Dumnezeu Este Tot Ceea Ce Este

Dumnezeu Este Tot Ceea Ce Este

Dumnezeu ţi-a vorbit de multe ori şi în multe feluri în decursul a multor ani, dar rareori a făcut-o aşa de direct cum o face acum. De data asta, îţi vorbesc ca şi când aş fi Tu, iar aceasta a apărut doar de câteva ori în întreaga voastră istorie. 

Puţini oameni au avut curajul de a Mă auzi în felul acesta ca şi când ar vorbi ei înşişi. Şi încă şi mai puţini au împărtăşit altora ceea ce au auzit. Acei câţiva care au ascultat şi au împărtăşit şi altora  au schimbat lumea. Esop, Confucius, Lao Tze, Buddha, Mahomed, Moise şi Iisus au fost printre ei. Tot aşa au fost şi Chuang Tzu, Aristotel, Huangpo, Sahara, Mahaviri, Krishnamurti. La fel şi Paramahansa Yogananda, Ramana Maharishi, Kabir, Ralph Waldo Emerson, Thich Nhat Hanh, Dalai Lama, Elisabeth Clinton. La fel şi Sri Aurobindo, Maica Tereza, Meher Baba, Mahatma Gandhi, Kahlil Gibran, Baháu'lláh, Ernest Holmes, Sai Baba. Îi putem include şi pe Ioana D'Arc, Francis D'Assisi, Joseph Smith... şi mulţi, mulţi alţii, care nu sunt numiţi aici.

 Enumerarea ar putea continua, însă, dacă ne gândim la numărul total al oamenilor care au locuit pe planetă, lista este minusculă. Aceşti câţiva au fost mesagerii Mei, deoarece cu toţii au adus Adevărul în inimile lor, pe cât de bine l-au putut ei înţelege şi cât de bine au ştiut ei să o facă. Şi, deşi fiecare dintre ei făcea acest lucru folosind un filtru imperfect, ei au adus în conştienţa voastră înţelepciunea extraordinară de care beneficiază întreaga rasă umană. Este uluitor cât de asemănătoare au fost viziunile lor. Cu toate că au fost primite în timpuri şi locuri foarte diferite, separate prin secole şi distanţe uriaşe, totul pare ca şi când ar fi rostit în aceiaşi moment ,atât de infinit de mici sunt diferenţele dintre ele şi atât de imense sunt asemănările.

        Acum este momentul să completăm lista, pentru a-i include pe alţii care trăiesc astăzi ca pe cei mai recenţi mesageri ai mei.

 Vom vorbi cu un singur glas. Doar dacă nu o vom face. Tu vei alege, aşa cum ai făcut întotdeauna. Asta, deoarece ai luat o decizie şi ai pus-o în practică, în fiecare Moment de Acum. La început, gândurile tale sunt ale Mele şi ale Mele sunt ale tale. Asta, deoarece la început nu se poate altfel. Există numai o singură Sursă a Ceea Ce Este şi această unică Sursă este Ceea Ce Este. 

Totul emană din acea Sursă, care pătrunde în totalitate Starea de A Fi şi se revelează ca Individualizări ale întregului. Interpretarea individuală a mesajului unic produce miracolul Unimii în multe forme. Această Unime în multe forme e ceea ce tu numeşti Viaţă. Viaţa este Dumnezeu, interpretat. Adică, transpus în multe forme. Primul nivel de transpunere este de la non-fizicul unificat la non-fizicul individualizat. Al doilea nivel de transpunere este de la non-fizicul individualizat la fizicul individualizat. Al treilea nivel de transpunere este de la fizicul individualizat la fizicul unificat. Al patrulea nivel de transpunere este de la fizicul unificat la non-fizicul unificat. Atunci, ciclul Vieţii este complet. Procesul continuu de transpunere a lui Dumnezeu produce versiuni infinite, în interiorul unităţii lui Dumnezeu. 

Această varietate în unitate este ceea ce Eu am numit „individualizare”. Aceasta este exprimarea individualizată a ceea ce nu este separat, dar poate fi exprimat în mod individual. Scopul exprimării individualizate este ca Eu să trăiesc experienţa de Mine Însumi ca întreg, prin trăirea experienţei părţilor Mele. Deoarece întregul este mai mare decât suma părţilor, Eu nu pot trăi această experienţă decât cunoscând suma. Şi asta sunteţi voi. Voi sunteţi Suma lui Dumnezeu. V-am mai spus acest lucru de nenumărate ori înainte şi mulţi dintre voi aţi auzit: fiul lui Dumnezeu. Şi acest lucru este corect. Voi sunteţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu. Nu contează ce etichetări sau nume folosiţi, totul se reduce la acelaşi lucru: 

      Voi sunteţi Suma lui Dumnezeu. La fel este şi tot ceea ce se află în jurul vostru. Tot ceea ce vedeţi şi ceea ce nu vedeţi. Tot Ceea Ce Este, Tot Ceea Ce A Fost Vreodată şi Tot Ceea Ce Va Fi Vreodată este Eu. Şi tot ceea ce Eu sunt, sunt Acum. Eu Sunt Ceea Ce Sunt după cum v-am spus de atâtea ori. 

Nu am încetat de a fi tot ceea ce am fost vreodată. Şi nu există nimic din ceea ce voi fi vreodată, ce nu sunt acum. Eu nu pot să devin nimic ce nu sunt acum  şi nici nu pot să nu fiu ceva ce am fost odată. Aşa a fost de la început, aşa este acum şi aşa va fi întotdeauna, o lume fără de sfârşit. Amin.

Vin acum la voi, în această zi şi în aceste clipe, acum când începeţi un alt mileniu astfel încât să puteţi porni într-un mod nou în noua mie de ani: cunoscându-Mă, în sfârşit, alegându-Mă pe Mine primul şi fiind întotdeauna Eu în toate modurile, pe toate căile, în toate felurile. Momentul nu este ales întâmplător.

     Am început aceste noi revelaţii la începutul ultimului deceniu, am continuat conversaţiile Mele cu voi pe parcursul ultimilor ani ai secolului şi, în momentele finale ale mileniului trecut, v-am amintit cum puteţi lega o prietenie cu Mine.

Acum, în primul an al noului mileniu, vă vorbesc cu un singur glas, pentru ca să putem trăi experienţa comuniunii, în cazul în care alegeţi să trăiţi această experienţă a comuniunii cu Dumnezeu, veţi cunoaşte, în sfârşit, pacea şi bucuria neîngrădită şi dragostea exprimată pe deplin, cât şi libertatea totală. În cazul în care alegeţi acest adevăr, veţi schimba lumea voastră. În cazul în care alegeţi această realitate, o veţi crea şi, în sfârşit, veţi trăi pe deplin experienţa lui Cine Sunteţi Voi cu Adevărat. Va fi cel mai greu lucru pe care îl veţi fi făcut vreodată  şi cel mai uşor lucru pe care-l veţi face vreodată. Va fi cel mai greu lucru pe care îl veţi fi făcut vreodată, deoarece va trebui să negaţi cine credeţi voi că sunteţi şi să încetaţi de a Mă mai nega pe Mine. Va fi cel mai uşor lucru pe care-l veţi face vreodată, deoarece nu va trebui să faceţi nimic. 

Tot ceea ce trebuie să faceţi este să fiţi şi tot ceea ce trebuie să fiţi este Eu. Nici măcar acesta nu va fi un act de voinţă, ci o simplă recunoaştere. Ea nu va cere acţiune, ci numai acceptare. Aştept dintotdeauna această acceptare. Când îmi acordaţi acceptare, Mă lăsaţi să intru în viaţa voastră. Admiteţi că voi şi cu Mine suntem Una. Acesta este biletul vostru spre cer. Pe el scrie: Acceptaţi Unimea. Atunci când Eu câştig intrarea în inimile voastre, voi câştigaţi intrarea în cer. Iar cerul vostru poate fi pe Pământ. Totul poate fi cu adevărat „precum în cer, aşa şi pe Pământ ”, atunci când se încheie timpul separării şi apare timpul unirii. Unirea cu Mine şi unirea cu toţi ceilalţi şi cu tot ceea ce este viu. Acesta este lucrul pe care am venit să vi-l spun, încă o dată, prin mesagerii Mei din ziua de azi. Veţi şti că sunt mesagerii Mei, deoarece cu toţii vor aduce acelaşi mesaj: Suntem cu Toţii Una. Acesta este unicul mesaj care contează. Este unicul mesaj care există. Toate celelalte lucruri din Viaţă sunt doar o reflecţie a acestui mesaj. Toate îl transmit. Faptul că până acum nu aţi reuşit să-l primiţi (l-aţi auzit adesea, dar nu aţi reuşit să-l primiţi) este cel care v-a provocat fiecare nefericire, fiecare tristeţe, fiecare conflict, fiecare durere de inimă din cadrul experienţei voastre. El a provocat fiecare crimă, fiecare război, fiecare viol şi furt, fiecare atac şi violenţă - pe plan mental, verbal şi fizic. El a provocat fiecare boală şi stare neplăcută şi fiecare întâlnire cu ceea ce voi numiţi „moarte”. Idea că noi nu suntem Una este o iluzie. Majoritatea oamenilor cred în Dumnezeu.

      Numai că ei nu cred într-un Dumnezeu care crede în ei. Dumnezeu crede cu adevărat în ei. Şi Dumnezeu îi iubeşte mai mult decât ştiu cei mai mulţi dintre ei. Idea că Dumnezeu S-a transformat în stană de piatră şi a încetat, cu mult timp în urmă, să mai vorbească neamului omenesc este falsă. Idea că Dumnezeu este furios pe neamul omenesc şi că i-a aruncat pe oameni afară din paradis este falsă. Idea că Dumnezeu S-a instaurat ca judecător şi avocat şi decide care membri ai neamului omenesc merg în iad şi care merg în rai este falsă. Dumnezeu iubeşte fiecare fiinţă umană care a trăit vreodată, care trăieşte acum sau care va trăi vreodată. Dorinţa lui Dumnezeu este ca fiecare suflet să se întoarcă la Dumnezeu şi nu se poate ca Dumnezeu să nu-Şi împlinească propriile dorinţe.     2 Matei, VI, 10. Noul Testament. N.T.

Dumnezeu nu e separat de nimic şi nimic nu e separat de Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de nimic, deoarece Dumnezeu este tot ceea ce este. 

Acestea sunt veştile bune. Orice altceva este o iluzie. Neamul omenesc a trăit foarte mult timp cu iluzii. Asta, nu pentru că oamenii sunt proşti, ci pentru că sunt foarte deştepţi. Ei au înţeles în mod intuitiv că iluziile au un scop, un scop foarte important. Majoritatea oamenilor au uitat, pur şi simplu, că ştiu acest lucru. Ei au uitat, de asemenea, că uitarea este ea însăşi parte din ceea ce au uitat  şi, prin urmare, este parte a iluziei. 

Acum e momentul ca oamenii să-şi amintească. Tu eşti unul dintre cei care vor conduce avangarda în cadrul acestui proces. Nu e nimic surprinzător în asta, dacă luăm în considerare ceea ce se întâmplă în viaţa ta. Ai venit la această carte pentru a-ţi aminti Iluziile Oamenilor - pentru ca să nu mai fii niciodată prins în ele, ci să realizezi încă o dată comuniunea cu Dumnezeu, prin faptul că îţi trăieşti viaţa ajungând la conştienţa Realităţii Supreme. 

E perfect că ai făcut lucrul acesta şi este foarte clar că nu a fost o întâmplare. Ai venit aici ca să poţi cunoaşte, prin experienţă proprie, că Dumnezeu se află în tine că, oricând doreşti, poţi avea o întâlnire cu Creatorul. Creatorul poate fi trăit ca experienţă şi descoperit înăuntrul tău şi de jur împrejurul tău. Dar trebuie să priveşti dincolo de Iluziile Oamenilor. Trebuie să le ignori.

Iată cele Zece Iluzii. Familiarizează-te bine cu ele, pentru ca să le recunoşti, ori de câte ori le întâlneşti: 1. Nevoia Există 2. Eşecul Există 3. Lipsa de unitate Există 4. Lipsurile Există 5. Cerinţa Există 6. Judecata Există 7. Condamnarea Există 8. Condiţionarea Există 9. Superioritatea Există 10. Ignoranţa Există Primele cinci sunt Iluzii Fizice, fiind legate de viaţa în corpul fizic. Următoarele cinci sunt Iluzii Metafizice, fiind legate de realităţile non-fizice. În această comunicare va fi analizată în detaliu fiecare dintre aceste iluzii. Vei vedea cum a fost creată fiecare dintre ele şi vei vedea cum ţi-a afectat ea viaţa. Şi, înainte ca această comunicare să se fi încheiat, vei vedea, de asemenea, cum poţi anihila oricare dintre efectele acestor iluzii. Acum, primul pas în procesul oricărei comunicări cu adevărat deschisă este că trebuie să vrei să elimini neîncrederea în ceea ce auzi. Aici ţi se va cere să faci acest lucru. Te rog să renunţi, pentru un timp, la orice noţiuni anterioare pe care le-ai fi putut avea în privinţa lui Dumnezeu şi a Vieţii. Te poţi întoarce oricând la ele. Nu se pune problema să le abandonezi pentru totdeauna, ci doar să le dai deoparte pen- tru moment şi să accepţi posibilitatea că ar putea exista ceva ce tu nu ştii, iar cunoaşterea acestui lucru ar putea schimba totul. De exemplu, analizează reacţia pe care o ai la idea că Dumnezeu comunică cu tine, chiar în clipa asta. În trecut ai găsit tot felul de motive ca să nu accepţi că ai putea avea o conversaţie rea- lă cu Dumnezeu. Te rog să laşi la o parte asemenea gânduri şi să presupui că primeşti această comunica- re direct de la Mine. 

Ca să-ţi uşurez înţelegerea, pe parcursul unei mari părţi din comunicare voi vorbi despre Mine Însumi la persoana a treia. Recunosc că e posibil să te sperii când Mă auzi folosind persoana întâi singular. Aşa că, o s-o folosesc numai din când în când (doar ca să-ţi amintesc cine aduce această informaţie), iar majoritatea timpului voi vorbi despre Mine Însumi spunând, simplu, Dumnezeu. Chiar dacă la început poate părea puţin probabil faptul că primeşti o comunicare directă de la Zeitatea Supremă, trebuie să înţelegi că ai venit înspre această comunicare pentru a-ţi aminti, în sfârşit, Cine Eşti Tu cu Adevărat  cât şi iluziile pe care le-ai creat. În curând, vei înţelege profund că, într-adevăr, tu eşti cel care ai făcut ca această carte să vină la tine. Acum, ascultă-Mă doar când îţi spun că, în cea mai mare parte din momentele vieţii tale, tu trăieşti o iluzie. 

Cele Zece Iluzii ale Oamenilor sunt nişte iluzii foarte mari, foarte puternice, pe care le- aţi creat în timpul perioadei de început a experienţei voastre pe Pământ. În fiecare zi, voi creaţi sute de iluzii mai mici. Dat fiind că voi credeţi în ele, aţi creat o legendă care vă permite să le trăiţi şi, în felul acesta, să le faceţi să fie reale. Bineînţeles că ele nu sunt cu adevărat reale. Aţi creat o lume de genul Alice în Ţara Minunilor, în care ele, într-adevăr, par a fi foarte reale. Şi, la fel ca şi Pălărierul Nebun, negaţi că ceea ce este Fals este fals şi că ceea ce este Real este real. De fapt, voi faceţi acest lucru de foarte multă vreme. O legendă este o povestire care a fost transmisă din generaţie în generaţie, pe parcursul secolelor şi mileniilor. Este povestea pe care vi-o spuneţi voi, despre voi înşivă. Dat fiind că legenda voastră se bazează pe iluzii, ea dă naştere la mituri mai degrabă decât la o înţelegere a realităţii. Legenda Neamului Omenesc este că: 1. Dumnezeu are un plan ascuns. (Nevoia Există) 2. Există dubii asupra rezultatului vieţii. (Eşecul Există) 3. Sunteţi separaţi de Dumnezeu. (Lipsa de unitate Există) 4. Nu este destul. (Lipsurile Există) 5. Trebuie să faceţi ceva. (Cerinţa Există) 6. Dacă nu faceţi ceva, veţi fi pedepsiţi. (Judecata Există) 7. Pedeapsa este condamnarea pe vecie. (Condamnarea Există) 8. Prin urmare, dragostea este condiţionată. (Condiţionarea Există) 9. Cunoaşterea şi îndeplinirea condiţiilor vă fac să fiţi superiori. (Superioritatea Există) 10. Voi nu ştiţi că acestea sunt iluzii. (Ignoranţa Există) Această legendă a fost implementată atât de profund în voi, încât acum o trăiţi deplin şi total. Vă spuneţi unul altuia: „Asta e, n-ai ce-i face!” Vă spuneţi lucru ăsta de foarte multe secole încoace. De fapt, de milenii. De atât de multă vreme, într-adevăr, încât au fost create mituri în jurul acestor iluzii şi legende. Unele dintre cele mai importante mituri au fost reduse la concepte, cum ar fi: • Facă-se voia Ta. • Supravieţuieşte cel mai bine adaptat. • Învingătorii iau totul. • V-aţi născut din Păcatul Originar. • Răsplata pentru păcat este moartea. • Răzbunarea este a Mea, spune Domnul. • Ceea ce nu ştiţi, nu vă face rău. • Numai Dumnezeu ştie. ... şi multe altele, la fel de distructive şi de fără rost.

Pe baza acestor iluzii, legende şi mituri dintre care niciunul nu are vreo legătură cu Realitatea Supremă, iată ce au ajuns mulţi oameni să creadă despre Viaţă:

„Ne-am născut într-o lume ostilă, condusă de un Dumnezeu care vrea ca noi să facem anumite lucruri şi nu vrea să facem alte lucruri şi care ne va pedepsi cu tortură veşnică, dacă nu înţelegem care este voia Lui. Prima noastră experienţă în Viaţă este separarea de mama noastră, de Sursa Vieţii noastre. Aceasta creează contextul întregii noastre realităţi, pe care o simţim ca pe ceva care ne separă de Sursa întregii Vieţi. Noi nu suntem separaţi numai de întreaga Viaţă, ci şi de orice altceva care există în Viaţă. Tot ceea ce există, există separat de noi. Iar noi suntem separaţi de orice altceva care există. Noi nu vrem ca lucrurile să stea în felul acesta, dar asta e, n-avem ce-i face. Am dori ca lucrurile să stea altfel şi, realmente, ne străduim în acest sens. Căutăm să trăim din nou experienţa Unimii cu tot ceea ce existaşi, în special, unul cu celălalt. E posibil să nu ştim exact de ce o facem, dar pare a fi ceva aproape instinctiv. Considerăm că e un lucru natural. Singura problemă este că ni se pare că nu există destul din celălalt ca să ne satisfacă. Indiferent de ce anume este acest celălalt, se pare că nu putem obţine destul. Nu putem obţine destulă dragoste, nu putem obţine destul timp, nu putem obţine destui bani. Nu putem obţine destul din orice credem noi că avem nevoie pentru ca să fim fericiţi şi împliniţi. În momentul în care credem că avem destul, decidem că vrem mai mult. Întrucât «nu este destul» din ceva anume ce credem că am avea nevoie, pentru ca să fim fericiţi, trebuie «să facem ceva» ca să obţinem mai mult. Ni se cere să facem ceva, în schimbul oricărui lucru pe care îl dorim de la dragostea lui Dumnezeu, până la darurile naturale pe care ni le face Viaţa. Faptul că, pur şi simplu «suntem în viaţă» nu este suficient. 

  Prin urmare, şi noi ca şi tot ce înseamnă Viaţă nu suntem destul. Competiţia începe deoarece nu este suficient doar «să fim». Dacă nu este destul din ceva, trebuie să intrăm în competiţie pentru atât cât este. Trebuie să intrăm în competiţie pentru totul inclusiv pentru Dumnezeu. 

   

Această competiţie este dură. Se referă la supravieţuirea noastră, în cadrul ei supravieţuiesc numai cei mai bine adaptaţi. Iar învingătorii iau totul. Dacă pierdem, trăim iadul pe Pământ. Iar după ce murim, dacă suntem pierzători în competiţia pentru Dumnezeu, trăim din nou iadul de data aceasta, pentru totdeauna. Moartea a fost creată, de fapt, de către Dumnezeu, deoarece strămoşii noştri au făcut o alegere greşită. Adam şi Eva se bucurau de viaţă veşnică în Grădina Edenului. Dar Eva a mâncat fructul din pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului  şi atât ea, cât şi Adam au fost alungaţi din Grădină, de către un Dumnezeu furios. Acest Dumnezeu i-a condamnat la moarte pentru veşnicie  pe ei şi pe toţi urmaşii lor ca primă pedeapsă. De atunci înainte, viaţa în trup urma să fie limitată şi nu mai era veşnică şi acelaşi lucru se întâmpla cu tot ceea ce însemna Viaţă. Dar Dumnezeu ne va da înapoi viaţa veşnică, dacă nu-I mai încălcăm niciodată regulile. Dragostea lui Dumnezeu este necondiţionată, însă recompensele lui Dumnezeu sunt condiţionate. Dumnezeu ne iubeşte, chiar şi atunci când ne condamnă la osândă veşnică. Acest lucru îl face pe El să sufere mai mult decât pe noi, deoarece El vrea cu adevărat ca noi să ne întoarcem acasă dar nu poate să facă nimic, dacă noi nu ne comportăm cum trebuie. Alegerea ne aparţine. Prin urmare, idea este să ne comportăm cum trebuie. Trebuie să trăim o viaţă bună. Trebuie să ne străduim în acest sens. Pentru a o face, trebuie să ştim adevărul despre ce anume doreşte Dumnezeu de la noi şi ce anume nu doreşte. Dacă nu putem face deosebirea între corect şi greşit, noi nu putem să îi facem lui Dumnezeu pe plac şi nici nu putem evita să- L supărăm. Prin urmare, trebuie să ştim adevărul în această privinţă.

 Adevărul este simplu de înţeles  şi uşor de cunoscut. Nu avem de făcut altceva decât să-i ascultăm pe profeţi, pe învăţători, pe înţelepţi, cât şi sursa sau fondatorul religiei noastre. Dacă există mai mult decât o singură religie şi, prin urmare, mai mult decât o singură sursă şi un singur fondator, atunci trebuie să ne asigurăm că am ales-o pe cea potrivită. Dacă o alegem pe una greşită, ajungem să pierdem totul. Când o alegem pe cea corectă, suntem superiori, suntem mai buni decât semenii noştri, deoarece avem adevărul de partea noastră. Această stare de a fi «mai buni» ne permi- te să pretindem cea mai mare parte dintre premiile ce pot fi obţinute în urma competiţiei, fără să ne luptăm cu adevărat pentru ele. 

Trebuie să ne declarăm învingători, înainte de începerea competiţiei. Această convingere ne oferă toate avantajele şi, datorită ei, scriem «Regulile Vieţii noastre» într-un asemenea mod, încât altora le devine aproape imposibil să câştige premiile cu adevărat importante. 

Noi nu facem acest lucru din răutate ci, pur şi simplu, pentru a ne asigura de victorie şi pe bună dreptate aşa trebuie să stea lucrurile, întrucât numai cei care aparţin religiei noastre, naţionalităţii noastre, rasei noastre, sexului nostru, convingerilor noastre politice cunosc adevărul şi, prin urmare, merită să fie învingători. Din cauza faptului că merităm să câştigăm, avem dreptul să-i ameninţăm pe ceilalţi, să ne luptăm cu ei şi chiar să-i omoram dacă e nevoie, pentru a obţine aceste rezultate. E posibil să existe şi un alt mod de a trăi, un alt lucru pe care Dumnezeu să-L aibă în minte, un alt adevăr şi mai extins, dar dacă acesta există, noi nu-l cunoaştem. De fapt, nu este clar dacă se presupune măcar că ar trebui să-l cunoaştem.

 E posibil ca noi să nici nu trebuiască să încercăm să-l cunoaştem şi, cu atât mai puţin, să-l cunoaştem şi să-l înţelegem pe Dumnezeu. A încerca să o faci este o dovadă de impertinenţă, iar a declara că ai făcut-o cu adevărat este o blasfemie. Dumnezeu este Cunoscătorul Necunoscut, Cel Care Mişcă Rămânând Nemişcat, Ma- rele Nevăzut. Prin urmare, noi nu putem cunoaşte adevărul care ni se cere să-l cunoaştem pentru a îndeplini condiţiile care ni se cere să le îndeplinim pentru a primi dragostea care ni se cere să o primim pentru a evita condamnarea pe care ne străduim să o evităm, pentru a avea viaţa veşnică pe care am avut-o înainte ca toate acestea să înceapă. Ignoranţa noastră este o nefericire, dar nu ar trebui să fie o problemă. Tot ceea ce trebuie să facem este să luăm ceea ce credem că ştim cu adevărat - legenda noastră - în privinţa credinţei şi să procedăm în consecinţă. Aceasta am încercat noi să facem, fiecare potrivit cu propria sa credinţă şi, în felul acesta, am creat viaţa pe care o trăim acum şi realitatea de pe Pământ, pe care o creăm.”

Astfel este construită o mare parte din Neamul Omenesc. Fiecare dintre voi aveţi variantele voastre minore, dar, în esenţă, în felul acesta vă trăiţi viaţa, vă motivaţi alegerile şi vă judecaţi rezultatele. Unii dintre voi nu acceptă toate acestea, iar unii acceptă doar o parte. Voi acceptaţi aceste afirmaţii ca pe o realitate activă nu pentru că ele reflectă înţelepciunea voastră cea mai profundă, ci pentru că altcineva v-a spus că ele sunt adevărate. La un anumit nivel, a trebuit să vă faceţi pe voi înşivă în aşa fel, încât să-i credeţi. Aceasta se numeşte făcătură.

Acum este momentul să vă îndepărtaţi de făcături şi să vă îndreptaţi înspre ceea ce este real. Acest lucru nu va fi uşor, deoarece Realitatea Supremă va fi complet diferită de ceea ce mulţi oameni din lumea voastră au căzut de acord că este real. Va trebui să fiţi, literalmente, „în această lume, dar să nu aparţineţi ei ”. 3 compară Ioan XV, 19. Noul Testament. N.T.

Şi care ar fi scopul acestui lucru, dacă viaţa voastră merge bine? niciunul. Nu ar exista niciun scop. Dacă sunteţi mulţumiţi de viaţa voastră şi de lume aşa cum este ea, nu aţi avea niciun motiv să căutaţi să schimbaţi realitatea şi să opriţi aceste făcături. Acest mesaj este pentru cei care nu sunt mulţumiţi de lume aşa cum este ea. Acum vom examina Cele Zece Iluzii, una câte una. Veţi vedea modul în care fiecare iluzie v-a făcut să creaţi viaţa pe planetă, aşa cum o trăiţi acum. Veţi observa că fiecare iluzie se construieşte pe cea dinaintea ei. Multe par a fi la fel. Asta, deoarece ele sunt asemănătoare.

 Toate iluziile sunt, pur şi simplu, variaţiuni ale Primei Iluzii. Ele sunt distorsiuni mai mari ale distorsiunii originare. Veţi observa, de asemenea, că fiecare iluzie nouă a fost creată pentru a îndrepta un defect existent în iluzia dinainte. În cele din urmă, obosiţi să mai îndreptaţi defecte, aţi decis, pur si simplu, că n-aţi înţeles nimic. De aici, Iluzia finală: Ignoranţa Există. 

Aceasta v-a permis să daţi din umeri şi să renunţaţi la a mai încerca să rezolvaţi misterul. Dar o minte evoluată nu va permite pentru multă vreme o astfel de stare. Doar după câteva milenii scurte un timp foarte limitat, într-adevăr, în istoria Universului  aţi ajuns într- un moment în care ignoranţa nu mai este o binecuvântare. Sunteţi pe punctul de a ieşi din civilizaţia primitivă. Sunteţi pe punctul de a face un salt uriaş în capacitatea voastră de înţelegere. Sunteţi pe punctul de a vedea prin şi dincolo de... CELE ZECE ILUZII. PARTEA I Cele zece iluzii ale oamenilor  Iluzia Nevoii Prima Iluzie este: NEVOIA EXISTĂ Aceasta nu este numai Prima Iluzie, ci şi cea mai importantă. Toate celelalte iluzii se bazează pe ea. Tot ceea ce aţi trăit în mod curent ca experienţă în viaţă  tot ceea ce simţiţi clipă de clipă îşi are rădăcinile în această idee şi în gândurile voastre legate de ea. Nevoia este non-existentă în Univers. Este nevoie de ceva, numai atunci când se aşteaptă un anumit rezultat. Universul nu aşteaptă un rezultat anumit. Universul este rezultatul. Nevoia este, de asemenea, non-existentă în mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ar avea nevoie de ceva, numai dacă ar aştepta un anumit rezultat. Dumnezeu nu aşteaptă niciun rezultat. Dumnezeu este cel care produce toate rezultatele. Dacă Dumnezeu ar avea nevoie de ceva pentru a obţine un rezultat, de unde ar lua Dumnezeu acest lucru? Nu există nimic care să existe în afara lui Dumnezeu. Dumnezeu este Tot Ceea Ce Este, Tot Ceea Ce A Fost şi Tot Ceea Ce Va Fi Vreodată. Nu există nimic din ceea ce există  care să nu fie Dumnezeu.

 Aţi putea reţine mai bine această idee, dacă folosiţi cuvântul „Viaţă”, în locul cuvântului „Dumnezeu”. Cele două cuvinte pot fi folosite unul în locul altuia, astfel încât nu schimbaţi înţelesul; vă amplificaţi doar puterea de înţelegere. Nu există nimic din ceea ce este, care să nu fie Viaţă. Dacă Viaţa ar avea nevoie de ceva pentru a se obţine un rezultat, de unde ar lua Viaţa acest lucru? Nu există nimic în afara Vieţii. Viaţa este Tot Ceea Ce Este, Tot Ceea Ce A Fost şi Tot Ceea Ce Va Fi Vreodată. Dumnezeu nu are nevoie de nimic ca să se manifeste, în afară de ceea ce se manifestă. Viaţa nu are nevoie de nimic ca să se manifeste, în afară de ceea ce se manifestă. Universul nu are nevoie de nimic ca să se manifeste, în afară de ceea ce se manifestă. Aceasta face parte din natura lucrurilor. Aşa stau lucrurile, nu aşa cum v-aţi imaginat voi. În imaginaţia voastră, voi aţi creat idea de Nevoie din experienţa care v-a arătat că, pentru ca să supravieţuiţi, aveţi nevoie de anumite lucruri. Să presupunem că nu v-ar păsa dacă trăiţi sau muriţi. În acest caz, de ce anume aţi avea nevoie? De absolut nimic. Să presupunem că v-ar fi imposibil să nu trăiţi. De ce anume aţi avea atunci nevoie? De absolut nimic. Iată, acum, adevărul despre voi: Este imposibil ca voi să nu supravieţuiţi. Nu se poate să nu trăiţi. Problema nu se pune dacă veţi trăi, ci cum. Adică, ce formă veţi lua? Care va fi experienţa voastră? Adevăr vă spun Eu vouă: Nu aveţi nevoie de nimic pentru ca să supravieţuiţi. Supravieţuirea voastră este garantată. V-am dat viaţă veşnică şi nu v-am luat-o niciodată înapoi. S-ar putea ca, atunci când auziţi cuvintele astea, să spuneţi că supravieţuirea e una şi fericirea e cu totul altceva. S-ar putea să vă gândiţi că aveţi nevoie de ceva pentru ca să supravieţuiţi fiind fericiţi - că puteţi fi fericiţi numai în anumite condiţii. Acest lucru nu este adevă- rat, doar voi aţi crezut că este. Şi, deoarece credinţa produce experienţă, voi aţi trăit experienţa vieţii în acest mod şi, prin urmare, v-aţi imaginat un Dumnezeu care şi El trebuie să trăiască experienţa Vieţii în acelaşi mod. Dar acesta nu este un adevăr, nici când e vorba de Dumnezeu şi nici când e vorba de voi. Singura diferenţă este că Dumnezeu ştie acest lucru. În momentul în care şi voi veţi şti aceasta, veţi fi asemeni lui Dumnezeu. Veţi fi stăpânii vieţii voastre şi întreaga voastră realitate se va schimba. Iată un mare secret: Fericirea nu este creată ca rezultat al unor anumite condiţii. Anumite condiţii sunt create ca rezultat al fericirii. Iată o afirmaţie importantă şi care trebuie repetată. Fericirea nu este creată ca rezultat al unor anumite condiţii. Anumite condiţii sunt create ca rezultat al fericirii. Aceeaşi afirmaţie este adevărată şi în cazul tuturor celorlalte stări de a fi. Dragostea nu este creată ca rezultat al unor anumite condiţii. Anumite condiţii sunt create ca rezultat al dragostei. Compasiunea nu este creată ca rezultat al unor anumite condiţii. Anumite condiţii sunt create ca rezultat al compasiunii. Abundenţa nu este creată ca rezultat al unor anumite condiţii. A numite condiţii sunt create ca rezultat al abundenţei. Înlocuiţi cu orice stare de a fi pe care v-o puteţi imagina. În toate cazurile va fi adevărat că Starea de A Fi precede experienţa  şi o produce. Deoarece nu aţi înţeles aceasta, v-aţi imaginat că, pentru ca voi să fiţi fericiţi, anumite lucruri trebuie să apară şi v-aţi imaginat, de asemenea, un Dumnezeu pentru care este valabil acelaşi lucru. Dar dacă Dumnezeu este Cauza Primordială, ce anume se poate întâmpla care să nu fie de la început provocat de către El? Iar dacă Dumnezeu este Atotputernic, ce anume se poate întâmpla, ceva ce să nu fie ales de către El?

 E posibil, oare, ca ceva să apară şi Dumnezeu să nu-l poată opri? Iar dacă Dumnezeu alege să nu-l oprească, evenimentul respectiv nu este ceva ales de El? Bineînţeles că este. Dar de ce ar alege Dumnezeu să se întâmple anumite lucruri, care L-ar face să fie nefericit? Răspunsul este unul pe care voi nu-l puteţi accepta. Nu există nimic care să-L facă nefericit pe Dumnezeu. Nu puteţi crede aceasta, deoarece o asemenea credinţă v-ar pretinde să credeţi într-un Dumnezeu care nu are nevoie de nimic şi care nu judecă pe nimeni  şi nu vă puteţi imagina un astfel de Dumnezeu. Motivul pentru care nu vă puteţi imagina un astfel de Dumnezeu este că nu vă puteţi imagina o astfel de fiinţă umană. Nu credeţi că voi puteţi trăi în acest fel  şi nu vă puteţi imagina un Dumnezeu care este mai măreţ decât voi. Când veţi ajunge să înţelegeţi că puteţi trăi în felul acesta, veţi şti tot ceea ce este de ştiut în legătură cu Dumnezeu. Veţi şti că a doua afirmaţie este corectă. Dumnezeu nu este mai măreţ decât voi. Cum ar putea să fie?

 Dumnezeu este Ceea Ce Sunteţi Voi, iar voi sunteţi Ceea Ce Este Dumnezeu.

Iar voi sunteţi mai măreţi decât credeţi.

Extras din cartea '' Comuniune cu Dumnezeu", Neal Donald Walsch

Imagini; Pinterest 

https://www.slideshare.net/smilyng/carte-comuniune-cu-dumnezeu-neale-donald-walsch-87-pagini