TREZIREA ÎMPREUNĂ

Trezirea împreună

         Fiind doi oameni se dedică unei relaţii spirituale, ei cad de acord să se ajute unul pe celălalt să devină conştienţi de tiparele auto-trădării.

Intenţia lor nu este să-şi înăbuşe sentimentele negative, ci să creeze suficientă siguranţă în cadrul relaţiilor, pentru ca sentimentele negative să poată ieşi la suprafaţă şi tiparele autotrădării să poată fi revelate. Compania spirituală înseamnă nu numai a împărtăşi un scop comun şi o orientare în viaţă, ci şi un legământ reciproc şi plin de curaj de a-şi asuma responsabilitatea şi de a elimina acuzele. Fiecare persoană se află aici pentru a-şi ajuta partenerul să înceteze de a mai proiecta, să înceteze de a mai face pe victima, să înceteze de a mai găsi probleme în afara lui însuşi. Nu face acest lucru ţinându-i conferinţe, ci creând un spaţiu sigur şi plin de compasiune, în care celălalt poate să stea faţă în faţă cu el însuşi. Acolo unde acesta ar putea vedea un duşman, celălalt nu vine alături de el. Refuză să intre în jocul cu ţapul ispăşitor, acuzele şi atacul. Dar el poate iubi. Poate accepta modul în care simte celălalt, îi poate valida sentimentele şi, cu blândeţe, îl poale încuraja să găsească, în propria inimă, calea spre pace. Chiar dacă îl vede pe celălalt cum creează proiecţii, nu încercă să-l îndrepte, deoarece aceasta ar însemna să i se alăture în minciună. Rămâne, pur şi simplu, conştient de cine este celălalt cu adevărat. Şi, astfel, îl aduce - cu blândeţe şi fără vorbe - înapoi spre el însuşi. Dar, mai presus de orice, stă doar şi ascultă. Nu este de acord cu ceea ce spune celălalt şi nici nu contrazice. Ştie că părerile lui nu înseamnă nimic şi că ele n-ar face altceva decât să-l îndepărteze pe celălalt din procesul său. Ascultă doar, cu multă atenţie şi compasiune.

     Ascultă fără să judece sau - dacă descoperă că judecă - devine conştient de propriile sale judecăţi şi stă iarăşi şi ascultă. Ascultă cu o inimă deschisă şi cu o minte deschisă. Iar atitudinea sa de a asculta devine un stâlp de sprijin pentru adevăr. Cu cât ascultă mai mult fără să judece, cu atât călătoria plină de acuze al celuilalt încetineşte.

Treptat, folosind cărarea iubirii sale, celălalt se întoarce la el însuşi. Acesta este darul pe care partenerul spiritual îl oferă celuilalt partener. Aceasta este perla de maximă valoare. Când fiecare poate să-i dea celuilalt darul acceptării şi iubirii necondiţionate - extinzând acest dar pentru a include pe toată lumea nu vor mai exista proiecţie, acuze şi atac. Nu vor mai exista subiecte asupra cărora acestea să se îndrepte. Nu vor mai exista victime sau torţionari.

Vor exista doar parteneri egali în dansul vieţii. Inimile se vor deschide. La început puţin - dar apoi atât de mult. încât vor putea înghiţi întreg universul manifestat. Şi, într-adevăr, o vor şi face într-o zi. Când toţi cei care se percep pe ei înşişi ca fiind nevrednici şi neîntregi vor deveni întregi şi sfinţi, nu va mai exista perceperea separării de sursa iubirii.

Fiecare dintre noi va fi o raza strălucitoare de lumină, care va radia din centrul inimii, ajungând peste tot, în întreaga eternitate, dizolvând separarea şi păcatul, botezând vinovăţia în râul propriei frici şi întâmpinându-l pe fiecare cu buchete de flori, atunci când iese din ape inocent şi liber.

Acestea sunt darurile pe care le avem de oferit unul altuia, atunci când jocul abuzului se încheie. Şi el se încheie, în orice moment în care ne amintim cine suntem şi cine este cu adevărat semenul nostru.

Namaste*

  

     Accept starea ta de om, cât şi pe a mea. De asemenea, mă plec în faţa divinităţii din fiecare dintre noi şi o cinstesc. Accept egalitatea noastră spirituală absolută ca fiinţe. Şi accept, de asemenea, faptul că fiecare dintre noi uită cine suntem. Mă bucur că ne trezim împreună şi apreciez că pe măsură ce fiecare dintre noi îşi împinge fricile lui deoparte, străduinduse să se înalţe - ne luăm rămas bun de la somn. Văd atât absolutul, cât şi relativul - deoarece ambele sunt prezente aici. Vocea blândă a lui Dumnezeu şi strigătele puternice ale copilului rănit se amestecă aici, în această minte, în această lume. Bucuria şi tristeţea coexistă şi se amestecă. Forţa şi lacrimile, frumuseţea şi trădarea, liniştea şi sunetele stridente se întrepătrund. Este o lume simplă, care inspiră şi expiră, care se apropie şi se îndepărtează de divin. Şi este complexă, în varietatea ei aproape infinită de forme. Fiecare sine este o prezenţă clară, dar fiecare trebuie să se apropie de Dumnezeu în stilul său unic. în cadrul unimii, paradoxul abundă. Aici locuim cu toţii împreună, frate al meu şi soră a mea.

Aici, în linişte, ne aflăm fiecare dintre noi - cu bătaia noastră unică de inimă, cu dansul nostru propriu, cu propriul nostru strigăt după iubire şi adevăr. Cu toate acestea, în ciuda separării trupurilor, în ciuda fragmentării minţii, aici se deschide numai o singură inimă. Şi această inimă o include pe a ta şi pe a mea - şi pe a tuturor fiinţelor care au trăit vreodată în timp şi spaţiu. Această inimă îi aparţine lui Dumnezeu. Inima Lui răbdătoare. Binecuvântarea Lui infinită asupra noastră a tuturor. Dorinţa mea în ceea ce vă priveşte este una simplă. Fie ca voi să găsiţi acea Inimă în inimile voastre! Fie ca voi să vă găsiţi vocea în acea linişte!

 Fie ca voi să vă treziţi întru adevărul lui cine sunteţi!

Namaste! * Divinitatea din mine cinsteşte Divinitatea din tine şi se pleacă în faţa ei. Cm limba sanscrită în orig.)

                                                                   Extras din  “Liniștea inimii”  Paul Ferrini

  

Imagini: Pinterest