BUCURIE "TAN'ATARA ": IUBIRE FĂRĂ CONDIȚII

IUBIRE FĂRĂ CONDIȚII

Credinţele şi convingerile separă. Gândurile iubitoare unesc.

„Dacă vrei să-mi urmezi învăţătura, trăieşte-o gând după gând. Binecuvântează-l pe fratele tău, pe aproapele tău, chiar dacă nu eşti de acord cu el.”

Aceasta a fost întotdeauna învăţătura lui Iisus.

Acum, el o introduce într-un cadru mai larg. Faptul că am îngăduit acestei cărţi să-mi parvină de la Iisus şi de la Mintea Christică a însemnat să fac reajustări pe toate planurile vieţii mele.

Se cerea nu atât o schimbare a modului în care scriam, cât o mutaţie fundamentală în sistemele mele de credinţă. Îndepărtarea „ideilor ce dau naştere percepţiilor şi sentimentelor de separare” trebuia să devină practica mea spirituală de zi cu zi.

Vă asigur că am fost departe de a fi perfect în această practică. Mă simt însă profund recunoscător pentru ea şi pentru această carte, deoarece şi una şi alta m-au ajutat să fac un pas înainte, un pas foarte dificil, în evoluţia mea spirituală.

Speranţa mea este că această carte vă va oferi o practică simplă dar, profundă de iertare de sine şi de non-separare, care vă va transforma viaţa. Aceasta e practica pe care Iisus a dus-o la perfecţiune în viaţa sa aici şi este practica pe care el continuă să o susţine clipă de clipă, atunci când noi ne îndreptăm către ei şi îi cerem să ne ajute în vieţile noastre.

Sfârşitul suferinţei vine atunci când, în cele din urmă, decidem

împreună că am suferit destul. Fiecare dintre noi, în propria sa viaţă, caută să găsească o cale mai bună.

Credeţi că Iisus ne va abandona acum? Credeţi că mica scânteie din inima dumneavoastră şi a mea va păli şi se va stinge, victimă a fricii, vinei şi durerii noastre?

Nu poate fi aşa!

Iubirea lui Iisus, Krisna, Buddha şi a tuturor maeştrilor înălţaţi ne îmbrăţişează în rugăciunea fiecăruia dintre noi.

Ea întreţine cu blândeţe scânteia din inimile noastre, ajutându-ne să trecem deplin prin frica şi ruşinea noastră.

Ea aduce iluminare divină în toate credinţele, convingerile înguste cât şi în toate condiţiile în care se desfăşoară experienţa noastră. Deoarece lumina este înăuntrul nostru, ea nu poate să nu strălucească atunci când apelăm la ea.

Lumina lui Christos este în noi toţi.

Să o invocăm împreună, în numele Iubirii.

Paul Ferrini, Decembrie, 1993

Iubire fără condiţii....

Ai învăţat iubirea condiţionată de la nişte oameni a căror iubire pentru tine a fost compromisă de către propria lor vină şi frică. Ei ţi-au fost modele. Nu trebuie să te ruşinezi de acest lucru, ci numai să fii conştient de el.

Încă de când erai un prunc, ai fost condiţionat să te preţuieşti doar atunci când oamenii reacţionai) pozitiv faţă de tine. Ai învăţat că valoarea ta era stabilită în exterior. Aceasta a fost eroarea fundamentală ce sa perpetuat de-a lungul vieţii tale.

Nici experienţa părinţilor tăi şi nici cea a copiilor tăi nu a fost diferită de a ta. Voi toţi trebuie să vă vindecaţi de aceleaşi răni.

Toate abuzurile şi erorile trebuie conştientizate, iar emoţia ataşată lor trebuie eliberată. Aceasta este calea prin care toate fiinţele rănite trec de la experienţa iubirii condiţionate la experienţa iubirii tară condiţii.

În cadrul procesului vindecării înveţi să-ţi oferi ţie însuţi iubirea necondiţionată pe care nu ai primit-o niciodată de la părinţii tăi biologici, în acest proces eşti „născut din nou” şi înfiat din nou, dar nu de alte figuri autoritare, ci de însăşi Sursa Iubirii dinăuntrul tău. Când înveţi să dai iubire fiinţei lăuntrice rănite. Începi să-ţi schimbi complet convingerea că valoarea de sine trebuie să se bazeze pe modul în care alţii reacţionează faţă de tine.

Încetul cu încetul te antrenezi să te preţuieşti aşa cum eşti - aici şi acum - fără condiţii. Nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine. Oamenii te pot susţine şi încuraja, dar nimeni nu te poate învăţa cum să te iubeşti pe tine însuţi.

Aceasta este lucrarea fiecărui suflet individual.

Fiecare suflet vine în experienţa fizică, dornic să se confrunte cu aceste probleme ale valorii de sine. Însă. Încă de la începutul sejurului sufletului aici. capacităţii sale naturale de a iubi şi de a-i include pe alţii în trăirea acestei iubiri i se impun anumite condiţii.

Este absolut esenţial ca aceste condiţii să fie modificate total.

Dacă sufletul părăseşte lumea fizică, crezând că este victima

experienţei sale de aici, el va fi tras din nou înapoi pentru a se dezvăţa de această convingere. Însă dacă sufletul se trezeşte la adevărul că valoarea sa nu este dependentă de nimic şi de nimeni în afara minţii şi experienţei sale, ci se va instala în Sursa Iubirii şi se va trezi din visul batjocurii.

A te trezi din batjocură înseamnă a respinge iluzia că nu eşti vrednic de a fi iubit aşa cum eşti. Tu demonstrezi iubire prin faptul că ţi-o dai ţie însuţi în mod necondiţionat. Şi, pe măsură ce o faci, îi atragi în viaţa ta pe alţii care sunt capabili să te iubească fără condiţii.

Încercarea de a găsi iubire în afara ta eşuează mereu, pentru că nu poţi primi de la altul ceva ce tu nu ţi-ai dat ţie însuţi. Când te privezi de iubire, îi atragi în viaţa ta pe alţii care fac acelaşi lucru.

Experienţa iubirii necondiţionate începe în inima ta, nu în inima altcuiva. Nu condiţiona capacitatea de a te iubi pe tine însuţi de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu-ţi pune încrederea în condiţiile impuse iubirii sau în forma în care ea se prezintă, căci acestea sunt tranzitorii şi supuse vicisitudinilor vieţii de zi cu zi.

Iubirea reală nu se schimbă. Ea există independent de forma prin care se exprimă. Sursa acestei Iubiri eterne, omniprezente, lipsite de formă, este înăuntrul tău. Acolo trebuie să-ţi pui încrederea, căci această Iubire este mai certă decât orice vei cunoaşte vreodată.

Şi, atunci când Ea este ferm aşezată in inima ta, nu vei mai avea nevoie să cauţi fericirea în afara ta.

În viaţa ta, oamenii vor veni şi vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alţii se vor purta urât. Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigăt de ajutor al cuiva care suferă. Îi vei încuraja pe alţii să găsească şi ei Sursa Iubirii înăuntru - aşa cum ai făcut şi tu - ştiind prea bine că nu le poţi rezolva micile probleme. Tragedia vieţii lor nu poate fi abordată decât prin bunăvoinţa lor de a privi în propriile lor inimi şi minţi.

Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune limite nici propriei sale libertăţi, nici libertăţii altcuiva. El nu încearcă să-şi păstreze iubirea - pentru că, a încerca să o păstrezi. Înseamnă a o pierde. Iubirea e un dar ce trebuie oferit încontinuu, în funcţie de fiecare situaţie în parte.

Iar cel ce dăruieşte ştie întotdeauna când şi cui să dea darul.

Nu e nimic complicat în actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci când cineva începe să tină iubire pentru el - iar atunci, ceea ce oferă nu se mai poate numi iubire.

Cel ce se iubeşte pe sine însuşi nu se teme să fie singur. Căci a fi singur este un prilej de a te iubi şi de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, dacă cel iubit îl respinge? Se autocompătimeşte şi se retrage din lume, sau se adânceşte el în căutarea unui înlocuitor?

Nu. El continuă, pur şi simplu, să respire şi să-şi extindă iubirea, la fiecare pas al experienţei sale.

Cel care se iubeşte necondiţionat nu iubeşte pe fragmente şi cu intenţii ascunse. El nu caută pe cineva special pe care să-l iubească, ci iubeşte pe oricine care se află în faţa sa. O persoană nu este mai demnă sau mai nedemnă de iubirea sa decât alta.

Fratele meu, sora mea, acesta este genul de iubire care se naşte

acum în voi! Aceasta este iubirea pe care v-o ofer şi pe care vă cer s-o extindeţi asupra celorlalţi.

E foarte clar. Nu poţi înţelege greşit ceea ce îţi spun.

Iubirea poate exista numai între egali. Iubirea poate exista numai între fiinţe care au învăţat să se iubească şi să se preţuiască lăuntric.

Iubirea nu ia ostateci. Ea nu se târguieşte. Nu este compromisă de frică. Dimpotrivă, acolo unde iubirea e prezentă, frica, prin miliardele de condiţionări pe care le implică, nu poate exista.

Te încurajez să fii onest, prietene.

Iubirea pe care tu o cunoşti nu este genul de iubire despre care

vorbesc eu. Genul de iubire pe care îl descriu acum este absolut terifiant pentru tine! De ce oare? Fiindcă trăirea experienţei Iubirii reale pune capăt experienţei tale legate de lumea condiţionată.

Când trăieşti Iubirea reală, nu te mai simţi separat de alţii.

Pierzi orice aspect al identităţii tale care îi respinge pe alţii. Te

deschizi spre o realitate mai vastă - pe care o creezi împreună cu alţii, prin încredere reciprocă.

Judecata încetează şi acceptarea domneşte.

„Nu mi-e frică de toate astea”, spui tu. Dar te rog să reflectezi asupra acestor lucruri. Fii cinstit cu tine însuţi şi cu mine. Îţi ESTE frică de toate astea, fiindcă ele pun capăt acestui vis, iar singurul mod prin care ego-ul tău ştie să pună capăt visului este prin a muri. Te rog, aşadar, să-ţi recunoşti frica de iubire, frica de moarte şi frica de anihilare.

Eu am spus: „Dacă nu muriţi şi nu vă naşteţi din nou, nu puteţi

intra în împărăţia Cerului.” Când am spus asta nu am vorbit despre reîncarnare. Vorbeam despre moartea ego-ului, despre moartea tuturor credinţelor ce te separă de alţii. Vorbeam despre sfârşitul judecării.

Ceea ce moare nu eşti tu. Ceea ce moare este tot ceea ce ai crezut că eşti, fiecare judecată pe care ai emis-o despre tine sau despre altcineva Asta este ceea ce moare. Iar ceea ce se naşte din nou este plin de lumină şi seninătate.

Este Christosul care are viaţă eternă, în tine şi în mine.

Adevăr vă spun eu vouă, fratele meu şi sora mea, învierea voastră este aproape. Şi vă este frică de ea! Pe mine nu mă puteţi păcăli. Vă văd tremurând, în genunchi, privind în sus la crucea pe care credeţi că veţi fi ridicaţi în curând, ca să plătiţi pentru gândurile şi faptele voastre păcătoase.

Nu vă negaţi frica, fiindcă, altfel, nu vă voi putea ajuta.

Ceea ce moare pe cruce nu eşti tu. Tu nu eşti trupul tău. Tu nu eşti gândurile taie înfricoşate şi înfricoşătoare. Toate acestea pot muri şi vor muri. Dacă nu acum, se va întâmpla mai târziu.

Nu poţi evita moartea ego-ului. Nu poţi evita moartea trupului. Dârele nu sunt în mod necesar unul şi acelaşi lucru.

Nu face greşeala de a crede că ego-ul tău moare atunci când îţi moare trupul, sau că trupul îţi moare atunci când îţi moare ego-ul.

Ego-ul tău moare când nu-ţi mai este de folos. Până atunci, nu-ţi va fi luat. Poţi să te agăţi de el aproape veşnic, dar nu o vei face. Pentru că asta înseamnă iadul - şi nu vei vrea să trăieşti veşnic în iad.

Va veni o vreme când durerea va fi copleşitoare.

Va veni o vreme când vei striga spre mine:

„Iisuse! Te rog, ajută-mă! Sunt gata să renunţ!”

Acea vreme, te asigur, vine pentru fiecare fiinţă.

Până atunci, tot ce poţi face este să treci prin fricile tale. Recunoaşte

fiecare frică pe care o ai şi dă-mi-o mie - pe fiecare dintre ele.

„Iisuse, mie frică să mor... Iisuse, mi-e frică de iubirea ta ... Iisuse, mi-e teamă că Dumnezeu mă va părăsi.”

Îngăduie ca fricile tale să iasă la suprafaţă şi dă-mi-le mie. Asta va grăbi trezirea ta. Asta te va duce direct la miezul problemei tale, la frica de dincolo de toate fricile tale.

Fii încredinţat că, atunci când vei ajunge în acel loc, voi sta alături de tine. Iubite frate al meu, nu-ţi cer decât încrederea. Dă-mi-o şi vom ieşi împreună din acest loc al umbrelor. Nu te pot scuti de înfruntarea cu fricile tale, dar te pot ţine de mână atunci când o faci.

Fii pe pace. Rezultatul final al călătoriei tale este garantat.

Acolo unde sunt Eu acum, vei fi şi tu. Şi atunci vei şti cu absolută certitudine că tu eşti Iubire.

Ea nici nu s-a născut în tine, nici n-a murit în tine.

Ea este inseparabilă de tine.

Este singura ta Identitate.

Extras din cartea „Iubirea fară condiții ” Paul Ferrini.