Sufletul ochilor ~ poezie ~

 

Sufletul ochilor    

    

Sunt ochi pe care-i cauţi și-i găsești

În lumea asta, undeva, cândva,

Când somnul de pe pleoape va zbura…

Sunt ochi pe care vrei doar să-i privești.

 

Sunt ochi ce te privesc și ochi ce te pătrund,

În viaţa lor, trăiește viaţa ta,

Te-alină când durerea ţi-o fi grea

Şi-ţi dau lumina sensului profund.

 

Sunt ochi ce niciodată nu greșesc,

În lumea lor, nu-i loc de-așa ceva,

Ei sunt veniţi cândva, de undeva,

Şi-i vezi mereu, atunci când te privesc.

 

Ei pot fi răi, sau calzi sau speriaţi

Așa cum e și omul zi de zi

În viaţa amăgirilor pustii

În care suntem zilnic înglodaţi.

 

Ei pot fi triști și plânși și luminoși,

Precum ni-i sufletul mereu,

La bine, la durere și la greu,

Dar ochii lumii sunt mereu frumoși.

Căci ochii ei, ai tăi, ai lui, ai mei

Spun cine suntem astăzi și ce vrem,

Ce-avem, ce ne dorim sau ce putem

Şi cum arată sufletul din ei.

 

Dar, când doi ochi pe care-i întâlnești

O clipă doar pe-o rază de priviri

Îţi dau fiorul marilor trăiri,

Nu știi de poţi să-i vezi când îi privești.

 

Sunt ca și cum ar fi ai unui gând

Şi n-au decât lumină și fior

Ca soarele ce iese dintr-un nor,

Ca floarea care crește din pământ.

 

Nu știi de poţi de-acum doar să-i privești,

Să-i mângâi cu lumina din cuvânt,

Să-i lași să te privească murmurând

Şi, prin tăcerea lumii, să-i iubești.

                                George Văduva