DE UNDE VINE IUBIREA NECONDIȚIONALĂ ?

DE UNDE VINE IUBIREA NECONDIȚIONALĂ ? 

 Să vă spun despre voi înainte de această reîncarnare. 

Toți care sunteți la această școală - aceasta ar trebui să fie o descriere istorică a reîncarnării și drumului până aici, acest loc pe harta destinului vostru - este pentru că data trecută ați fost lacomi. Fără măsură. Ați fost lacomi și, sau ați luptat pentru viața voastră, iar în clipa morții v-ați pus niște întrebări.    Prima întrebare a fost unde este mama voastră. Fiecare soldat, fiecare luptător, în clipa morții întreabă despre mama lui, întotdeauna ei fac asta. Este un fapt absolut, am văzut eu însumi. De ce fac ei asta ? Am vrut mult să vă întreb asta : de ce credeți - credeți că este prostie ? — că fiecare războinic își cere mama înainte de moarte ? Pentru că atunci când erau copii, cel mai iubitor și confortant, nu a fost tatăl, întotdeauna a fost mama. Și de fiecare dată când erai rănit sau lovit, te duceai la mama și ea făcea ca totul să fie bine. Când soldații au mațele scoase afară și le lipsește jumătate de trup, ei o strigă pe mama lor. Așa a fost în toată istoria. Ei cheamă pe mama lor să-i ajute, singura persoană din lume care îi poate ajuta. Și a doua persoana despre care întreabă este "Doamne ajută-mă !". Apoi  mor.   

 Deci cât de divine sunt mamele ? Cât de divine sunt femeile ? Câți dintre voi înțeleg aceasta întrebare?  Fiecare băiat din lume știe că atunci când își julește genunchiul sau falca, mama lui va avea grijă de el, îl va iubi, îl va lua la sânul ei și numai făcând asta lucrurile încep să fie mai bune, nu-i așa ? Indiferent cât de în vârstă sunt, ei se gândesc la asta. Acesta este motivul pentru care se înfăptuează cu sânii nevestelor lor, încearcă să se simtă ca și cu mamele lor din nou înțelegeți ?     În toate aventurile lor, mamele lor le cer să aibă grija de ei înșiși să fie atenți, dar ei au fost fii rebeli, au plecat și au făcut ce au vrut, oricum. Dar când au fost răniți, cine a avut grija de ei ? Unde se duc ? La mama, bunul pământ. Bunul pământ. De aceea femeile nu sunt bărbați. Bărbații sunt aventuroși, spontani și impregnează (însărcinează ) fiecare gaură pe care o văd. Femeile, în schimb, trebuie să aibă grijă de toate responsabilitățile care vin din acele găuri. Să mai discutăm despre femei. Ei, bine, cele mai multe s-au dăruit bărbaților. Dacă nu sunt prostituate sau hetera (femei pregătite din frageda copilărie în arta și știința de a procura plăcere ), muncesc greu pentru a mulțumi pe soții lor, iubiții lor, bărbații lor, dar dacă rămân însărcinate, degetul lui Dumnezeu nu este spre bărbații lor, ci spre ele.

Ele sunt cele care îndură corpul lor, îndură creșterea din uterul lor, îndură copilul. Ele sunt cele care sunt prezente constant. Soldații pe câmpul de bătaie nu cer pe tații lor.  Eu am văzut asta. Ei își cer mamele. Nu găsiți asta interesant ?

Deci de unde vine iubirea necondițională și grija ?

Și ei plâng după mamele lor, dar ele sunt departe, și ei plâng și durerea lor disperarea, ei dispar pentru totdeauna.    Nu vor mai fi cu mamele lor din nou. Este o situație foarte tragică. Aceasta este neprețuita parte a umanității, acesta este motivul că erai ca o femeie pentru Tați. Tații. Unii sunt tați buni.  Unii cred că copiii sunt responsabilitatea femeii. Și copiii sunt lăsați cu mamele lor și după ele plâng. Erau fii mamelor cei care plângeau pe câmpul de bătălie, nu fii taților .

Deci în lumina întregii eternități, unde este locul iubirii absolute și protectoare ?

Este în femeie, partea cea mei amenințată, pentru că femeile pot iubi lumea întreagă. Dacă o singură femeie ar fi făcut toți copiii și dacă toți copiii din lume ar fi fost nepoții ei, războiul nu ar fi existat.  Deci dacă muribunzii de pe câmpul de bătălie - bărbați virili, războinici de renume și temuți - cheamă pe mama lor, cine ar trebui să fie învățătorul omenirii ?

O femeie care aduce dulceața suferinței, confort fricii, care aduce bucurie și iubire, pe care chiar și idolul, bărbatul ideal pe câmpul de bătaie o strigă când moare și inima lui pompează ultima picătură de sânge, de forță vitală. Deci cine ar trebui sa fie învățătorul noilor generații ? Vreau să înțelegeți de ce nu puteți recunoaște un master.

Dacă eu am cucerit 2/3 din lumea zilelor mele, fiind un geniu al urii, atunci ceea ce a trebuit să cuceresc atunci când am fost vântul, ca să pot iubi munții acoperiți de zăpezi și copacii cu bromoroacă și râurile și câmpiile verzi, a trebuit să învăț iubirea și a trebuit să învăț asta din punctul de vedere al unei femei.

Femeile sunt mai aproape de Dumnezeu, pentru că ele nu sunt natura primului sigiliu*. Natura lor este acolo numai în sezonul lor de ovul, asta e. Bărbatul este în moment, femeile nu. 

Ele au calitățile ocrotitoare ale Pământului de aceea natura este numită Mama. Este îndelung suferitoare, îndelung iubitoare. Și este crudă pentru că va îndepărta slăbiciunea și va suporta cu tărie genoamele, geneza sa.    

Deci am regăsit calitățile feminine care au fost atât de mult urâte de puteri, de biserici, regate, pentru că femeile au o naturală compasiune. Asta este în legătura cu a avea copii. Este o compasiune naturală. Ele iubesc natural. Dacă pui o femeie pe tronul unui principat și o inițiezi că toți în acel principat sunt copiii ei, ea va deveni cel mai feroce războinic, își va proteja copiii, pe fiecare din ei. Acesta este motivul pentru care nu multe femei au ajuns pe  tron.   

Este adevărat că trebuie mult ca să pornești o femeie. Femeile de astăzi sunt artificiale. Ele sunt copiii programați să fie copiii primului sigiuliu *, fără opinii. Ele vor doar să fie frumoase și idolatrizate. Ăsta este colapsul conștiinței.  Asta este.

 Dar femeile au virtute și această virtute este ce a făcut pe toți soldații mei să le cheme atunci când mureau. Mamele lor, femei pe care nu le-am cunoscut niciodată, pe care numai mi le-am imaginat când au primit vestea ca fii lor - mândria lor, frumoșii lor fii, au fost măcelăriți pe câmpul de bătălie - vor plânge amarnic și vor purta haine de doliu îndelungată vreme. Nu tații, ci mamele. Atât de intensă este dragostea lor. Ele sunt cele care au fost făcute comodități valoroase în lume, sunt tratate ca obiecte sexuale, care nu au drepturi, în multe țări nu au dreptul la vot, nu au dreptul să-și dispute căsătoriile, nu au nici un fel de drept. O femeie rea este doar aceea căreia i-a fost negat dreptul natural de a iubi.   

Biserica catolică a extins uterul Mariei spre divinare, pentru divinul ei fiu și pentru păcatele celor care mărturisesc. De ce trebuie ca o femeie să fie mediator, de ce nu poate ea să fie ea însăși, ea care este un dar. Ea este cea mai apropiată de scara cu șapte trepte. Dacă numărăm șapte trepte de la hertzian la Infinitul Necunoscut, sunt numai șapte. Sunt numai șapte nivele de conștiință. Desigur că există un quadrant de potențiale absolute în lumea quantică, de trei nivele (realitatea tridimensională ). Cum știm asta ? La noapte, să vă uitați pe cerul înstelat să priviți stelele și imaginați-vă că toate aparțin primelor trei sigilii. Atunci vă întreb: câte aventuri ați avut cu adevărat în primele trei sigilii ?    Ați mers vreodată cu adevărat mai departe de pat, de frigider, de cuptor, de penisul vostru, de vaginul vostru sau sânii voștri, fața voastră? Ați mers vreodată mai departe de toate astea ca să vedeți că în lumea tridimensională, spațiul conține posibilități infinite ?    

  Este Dumnezeu atât de simplu ca șapte trepte ? Da.

Dar împărăția lui și aventurile lui sunt mai mărețe decât șapte trepte ? Absolut. O femeie este natural mai aproape de Dumnezeu și mult mai artificială față de iubitul ei, mult mai naturală pentru Dumnezeul ei,  Dumnezeul compasiunii, al iubirii și înțelegerii.

Iată de ce am venit ca femeie.

Extras din ”Reflecțiile unui Maestru” Ramtha                          

                                                                    *Primul sigiuliu- atracție sexuală

” Simt compasiune pentru problemele celor din jurul meu, fără a fi prins emoțional în situațiile lor dificile, deoarece acestea sunt încercări care au scopul de a-i ajuta să se dezvolte. - Sunt deschis cu adevărat față de toți cei din jurul meu și sunt dispus să le comunic acestora sentimentele mele cele mai profunde, deoarece ascunderea acestora mă ține blocat în iluzia separării față de cei din jurul meu. - Acționez ca ființă liberă atunci când sunt centrat și iubitor, dar dacă este posibil voi evita să acționez atunci când voi fi supărat emoțional sau când sunt lipsit de înțelepciunea care curge din iubire și din conștiința extinsă.”

http://adevarul2012.blogspot.com/2014/09/drumului-catre-iubirea-neconditionata.html