă e stare de bine, și asta se învață.

Dacă te consideri spiritual, învață a opta  lecție.

E despre intrări și ieșiri. Și unde să intri, de unde să ieși? Când scriu, înainte de a începe senzația e că merg prin fața unor uși. Ele sunt închise, și trec pe lângă ele și o deschid pe cea a cărei vibrație mă atrage în aceea clipă. Uneori e o vibrație joasă, grobiană, lumească, intru acolo, scriu ceva, apoi ies. E doar joacă, cu condiția să știu când să ies. Nu stau mult în lumesc, după un timp devine horror. Dar e parte din viață, nu o repudiez, are efect de înpământare pentru mine. Alteori intru pe uși luminoase și scriu din acea vibrație, dar după un timp ies și de acolo. Să rămân doar într-o singură etichetă, asta ar însemna moartea sufletului pentru mine. Mă joc cu darul meu, îl experimentez, observ ce simt și când sunt luminos și când sunt întunecat. Intru în încăperile luminoase din mine, e plăcut acolo, dar după un timp vreau altceva. Așa că intru des și în umbra mea. Are și ea farmecul ei. Nu repudiez nimic din ce simt, totul e binevenit. Nu am repere morale afumate, doar simțirea mea, și știu că e joacă. Dacă nu ar fi joacă , ar fi constipare doar. Plictisitor. O lecție despre intrări în orice fel de încăperi obscure ale sufletului, dar și despre ieșirile din acestea când joaca e gata și nu mai are farmec. Așa te cunoști pe tine însuți. Important e să ști când să intri și când să ieși. Intră și ieși când vrei și de unde vrei, dar rămâi cu puterea în tine!

Dacă te consideri spiritual, învață a noua  lecție.

Asta e despre a-ți da voie să nu crezi nimic din ce auzi, citești, vezi. Că dacă ești botanist și crezi toate prostiile, nu ești spiritual, ești doar botanist, credul, dominat de emoții, fascinat de iluzii ezoterice. Adică ești gură cască, creier zero barat. Că dacă ai fi mai isteț, ai testa una alta și ai pune în balanță, ai cântări iluziile ca să te convingi care au greutate și care sunt nimic. Că dacă vine un șmecher și-ți toarnă gogoșele spirituale și tu le crezi din prima pentru că ești doar emoție fără creier,  asta e super mișto. Se poartă la noi. Prinde la mimozele leșinate momite cu sufletul pereche care e pe drum și se materializează cumva în urma unui focus. Ele nu caută spiritual caută doar un bărbățel să le țină non stop în brațe și să le adoarmă. Fără discernământ ești doar botanist. Te amăgești și hrănești cu amăgirea care te îndulcește pe moment. Eu îmi dau voie să nu cred nimic. E cel mai sănătos și eliberator în același timp. După ce te arzi odată, sufli și-n iaurt. A crede în ceva asta te înlănțuie și te ghipsează, te face rigid și te îndeamnă să te zbați disperat pentru crezul tău. Iar crezul tău e numai vânare de vânt. Azi e, mâine nu mai e. Azi crezi ceva, mâine altceva. Asta nu e evoluție, e doar sevraj emoțional. Spiritualitatea, înseamnă libertate și flexibilitate!

                                                                                                 ~ Va urma ~

Imagini:Pinterest

”Şi ce înseamnă să faci alegeri din inimă? Înseamnă să intri în akasha inimi tale şi să cauţi răspunsuri autentice pentru tine, nu doar răspunsuri speculative şi presupuneri pe care le vei găsi mereu în afara ta. În această akashă personală a rămas toată amintirea legată de sufletul tău, cine eşti, de unde vii şi pentru ce ai venit. Toate sunt înregistrate acolo şi doar aşteaptă ca ele să fie accesate, ca şi cum ai intra într-o bibliotecă uriaşă căutând un răspuns într-o anumită carte. Crezi că dacă tu nu îţi mai aminteşti mai nimic despre sufletul tău, toate amintirile legate de acesta s-au dizolvat? Nu au cum să se dizolve căci ele sunt ca nişte pachete de energie şi energia este vie şi are propria sa conştiinţă. Dar dacă vei accesa aceste energii în momentele de maximă detaşare, ele îţi vor vorbi prin imagini, prin trăiri sau chiar prin cuvinte. Nu contează cum îţi vor vorbi, ci contează ce vei simţi atunci când vei accesa profunzimea sufletului tău. Şi cum îţi dai seama dacă te afli pe vibraţia şi în lumina ta? Atunci când simţi magia revărsându-se în viaţa ta. Atunci când viaţa ta capătă nuanţe de poveste. Unii vor spune poate că e imposibil să mai simţi această magie de poveste, plecând în fiecare zi de dimineaţă la un job necreativ care îi scurg de toate puterile şi întorcându-se tocmai seara, având o relaţie cu cineva în care nu mai există susţinere reciprocă, având o grămadă de lipsuri şi de probleme. Când te afli pe acest flux al lipsurilor şi al problemelor, intri într-o altfel de poveste care se transformă în timp într-un film horror la care tu asişti impasibil, te chinui, te frămânţi, te macini şi te plângi, dar nu mişti un deget în favoarea ta, încercând să ieşi din acest spectacol grotesc şi să revii iarăşi pe vibraţia şi în lumina ta. Adică mai pe scurt, doar pierzi timpul în văicăreala ta.”

”Totul este lumină!”

Autor și postare Cristi Ciorcila