CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU SCRISOAREA NR. 3

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 

SCRISOAREA NR. 3

(Întrucât aceste Scrisori vă conduc într-o dimensiune spiritual-mentală care transcende   planul uman de activităţi şi îngrijorări, acestea vor fi cel mai bine absorbite dacă sunt precedate de o perioadă de linişte şi relaxare. Liniştiţi-vă minţile, dacă este posibil, intrând într-o stare de linişte interioară a gândului. Doar atunci când vă aflaţi în această stare de completă receptivitate aceste Scrisori vor pătrunde în gândul vostru uman cu realitatea lor.)

IUBIREA MEA CELESTĂ INFINITĂ mă împinge să mă întorc iar şi iar să scriu omenirii, cu intenţia ca la sfârşit – cât mai mulţi dintre voi cei care sunteţi pregătiţi să primiţi – veţi dobândi cunoaşterea care vă va permite să vă transcendeţi umanitatea şi să vă contopiţi cu “Conştiinţa Tatălui” – adevărata “Conştiinţă de Iubire” în care toate lucrurile sunt realizate din abundenţă şi într-un mod frumos. Aşa cum am spus anterior şi vreau să repet, întreaga mea misiune pe Pământ a fost mânată de IUBIRE şi a fost direcţionată DOAR pentru a vă învăţa Adevărul Existenţei, pentru că fără această cunoaştere nu există nici o speranţă de eliberare din travaliul pe care umanitatea s-a născut să îl îndure.
Ştiu că această afirmaţie va aduce multă suferinţă discipolilor sinceri şi dedicaţi ai religiei creştine, şi celor care şi-au centrat întreaga lor încredere în persoana lui “Iisus”.
Dar vă spun cu adevărat; pentru a reuşi să scăpaţi de umanitatea care vă opreşte de la realizarea completă a ADEVĂRULUI UNIVERSAL, şi de la înţelegerea adevăratei naturi a condiţiei “spiritual-umane” pe care am denumit-o “Împărăţia lui Dumnezeu”, trebuie să vă luaţi atenţia de la dogmele învechite de “salvare de către sângele mielului”, Trinitate, şi alte credinţe, şi să vă îndreptaţi cu minţi receptive perfect deschise spre ADEVĂRUL EXISTENŢEI. Nici o altă salvare nu este posibilă. “Dumnezeu”  nu vă poate “salva”, totuşi, în ignorarea faptelor existenţei, umanitatea va continua să facă aceleaşi greşeli legate de Pământ până la sfârşitul timpului, creându-şi astfel propria boală şi mizerie. De asemenea, oricare ar fi credinţa omului cu privire la “salvarea de la păcate”, aceasta este o eroare umană, pentru că Legea Cauzei şi a Efectului este imponderabilă şi reprezintă o caracteristică intrinsecă – inerentă – naturală a existenţei.
Nu puteţi separa efectele de cauza acestora, nici nu puteţi şterge cauza şi să aveţi în continuare efecte. În fiecare nivel de Existenţă acesta este Adevăr. Puteţi fi acum suficient de avansaţi în gândirea voastră pentru a putea primi următorul adevăr fundamental privind existenţa voastră pe Pământ. Legea “Cauzei şi a Efectului”, a “Recoltei şi a Semănatului” este efectul vizibil a ceea ce voi numiţi "electromagnetism", şi nimeni dintre cei care au cunoştinţe în domeniul ştiinţei nu se aşteaptă ca "Dumnezeu" să pună deoparte legile electromagnetismului, care sunt cele de "activitate-legătură-refuz". "Activitate-Legătură-Refuz" sau "Mişcare-Atracţie-Respingere" sunt IMPULSURILE fundamentale ale EXISTENŢEI şi ale CONŞTIINŢEI UMANE însăşi, care au determinat formele voastre vizibile în viaţă, şi sunt singurele "instrumente" sau "unelte" ale creaţiei. Ele sunt responsabile de formarea substanţei sau a "materiei" şi de asemenea de dezvoltarea formelor individualizate şi în final chiar a personalităţii în toate entităţile care trăiesc.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU  2
Scrisoarea nr. 3

Pentru că aceste legi sunt fundamentale pentru existenţa voastră individualizată, este imposibil să le punem deoparte. Aşadar, nu puteţi ignora problemele inerente în existenţa voastră individualizată şi să credeţi că “Dumnezeu” vă va salva de ele. Singura voastră speranţă de scăpa definitiv, de a ieşi din rutina experienţei umane este să le recunoaşteţi şi să le acceptaţi şi apoi să lucraţi minut de minut să le transcendeţi şi eventual să vă contopiţi, în puritatea minţii, inimii şi a acţiunii, şi să deveniţi “una” cu Conştiinţa de Iubire Universală – “Tatăl” care face MUNCA DE IUBIRE. În acelaşi timp, pe măsură ce creşteţi în conştientizarea adevăratei NATURI a “Tatălui” în interiorul vostru şi pe măsură ce vă transcendeţi pe voi, şi totul în jurul vostru, veţi ajunge să aveţi credinţă constantă prin care, în orice împrejurare, să vă puteţi extrage inspiraţia, puterea, şi creşterea direct de la "Tată" în interiorul şi în jurul vostru. Veţi ajunge să ŞTIŢI că "Tatăl" este cel care vă sprijină şi vă ghidează în Împărăţia "Conştiinţei Iubirii Tatălui". Va deveni cu totul clar că pe lângă faptul că "Tatăl" este universal, acesta este de asemenea individual pentru voi. Vă cunoaşte, este conştient de gândirea voastră şi de problemele voastre. În interiorul "Conştiinţei Iubirii Tatălui" se află soluţiile perfecte care aşteaptă să fie recunoscute de către voi. Pe măsură ce le recunoaşteţi, veţi fi eliberaţi de durere atunci când deveniţi maleabili şi dornici să ascultaţi. Până când nu sunteţi dispuşi să ascultaţi, nu veţi fi niciodată umpluţi cu "Conştiinţa Iubirii Tatălui". Vă voi spune o parabolă. Imaginaţi-vă un copil care urlă şi loveşte pentru că vrea îngheţată. În timp ce copilul face acest zgomot, tatăl lui aşteaptă cu răbdare la uşa camerei lui să îi arate că i-a adus îngheţată şi fruct. Aţi putea crede că această parabola este puţin probabilă, totuşi este adevărată. Mamele îşi vor aminti momentele când copiii au fost de neconsolat cu privire la ceva anume, au refuzat să asculte ceea ce mama încerca din răsputeri să le spună, şi totuşi mama are soluţia, aşteptând momentul când încetează să facă zgomot şi îşi şterg lacrimile. Văd travaliul oamenilor şi plânsul lor şi compasiunea mea este fără margini. Sunteţi auziţi dar în cadrul contextului conştiinţei voastre actuale, pot face puţin pentru voi. Nu pot penetra chingile şi lanţurile anilor voştri de gândire şi acţiune ignorantă. Văd durerea perpetuată în biserici, în serviciile şi amvoanele predicatorilor ignoranţi. Văd naţiunile şi oamenii lor încercând din greu să se lupte cu dificultăţile care se nasc din valorile lor tradiţionale, din culturile lor şi din credinţele lor religioase. Văd limitările din viaţa lor zilnică, neîmplinirea nevoilor şi scopurilor lor, şi suferinţa din relaţiile de toate tipurile. Conştiinţa colectivă care emană din lume este o miasmă de frici, resentimente, furii, turbulenţă emoţională cauzată de dorinţe pasionale, răzbunare şi epuizare, întreţesută cu compasiune, determinare de a ridica conştiinţa umană, dedicare la căutarea de iubire necondiţionată de către cei care au primit inspiraţie şi un nivel de iluminare. Vin aproape de oamenii care mă cheamă şi lucrez împreună cu ei să se elibereze de durere, dar mentalitatea şi credinţele lor sunt atât de implementate în creierele lor, încât Adevărul meu nu poate pătrunde să aducă noua cunoaştere în minţile lor. Mulţi oameni au auzit, chiar dacă puţin şi cu imperfecţiuni, dar le-a lipsit curajul să accepte noile idei şi să vorbească deschis. În plus, timpul nu a fost potrivit să străpungă barierele conştiinţei umane pentru a vă învăţa.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens șisunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 3
Scrisoarea nr. 3

Dar acum timpul este potrivit. Aţi intrat într-o nouă distribuire a frecvenţelor vibratorii care vă vor ajuta să vă ridicaţi mai uşor din materialismul perioadei anterioare. Această afirmaţie poate suna ciudat, dar există un depozit universal de cunoaştere privind energiile pe care nici nu începeţi să le înţelegeţi. La acest moment, nu există nici o minte pământească capabilă să înţeleagă. Este posibil doar să vă ‘imaginaţi’ spectrul energiei, care nu reprezintă adevărul. 

Vă va ajuta, aşadar, dacă puteţi să acceptaţi afirmaţiile mele, acordându-le încredere, pentru că sunt adevărate. Intraţi în noi frecvenţe de vibraţii care aparţin "conştiinţei umane" care vă vor permite să avansaţi în dezvoltarea spiritual-mentală pe care am descris-o în scrisoarea nr. 1.

Întrucât am deviat, trebuie să repet: nu mai puteţi scăpa de Legile fundamentale ale Existenţei cu privire la modul vostru de gândire şi de simţire – semănat şi recoltat – precum nu puteţi scăpa de legile electromagnetismului din lumea voastră materială, întrucât electromagnetismul reprezintă IMPULSUL care produce Legea semănatului şi recoltatului, la fel cum electromagnetismul produce forma în interiorul câmpului fundamental al particulelor de energie. Aşadar nu este posibil să continuaţi să credeţi în dogma creştină şi să încercaţi în continuare să urmaţi aceste scrisori pentru că dogma cu privire la “salvarea de către moarte mea pe cruce”, Trinitatea, învierea fizică din morţi, şi folosirea de tămâie şi forme de rugăciune prestabilite sunt eronate şi faptele prezentate acum vouă în aceste Scrisori reprezintă Adevărul. Dogma şi podoabele sacre sunt ceea ce aţi denumi ca fiind "erori logice”, menite să vă câştige atenţia şi loialitatea, dar care ascund Adevărul învăţăturilor mele. Aşadar, aceste Scrisori au trebuit să fie scrise. Singurul mod prin care am putut ajunge la lume în acest moment când are loc echilibrarea pentru a accesa o nouă distribuire mentală/emoţională, a fost să folosesc o minte receptivă, obedientă şi neprogramată pentru a primi instrucţiuni şi pentru a executa munca manuală pentru mine. Aceste Scrisori oferă singurele mijloace adevărate prin care oamenii vor găsi calea către dimensiunea spirituală în care întreaga eroare umană se şterge şi rămâne doar IUBIREA. Orice altceva s-ar spune nu este nimic altceva decât pură raţionalizare şi motivare umană – şi acesta nu reprezintă ADEVĂRUL.

Oamenii caută acum noi modalităţi de a rezolva probleme vechi, mai ales în America, dar pană când nu vor înţelege adevărata natură a VIEŢII, egoul, şi Legile Existenţei, nu vor face altceva decât să întărească strădania “egoului” şi durerea lor va continua.

Ţineţi minte, aşa cum voi scrie pentru voi în următoarele pagini, Adevărul simplu pe care vi l-am spus în urmă cu două milenii rămâne constant şi consistent. Aşadar, puteţi doar să adânciţi înţelegerea Adevărului, şi nu să o schimbaţi. Aţi realizat pe măsură ce aţi citit primele două Scrisori că tot ceea ce am vorbit oamenilor din Palestina a fost un rezultat direct din faptul că am perceput “realitatea existenţei” în deşert – că nimic nu era solid?

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 4

Scrisoarea nr. 3

Vă amintiţi că, în starea mea transcendentală, în timp ce mă uitam la pietre, nisip, munţi, apa de sub mine de la Marea Moartă, totul părea să fie o “licărire de firicele de praf”? Pietrele, nisipul, munţii, apa erau diferenţiate una de alta doar de diferenţa de intensitate a “licăririi firicelelor de praf” şi de aparenta densitate a firicelelor de praf din licărire. Nu este nici un alt mod prin care să pot descrie ceea ce am văzut când eram pe Pământ sau să pot comunicafaptele privind adevărata substanţă a “materiei” şi aparenta componenţă şi construcţie a lumii voastre. În vorbirea modernă, probabil că aţi denumi “licărirea de particule mici” ca fiind o vibraţie de particule. Poate aţi putea combina cei doi termeni şi să descrieţi “realitatea” cea mai vizibilă ca fiind o”licărire de particule”. Acesta comunică sensul de "strălucire de lumină” în care am văzut dansul particulelor. Spunând cele de mai sus ca introducere la prezentarea activităţilor din Palestina, permiteţi-mi să vă duc la o altă zi, cu două mii de ani în urmă, când soarele strălucea, şi cerul era senin, de un albastru deschis, şi am pornit să urc dealul împreună cu discipolii mei, pentru a ne retrage să ne odihnim,  să medităm şi să ne rugăm. Dar nu a fost să fie. Ne-am gândit să scăpăm, dar deşi le-am spus oamenilor intenţiile noastre, am fost mai întâi urmaţi de câţiva oameni care apoi au strigat la alţii că mergeam pe deal. Deşi i-am rugat să se întoarcă la casele lor, cei câţiva până la urmă s-au transformat într-o mare masă de oameni care se ţineau în spate de noi. Insistau să le vorbesc. Poate vă întrebaţi de ce erau atât de nerăbdători să mă asculte. În mod intuitiv, ştiau că le spun cuvinte despre VIAŢĂ. Mereu le arătam munca "Tatălui” din jurul lor şi acest lucru le-a dat speranţă şi i-a ajutat să vadă lumea cu o viziune nouă. Le-am vorbit despre IUBIRE şi s-au simţit mângâiaţi. Aceasta este ceea ce am putut să le spun, ştiind că vor înţelege şi vor fi de acord cu mine : "Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Jugul meu e bun şi povara mea este uşoară." Ştiau că atunci când spun aceste cuvinte, cum o făceam în mod frecvent, comparam regulile şi legile liderilor evrei cu Adevărul pe care îl prezentam oamenilor. Aşa a fost, astfel încât atunci când am fost căutatde către oameni să îi învăţ, ce puteam să fac altceva decât să stau pe o piatră deasupra lor – şi să îi învăţ. Eram hotărât ca, dacă au venit atât de departe să mă audă, să audă ceva ce să îşi amintească şi despre care să poate vorbi toată viaţa lor. Ştiam că în ciuda a tot ceea ce le spusesem despre "Tatăl” şi despre “Iubirea tatălui”, le era încă frică să nu fie respinşi de “Dumnezeu”. Deşi am încercat să îi ajut să înţeleagă că "Tatăl” despre care am vorbit, nu era “Dumnezeul” personalizat pe care îl venerau, ştiam foarte bine că erau confuzi. Deşi le-am spus iar şi iar că "Tatăl” era în interiorul lor, erau încă îngrijoraţi că ar putea primi pedeapsă de sus dând crezare cuvintelor mele. Ce ar trebui să îi învăţ în acea zi, l-am întrebat pe "Tatăl”? Apoi am văzut caprele şi oile păscând sub grija vigilentă a păstorului şi mesajul meu pentru acea zi mi-a intrat în minte. M-am ridicat şi am strigat astfel încât vocea mea să poată ajunge până în spatele mulţimilor: “Vedeţi aceste oi şi capre păscând pe deal. Oile sunt într-un loc, iar caprele în altul.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 5
Scrisoarea nr. 3

“Gândiţi-vă la oi. Acestea sunt răbdătoare şi nu sunt agresive una cu alta chiar şi atunci când sunt înghesuite într-un colţ al ţarcului lor. Se hrănesc liniştit, necerând niciodată loc care nu este al lor, lăsând locul de păşunat bine păscut dar nu stricat, permiţând ierbii să îşi revină după ce au trecut pe acolo. Şi cel mai important lucru, ascultă vocea păstorului lor. Aşadar, el are bine grijă de ele. Le conduce la cele mai bune locuri de păşunat şi doarme noaptea cu ele ca să nu fie ameninţate sau atacate de câini sau hoţi."
“Uitaţi-vă la capre, cum se caţără şi sar peste pietre şi intră în locuri ciudate sau periculoase. Plâng la muri şi la frunzişul copacilor. Sunt prădătoare. Dacă nu ar fi folositoare umanităţii, nu ar fi loc pentru ele decât să fie priponite toată ziua sau să fie duse în deşert.”
“Mă uit la voi dedesubtul meu, şi ştiu că printre voi sunt multe oi – şi, de asemenea, sunt multe capre.”
Au fost câteva murmure furioase, per total, oamenii s-au înghiontit în mod natural şi s-au îmbrâncit unul pe altul, arătând înspre “capre” şi râzând şi dând din cap aprobator. A fost bine că i-am văzut râzând, aşa că am continuat.
“Poţi spune care sun oile după casele lor, după felul în care îşi tratează vecinii, şi după felul în care sunt priviţi de către comunitate. La fel poţi spune care sunt caprele – au mulţi prieteni? S-a auzit un murmur zgomotos din mulţime: "Nu-u-u-u!" urmat de multe râsete. "Oare păstorul urmează caprele şi are grijă de ele – ori acestea trebuie să aibă ele singure grijă de ele şi să vină acasă să fie mulse seara?”
Iarăşi mulţimea a râs şi a strigat diferite replici, unele dintre ele foarte amuzante şi ghiduşe.  
“Aşa este şi cu voi cei care sunteţi oi şi cei care sunteţi capre – sunteţi protejaţi de către “Tatăl” dacă sunteţi oi, şi nu sunteţi protejaţi de către “Tatăl” dacă sunteţi capre, pentru că vă urmaţi în mod încăpăţânat propriile dorinţe în fiecare zi şi posibil că lăsaţi o urmă de distrugere în urma voastră. Spuneţi-mi – poate “Tatăl” să protejeze oamenii care sunt capre? Mulţimea tăcea, dar asculta cu atenţie.
“Veţi spune atunci că “Tatăl” este supărat pe capre şi nu le va proteja, sau mai degrabă veţi spune că aşa cum păstorul îşi îngrijeşte oile ar îngriji şi caprele dacă acestea i-ar permite, că “Tatăl“ iubeşte oile şi caprele în egală măsură dar nu poate să le protejeze la fel din cauza comportamentului obişnuit al caprelor?”.
“De asemenea, luaţi în considerare obişnuinţele de hrănire ale oilor şi ale caprelor. Oile sunt mulţumite să mănânce doar iarbă, pentru care stomacul lor este construit, dar capra va mânca orice îi apare în cale, fără nici un respect, oricare i-ar fi constituţia. Aşadar oamenii sunt cei care nu acordă nici o atenţie cu ce îşi hrănesc minţile, pentru că nu au vreo ţintă fixată sau un anumit scop. Precum caprele, nu recunosc când alimentaţia mentală este dăunătoare sau îi duce spre direcţia în care nu ar trebui să se îndrepte în viaţa de zi cu zi sau dacă îi va duce spre un mit dăunător sau aberaţie periculoasă. "Hoinăresc, culegând echivalente mentale pentru muri, pantofi învechiţi, bucăţi de material, frunze, scaieţi, buruieni, pentru că le lipseşte bunul simţ."

Un bărbat a strigat către mine: ‘Maestre, dar dacă o persoană care este oaie, face o greşeală şi intră în necaz, “Tatăl” îl va abandona?

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 6
Scrisoarea nr. 3

I-am pus o întrebare ca să-I răspund: “Ce face păstorul când una dintre oile lui cade într-o groapă, sau cade peste o stâncă, sau este prins în muri? Vă voi spune. Păstorul îşi părăseşte turma şi caută repede oaia rătăcită şi nu se lasă până când nu o aduce înapoi în siguranţă. Aşadar cu “Tatăl” – nici o oaie nu poate evita să facă rău într-un fel sau altul, dar fiţi siguri că “Tatăl” va răspunde imediat la behăitul ei şi o salvează. Şi dacă o capră va începe să se comporte ca şi o oaie şi acordă atenţie vocii păstorului, atunci şi aceasta va veni sub protecţia păstorului şi va fi îngrijită aşa cum sunt îngrijite oile.
“Aşadar este cu voi şi Împărăţia Cerurilor – Împărăţia lui “Dumnezeu”.” Câteva voci au strigat, cerându-mi să le spun ce voiam să spun prin “Împărăţia lui Dumnezeu”.
"Ceea ce vă spun eu este diferit de orice altceva aţi auzit vreodată de la vreun profet.
" Nu încercaţi să înţelegeţi ceea ce vă spun gândindu-vă la ceea ce vi s-a spus de către Învăţătorii voştri. Aceştia pot doar să repete din scripturi şi nu au nici o cunoaştere personală a Împărăţiei lui Dumnezeu sau a Cerurilor.
“Dumnezeu nu este conţinut în nici un loc, ci este pretutindeni aşa cum sunt cerul şi aerul deasupra voastră.
“Cuvântul Sfânt a spus adevărul când a spus “În Dumnezeu trăiţi, vă mişcaţi şi vă trăiţi existenţa”.
“Pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este deasupra, împrejurul şi de asemenea în interiorul vostru – şi puteţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu”.
Oamenii au strigat nerăbdători: “Dar ce este aceasta?”
“Este o stare a minţii şi a inimii care este întru totul deţinută de “Dumnezeu” – “Tatăl” vostru. Când vă aflaţi în această stare, “Tatăl” este capul corpului vostru şi direcţionează tot ceea ce faceţi şi întreaga voastră viaţă.” Unii oameni au protestat. “Cum poate fi aceasta?”
“Se poate să fiţi atât de goliţi de voi – de dorinţe egoiste, duşmănii, mânii, gelozii, lăcomie, sete de răzbunare, încât doar “Dumnezeu” rămâne la controlul minţii şi a inimii voastre.”
“Ce se întâmplă apoi?” a întrebat o femeie.
“Apoi intraţi în “Starea De A Fi”, care este "direcţionată de către Dumnezeu”. Este în aceeaşi timp frumoasă şi glorioasă. Este iubire, este generozitate, este grija faţă de ceilalţi oameni ca de voi înşivă, este fără judecată întrucât îi acceptaţi pe ceilalţi oameni exact aşa cum sunt, ştiind că şi ei sunt copiii lui “Dumnezeu” şi sunt de asemenea în grija “Tatălui”. Este fericire fără margini, mai mult decât se poate descrie, este bucurie în frumuseţea lumii, este viaţă fără limite şi energie care creşte, este sănătate şi împlinirea tuturor nevoilor voastre înainte de a şti că aveţi acele nevoi.”
“De ce nu ne spun rabinii aceste lucruri?” s-au plâns câteva voci.
“Pentru că doar eu l-am văzut pe “Tatăl”, doar eu ştiu cum a fost făcută lumea şi cunosc legile existenţei. Şi pentru că ştiu aceste lucruri, nu trebuie decât să veniţi la mine şi să mă întrebaţi şi vă voi dezvălui tot ceea ce mi s-a dat. Vă spun cu adevărat – toţi cei care  credeţi – şi înţelegeţi – şi vă străduiţi să puneţi în aplicare cuvintele mele în practica zilnică – veţi fi salvaţi de la durerile pe care le îndură umanitatea. Suferiţi pentru că nu înţelegeţi cum aţi fost creaţi, şi adevăratul scop pentru care v-aţi născut. 
“V-aţi născut ca să fiţi fiii şi moștenitorii “Tatălui”, v-aţi născut să vă bucuraţi de tot ceea ce este “Tatăl” prin El însuşi, şi de tot ceea ce vă poate da. Dar voi întoarceţi spatele la toată Gloria Împărăţiei şi încercaţi să găsiţi plăceri în lucruri pământeşti. În timp ce faceţi aceasta, nu veţi găsi niciodată Împărăţia lui Dumnezeu şi nici nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.”

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 7
Scrisoarea nr. 3

“Cum vom intra în Împărăţie?”

“V-am spus deja. Intraţi în Împărăţia Cerurilor când vă pare rău de tot ceea ce sunteţi în inima şi mintea voastră. Când duceţi răul vostru “Tatălui” şi vă cereţi iertare şi vă rugaţi să primiţi putere să fiţi curăţaţi de gândurile, cuvintele şi faptele voastre rele, şi în final să scăpaţi de ele, atunci puteţi fi sigur că sunteţi pe cale să aflaţi Împărăţia Cerurilor. Când veţi fi făcut asta, veţi vedea că atitudinea voastră faţă de alţii se schimbă, pentru că “Tatăl” va face Munca lui de Iubire prin voi. Vă veţi elibera de lanţurile şi chingile dorinţelor şi faptelor rele care vă legau înainte şi vă făceau captivi în lume. Mai mult decât atât, veţi vedea că “Tatăl” vă îndeplineşte toate nevoile.”
O femeie a strigat: “Am o nevoie acum, Maestre, mi-e foame”.

Oamenii au râs, dar câteva voci s-au alăturat, spunând: “Am fost cu tine multe ore, ne-ai făcut să umblăm şi să umblăm înainte să fii de acord să ne înveţi. Ne-ai arătat că noi suntem oile cele bune. Nu ne vei ajuta să ne satisfaci foamea?” Mi-am dat seama că vorbeau adevărul şi am simţit multă compasiune pentru ei. M-au urmat nu doar pentru vindecare, ci pentru că doresc cu ardoare să cunoască Adevărul pentru că mi-au fost date de către “Tatăl”. Le-am spus că “Tatăl” le îndeplineşte nevoile. Aceasta ar fi o oportunitate să le arate puterea credinţei şi Puterea care este “Dumnezeu”. Le voi dovedi că nimic nu este imposibil când crezi cu adevărat aşa cum eu am crezut şi am perceput.
Mi-am chemat discipolii şi le-am spus să vadă dacă este vreun cadou care conţinea mâncare. Au găsit un băiat cu pâinici şi peşti şi mi le-au adus. M-am retras cumva din mulţime şi am contemplat în linişte pâinicile şi peştii, ştiind că nu erau altceva

decât “Puterea Minţii lui Dumnezeu”, substanţa întregii “materii”, devenită vizibilă.

Ştiam că “Puterea Minţii lui Dumnezeu” era fără limite şi puternic activată în conştiinţa mea.

Ştiam că natura“Tatălui” este îndeplinirea nevoii.

Când binecuvântam mâncarea, am simţit PUTEREA curgând cu totul prin mintea, corpul şi mâinile mele şi am ştiut că foamea oamenilor va fi stinsă. Nu ştiam cum se va face aceasta, ştiam doar că aşa va fi.
Am luat apoi coşurile cu mâncare şi le-am spus discipolilor să le împartă, ştiind absolut sigur că toată lumea va avea atâta mâncare cât vor vrea.
Pe măsură ce era împărţită şi dată oamenilor, se înmulţea până când toată mulţimea a fost hrănită şi saturată. Au mai rămas câteva coşuri cu resturi.
În acest fel am demonstrat că:
“materia” – orice este vizibil în univers – este mintea/conştiinţa făcută vizibilă prin vibraţia “firicelelor de praf” (pe care ştiinţa le denumeşte particule), aşadar se schimbă în “materie”, are loc ca rezultat al unei energii puternic direcţionate, disciplinată, a unei mişcări concentrate/imagini din minte/conştiinţă când cineva acţionează pur şi simplu dintr-o “conştiinţă a iubirii” pentru a face bine pentru alţii; singurele limite pentru “Munca de Iubire a Tatălui” în lume, SUNT LIMITELE PE CARE LE PUNE OMUL ASUPRA ACELEI MUNCI, asemenea schimbări în materie pot avea loc doar atunci când conştiinţa “omului” este perfect în armonie şi se uneşte cu “Conştiinţa Universală a Tatălui”.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 8
Scrisoarea nr. 3

Deşi a fost mirare printre oameni şi discipolii mei când oamenii au fost hrăniţi în acest mod, nimeni nu a înţeles cum s-a întâmplat un asemenea lucru. Au putut doar concluziona că acesta a fost cel mai mare miracol pe care l-au văzut vreodată. De asemenea s-a confirmat credinţa lor că eu eram Fiul lui Dumnezeu.

Într-o altă zi, stăteam sub un copac în afara localităţii  Betsaida, înconjurat de oameni care au venit să se vindece. Ca întotdeauna, se mirau la întoarcerea la viaţă şi sănătate a acestor oameni, şi se mirau cum pot avea loc asemenea miracole. Din nou, am încercat să îi fac să înţeleagă Puterea Credinţei.

În Biblie, s-a scris că eu am spus că dacă omul ar avea credinţă cât o sămânţă de muştar, ar putea să mişte munţii.
Această afirmaţie este o interpretare greşită a ceea ce am spus cu adevărat şi arată cât de puţin discipolii mei şi cei care au scris Biblia au înţeles învăţăturile mele când eram pe Pământ. Dacă o persoană ar avea “credinţă” cât o boabă de muştar – ce înseamnă acest lucru? Cum se poate măsura credinţa în acest fel? Credinţa este credinţă.

Este o “putere de totală convingere” în minte, care posedă mintea şi nu poate fi restricţionată în “mărime”.

Credinţa, care se naşte din nevoia voastră de a crede în ceva, pentru că o asemenea credinţă va servi scopurilor voastre într-un anumit fel, poate fi puternică, dar nu poate fi vreodată estimate în “mărime”! Convingerea este chiar mai puternică. Convingerea este rezultatul vorbelor şi a logicii. Pentru că aţi auzit ceva şi aţi fost convinşi că ceea ce aţi auzit sau citit este adevărat, dezvoltaţi o convingere adâncă în ceea ce aţi auzit. Credeţi că este adevărată. Credeţi într-un mod total, complet, care sfidează contradicţia. Spuneam mereu oamenilor: “Credeţi că veţi primi – şi veţi primi”.

Totuşi, am ştiut la acel moment că ar fi aproape imposibil pentru oameni să aibă vreodată credinţa care să facă miracolele să se întâmple, pentru că oricât de mult le-aş explica Adevărul, totuşi nu ar avea niciodată cunoaşterea intensă dată mie în deşert. Dar acum, pe măsură ce relatez povestea şederii mele pe pământ în Palestina, o fac cu intenţia catu, cititorule, să începi să percepi şi să înţelegi cunoaşterea care mi-a fost dată în timpul iluminării mele.
Intenţia mea este să îţi dau cunoaştere. Din auzite este atunci când cineva îţi spune ceva dar nu poţi dovedi că este adevărat. Cunoaşterea este atunci când ţi se spune ceva – sau citeşti ceva – şi pentru că ceea ce ai auzit sau citit acum corespunde în mod logic şi realist cu toată cunoaşterea deţinută deja de tine în mintea ta, şi poţi să o înţelegi şi să o crezi într-un mod realist, logic, noua informaţie devine cunoaştere. ŞTII că ceea ce ştii “acum” este ADEVĂRAT. Ai un sentiment de “convingere”. 

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 9
Scrisoarea nr. 3

Până acum, unii dintre voi aţi crezut în “Iisus Hristos”, dar aţi fost precum copiii precoci. Credinţa voastră a fost parţial oarbă şi de acceptare, totuşi întreţesută cu multă îndoială. Aşadar, orice aveaţi nevoie să fie făcut pentru voi, depindeaţi de “Iisus” ca munca să fie îndeplinită. În timp ce, de fapt, mult din ceea ce credeţi că venea de la “Iisus” era propria voastră “credinţă în Iisus” devenită vizibilă în forma lucrurilor pe care le-aţi cerut. În timp ce "credinţa” ca a unui copil este foarte importantă pentru binele vostru, cei dintre voi care sunteţi capabili să înaintaţi pe calea spirituală spre perfecţiune, trebuie să atingeţi acum un nivel mai adânc de cunoaştere adevărată a relaţiei dintre minte şi “materie”. Fără această fundaţie, oamenii vor continua să se zbată în mituri religioase şi vor fi blocaţi în mizeria condiţiei umane.
Când eram pe Pământ, vorbeam oamenilor Adevărul, dareram mereu judecat greșit. Ceeace am spus defapt privind credința erau următoarele:
”Vedeți acest copac mare. A crescut din cea mai mica sămânţă pe care vi-o puteți imagina. Vedeţi trunchiul lui mare și ramurile și frunzișul. Toată această enormă creștere a avut loc din cea mai mica sămânță.
”Cum a avut loc un asemenea lucru? De unde a apărut tot lemnul din copac și frunzișul care îl împodobește! Nu este acesta un miracol ca toate miracolele pe care le fac eu pentru voi, zi de zi? Nu este oare creșterea acestui copac munca ”Tatălui” la fel cum este vindecarea care are loc în oamenii bolnavi?
”Vă întreb – ce este o sămânță? Puteți să îmi spuneți? Nu – nu puteți. Dar vă voi spune.
”Este o mica entitate de ”cunoaștere a conștiinței”. Este ”cunoașterea conștiinței” a ceeace va deveni. Este o bucată din ”conștiința” extrasă din ”Conștiința Creativă Divină”.
”Este o bucată din puterea minții extrasă din ”Puterea Minții Tatălui” … care, atunci când este plantată în pământ și udată de ploaie, se adâncește în sine. Această cunoaștere este adevărată, este fermă, este puternică și statornică. Această cunoaștere de sine inclusă în sămânță este o convingere în ”conștiință”. 
”Toate formele de viață se ridică din această cunoaștere de sine cu o singură direcție – o ”convingere în conștiință”. Această ”convingere în conștiință” este cea care separă solul și pietrele neînsuflețite de tot ceea ce trăiește și crește pe suprafața pământului. Acolo unde nu există ”convingere în conștiință” sau ”cunoaștere a identității” nu există creștere. Conștiința din pământ și pietre rămâne ”conștiință” într-o formă latentă.
”Așadar, dacă ați putea crede în ceea ce cereți, la fel de mult cum o sămânță de muștar își cunoaște identitatea, ați fi capabili să faceți orice doriți să faceți.

”Dacă ați putea interioriza în mintea voastră o sămânță – planul perfectat de scopurile voastre cele mai sincere, și să știți dincolo de toate îndoielile, că aceasta poate crește și se poate transforma într-un fruct perfect, ați vedea cum această sămânță minunată se trezește la propria viață care se manifestă plenar în viața voastră.  .
”Și cu siguranță ați putea mișca munții în viețile voastre  - acei munți care stau în drumul vostru și vă împiedică să obțineți tot ceea ce doriți … munți, care, în vremuri de indiferență și gândire greșită au fost creați de voi înșivă. 
”Dacă ați putea înțelege creația și existența, ați putea trăi vieți de totală libertate, împliniri fără limite și bucurie extraordinară.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 10
Scrisoarea nr. 3

”Încercați să înțelegeți și veți vedea că încetul cu încetul înțelegerea va veni la voi.

”Bateți la ușa Universului permițându-i lui ”Dumnezeu – ”Conștiința Universală a Tatălui” și până la urmă veți afla ușa deschizându-se, și veți avea acces la secretele lumii.
”Doar credeți și veți primi.”

De asemenea le aminteam mereu:

”Doar cei cu minți și inimi pure vor putea face aceste lucruri mărețe.

”Cei răi pot înflori pentru un timp, pentru că au regi și armate prădătoare și multe alte neliniști în mințile lor; li s-a permis să își facă munca pentru un timp, pentru că va ieși ceva bun din rău, dar în cele din urmă vor eșua, iar numele lor vor fi făcute cunoscute lumii.
”Așadar, câți dintre voi veți reuși, examinați-vă motivațiile. Dorințele care iau naștere doar din setea egoistă de avere sau confort se termină până la urmă în dezamăgire, boală și  moarte.”

Și vă spun celor care citiți aceste cuvinte – nu permiteți nimănui să nege Adevărul pe care îl spun până când și ei pășesc pe Calea Renunțării la Sine pe care am pășit eu pe Pământ și până când ating și ei aceeași unire cu ”Tatăl” și înălțimile cunoașterii și înțelegerii de necontestat așa cum le-am atins eu. Când veți fi atins toate acestea, nu veți mai avea nici o dorință să negați adevărul pe care vi-l spun și nu veți putea să vă abțineți de la a mă însoți în învățarea semenilor voștri. Până atunci, păstrați-vă pacea, și nu permiteți nimănui să vă cunoască ignoranța.

Adesea, peste tot în lume, oamenii îmbrățișează cu bucurie învățăturile mele ca fiind foarte moraliste și ca fiind cele mai bine formulate principii de comportament corect și mod de a trăi în fiecare zi. Totuși, adaugă repede faptul că poveștile privind miracolele nu trebuie luate în considerare întrucât asemenea aberații de la legile naturale ale Universului sunt imposibile. 
Acest mod de gândire construiește bariere în calea progresului viitor în dezvoltarea spiritual-științifică de care este capabilă mintea umană. Defapt, nu am venit pe pământ pentru a introduce o nouă religie sau un cod moral mai înalt decât cel dat de către Moise în cele zece porunci. 

Scopul meu a fost să aduc o nouă percepție a lui ”Dumnezeu” ca și creator și înțelegerea existenței însăși. Din acea cunoaștere ar lua ființă un nou mod de a trăi.
Atitudinea corectă spre misiunea mea pe pământ, în acest mileniu trei, este de a înțelege că ”miracolele” pe care eu le-am făcut sunt la acest moment peste capacitățile ființelor umane obișnuite.
Totuși, asemenea ”miracole” au reprezentat exemple cu ceea ce poate fi atins în viitor când mințile oamenilor sunt în totalitate impregnate cu adevărata cunoaștere a existenței și sunt de asemenea, prin credință, meditație și rugăciune, conștienți și impregnați cu ”Viața Universală/Conștiința de Iubire”.  
A fost oare adevărat că ”am călcat pe apă” când discipolii mei au adus o barcă să traversăm lacul?

Dacă ați citit relatarea biblică a acestui incident, veți vedea că discipolii m-au lăsat în spate. Am așteptat o oportunitate să evit orice întâlnire cu oamenii, să mă retrag în munți, și să intru încă o data într-o meditație profundă ca să permit conștiinței mele să fuzioneze cu dimensiunea universal a ”Conștiinței lui Dumnezeu”.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 11
Scrisoarea nr. 3

În vreme ce în această stare spirituală de transcendere a conştiinţei umane, întreaga conştiinţă a fizicii a dispărut, şi am fost ridicat în extaz în Torentul Universal al Vieţii şi ştiam că VIAŢA UNIVERSALĂ era totul, VIAŢA reprezenta realitatea existenţei mele, şi orice altceva nu făcea decât să schimbe temporar aparenţa VIEŢII UNIVERSALE devenită vizibilă pe care o CUNOŞTEAM, simţeam, eram VIAŢA ÎNSĂŞI, şi ca şi cum aş fi alunecat dincolo de conştiinţa pământească în CONŞTIINŢA VIEŢII universale, legile care guvernau corpul meu fizic erau transcense şi nu se mai aplicau cărnii şi sângelui corpului meu uman.  Tânjeam să mă aflu în această nouă stare transcendentală, şi m-am simţit plutind afară din peştera mea.
Îi vedeam pe discipolii mei pe lac şi ştiam că erau în primejdie. Fără nici un efort, am plutit deasupra dealului spre ţărm şi pe măsură ce începeam să recâştig contactul cu îngrijorările mele omeneşti normale – în acest caz, discipolii mei – m-am găsit odihnindu-mă pe apă. Totuşi, eram încă în acea stare în care mi-am dat seama cu totul că Eu, Sinele meu, era VIAŢA individualizată, şi deci, corpul meu era inundat cu PUTEREA VIEŢII care continua să ilumineze şi să transforme structura atomică a stării mele fizice. Trebuie să înţelegeţi că auzul şi gândirea în starea de conştiinţă umană – şi ascensiunea în REALIZAREA TRANSCEDENTALĂ a VIEŢII UNIVERSALE, când conştiinţa personală este retrasă din condiţia de corp şi cu totul contopită în “Conştiinţa Universală a Tatălui”, aparţin la două dimensiuni total diferite de existenţă.
Conştiinţa umană poate primi inspiraţie de la “Conştiinţa Universală a Tatălui”, dar inspiraţia primită se amestecă cu condiţia umană şi este adesea interpretată greşit conform cunoaşterii care controlează deja creierul şi aşadar procesele mentale.
Din păcate, inspiraţia pe care o primiţi este contaminată şi distorsionată din cauza credinţelor voastre actuale puternice.
În timp ce PERCEPŢIA TRANSCEDENTALĂ şi STAREA DE REALIZARE se ridică, apare din condiţia fizică, Creierul nu mai controlează. Nu mai are nici o influenţă asupra stării de Percepţie Transcendentală care este Adevărul însuşi.
Aceasta nu mai este controlată sau afectată de credinţele umane. 

Se află în starea de “Ceea ce este cu Adevărat” în spatele manifestării şi a existenţei vizibile, în loc de dimensiunea umană de “Ceea ce se crede că este existenţa". "Miracolele" au loc în această Stare de Conştiinţă Transcendentală, şi sunt lucrarea normal a Legii Universale.

Înainte de a continua cu această relatare a vieţii mele pe pământ, vreau să subliniez din nou că totul în univers este o STARE DE CONŞTIINŢĂ particulară şi individualizată făcută vizibilă.
A trebuit să cobor din STAREA MEA DE CONŞTIINŢĂ a IUBIRII UNIVERSALE pentru a experimenta din nou viaţa pe pământ care rămâne în permanent imprimată în energia conştiinţei lumii însăşi, de la momentul creării sale.
Trebuie să înţelegeţi că atunci când mi-am părăsit corpul în Palestina, am lăsat în urma mea tot ceea ce aparţinea acelei vieţi.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 12
Scrisoarea nr. 3

Mi-am îndeplinit misiunea. Aşadar, când am murit pe cruce, am fost eliberat, am fost ridicat în LUMINA glorioasă să fac parte din acea lumină, să fiu LUMINA, şi să mă bucur în LUMINA care este Iubire Universală, Viaţă, Frumuseţe, Armonie, Bucurie şi Extaz. MIŞCAREA ÎNTRE NIVELE DIFERITE DE “CONŞTIINŢĂ” nu este o sarcină simplă sau plăcută. Doar pentru că misiunea mea pe pământ nu s-a încheiat când am murit în Palestina mă întorc acum să vă ajut să vă pregătiţi să intraţi într-o nouă perioadă, o nouă fază a existenţei individualizate pe pământ.
Puteţi câştiga o oarecare înţelegere a ceea ce vreau să spun prin “disconfortul acestei iniţiative” când vă amintiţi momentele în care v-aţi amintit necazuri mari în viaţa voastră şi vă aflaţi reacţionând cu aproape acelaşi nivel de tensiune şi stres emoțional ca şi atunci când necazul chiar a avut loc. 
Gândindu-vă la suferinţa şi durerea trecutăvă va face să vreţi să plângeţi. Veţi simţi o revenire a depresiei şi a suferinţei trecute pe măsură ce retrăiţi acel moment în imaginaţia voastră. Aţi putea să vreţi să vă retrageţi dintre oameni pentru că “conştiinţa” voastră a coborât din starea anterioară de bucurie, echilibru de pace, pentru a experimenta, din nou, “vibraţii de conştiinţă şi forme de conştiinţă mai joasă” pe care le-aţi creat în momentul inițial al suferinţei voastre. Stările schimbătoare indică o schimbare în energiile conştiinţei voastre. O creştere în vibraţiile voastre de conştiinţă vă dau o creştere fizică, emoţională şi mentală, făcându-vă să vă simţiţi bucuroşi.
O cădere în energiile conştiinţei va slăbi funcţionarea întregului vostru sistem şi veţi simţi instalarea depresiei – sau cel puţin, o scădere de la buna dispoziţie anterioară de care vă bucuraţi. Vă descriu un fapt al existenţei. 

Întregul vostru univers manifestă diferite frecvenţe de vibraţii a particulelor de energie ale conştiinţei. La fel cum aceste frecvenţe se mişcă în sus sau în jos de la un nivel la altul, la fel structurile vizibile şi fizice manifestă diferite nivele de energie şi are loc o schimbare în şabloanele mentale şi în emoţii şi în formă.
Coborârea din starea mea de conştiinţă pentru a reintra în condiţiile timpului petrecut de mine pe pământ este realizată doar datorită iubirii mele pentru umanitate.
De două mii de ani, “Creştinii” retrăiesc trauma crucificării mele.

Unii oameni au experimentat stigmatul care nu este nimic altceva decât un răspuns emoțional isteric şi morbid la ceea ce ei cred că eu am îndurat.  Oamenii au intrat într-ocădere emoţională apropiată de frenezie pe măsură ce îşi imaginau chinurile suferinţei mele dinaintea morţii. Recunoştinţa lor emoţională pentru ceea ce am îndurat îi duce într-o stare de durere fizică.
Acest lucru s-a scris la Vinerea Mare, şi am venit special să vă vorbesc despre crucificarea mea şi să vă spun că trebuie să abandonaţi toată drama asociată cu amintirea acestei zile. Am murit – şi acest lucru a fost pentru mine, o nemaipomenită eliberare.
Este timpul ca oamenii să se trezească din visul lor lung și să înceapă să înțeleagă existența așa cum este în realitate – și adevărul privind crucificarea mea, care a fost ascuns până acum.

De Vinerile Mari, an după an de-a lungul secolelor, ați creat o ”stare de a fi a conștiinței” traumatică care contaminează lumea, îndepărtându-se de la dimensiunea spirituală a CONȘTIINȚEI CREATIVE UNIVERSALE așa cum iadul este îndepărtat de rai.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 13
Scrisoarea nr. 3

Acum că am  ales să-mi retrăiesc viața pe pământ în persoana lui ”Iisus” prin intermediul minții celui care îmi primește cuvintele, pentru a ajuta lumea să înainteze spre o nouă fază de dezvoltare spiritual/mentală, le cer celor care pot primi cuvintele mele să renunțe la această practică de rememorare a morții mele și de a exercita ”negarea voastră”  pe parcursul postului mare pentru a comemora cele 40 zile ale mele în deșert. Așa cum probabil realizați din această relatare, perioada din desert a fost una de o mare bucurie și binecuvântare a Spiritului.
888888888888888888

Multe evenimente de o mare semnificație spirituală au avut loc chiar înainte de moartea mea și sunt exemple foarte bune de acțiune ale măreței Legi Cosmice în dimensiunea voastră de existență. Vă spun acum o scurtă relatare a acelor evenimente importante pentru că scopul meu este să vă iluminez total mințile – să vă dau cunoaştere dincolo de orice cunoaştere primită până acum de orice altă persoană în universul vostru. 

Când am început să îi pregătesc pe discipolii mei de moartea mea apropiată, aceasta a fost o sarcină foarte grea. De-abia îşi puteau gestiona şocul şi mirarea. Pentru ei, gândul de a fi crucificat ca un om obişnuit le provoca repulsie şi nici nu voiau să mă piardă din mijlocul lor. I-am chemat să mă urmeze şi să lase în urma lor vieţile care fuseseră cât se poate de prospere. Şi-au părăsit familiile şi casele să îşi reconstruiască vieţile în jurul meu şi a muncii mele. S-au mândrit cu mine prin oraşe. Au vrut să se asocieze cu mine şi să fie cunoscuţi drept discipolii meiîn ciuda respingerii şi a criticii aspre a conducătorilor religioşi. În plus, m-au iubit şi m-au respectat, atât pentru modul în care îmi trăiam învăţăturile şi pentru modul în care am vindecat cu compasiune atât de mulţi oameni şi le-am adus alinare în vieţile lor nefericite. Ei credeau cu adevărat că eram Fiul lui Dumnezeu. Cum ar putea Fiul lui Dumnezeu să sfârşească pe cruce, se întrebau unii pe alţii.
Consternarea lor creştea cu fiecare întrebare. Era de necrezut. Au simţit deschizându-se un mare vid în faţa lor – un vid în vieţile lor şi un crater uriaş în pământul pe care călcaseră şi o întindere de instabilitate şi o lipsă de scop în interiorul lor. Nu au îndrăznit să contemple ceea ce le spusesem despre viitoarea mea crucificare. Un asemenea eveniment ar fi distrus tot ceea ce crezuseră cu toată inima lor. În consecinţă, discipolii mei au rezistat cu voce tare şi volubilă la ceea ce am încercat să le spun, şi afirmau iar şi iar că nu poate fi vorba despre un asemenea lucru. Când am rămas ferm în faţa negaţiilor lor încăpăţânate, , în cele din urmă au fost obligaţi să se liniştească în argumentările lor şi să accepte în exterior faptul că un asemenea lucru ar putea fi posibil. Le-am spus că după moartea mea, mă vor vedea iar şi că mă aşteptam ca ei să continue munca pe care eu am început-o. Durerea şi argumentele pe care le-am ridicat în discipolii mei m-au afectat şi pe mine, adânc. Nu era un angajament uşor să merg la Ierusalim unde mă aştepta soarta mea. Mai mult decât orice, mă întrebam cum mă voi putea ridica la această mare provocare a îndurării mele. Voi putea oare transcende condiţia fizică şi să intru în Conştiinţa Universală a Tatălui şi să rămân acolo până când voi muri ? Uneori, eram foarte înfricoşat de chinuri, dar nu îndrăzneam să dezvălui această frică discipolilor mei. Aşadar, mi-am început ultima călătorie spre Ierusalim cu sentimente foarte amestecate.
Pe de o parte, eram epuizat de vindecat şi vorbit şi învăţat oamenii care ascultau cu gura căscată şi care nu aveau o înţelegere reală a ceea ce eu încercam să le spun.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 14
Scrisoarea nr. 3

Crezusem că cunoaşterea mea va permite oamenilor să iasă din mizeria lor şi, cel puţin, să ia contact cu “Tatăl” şi să primească o frântură din “împărăţia cerurilor”.  Nu era nici o dovadă a unei asemenea treziri spirituale nici măcar printre discipolii mei. Dezamăgirea şi sentimentul eşecului mă făceau bucuros de faptul că îndrept de la viaţa pe pământ spre existenţa glorioasă care ştiam că mă aşteaptă după moarte.
În acelaşi timp, mă întrebam cum voi putea îndura durerea crucificării. Pe parcursul misiunii mele am trăit într-o stare sufletească mai mult sau mai puţin constant plină de pace – uneori în exaltare, având gândurile concentrate pe “Conştiinţa de Iubire a Tatălui”, creatorul întregii existenţe, ştiind că nu trebuia decât să cer şi tot ceea ce ceream se manifestă rapid. Voi putea oare să îmi păstrez stăpânirea de sine când voi fi dus înaintea consiliului, când voi fi condus spre crucificare, când voi fi ţintuit pe cruce cu greutatea atârnându-mi de mâini? Pentru că acum cedam îndoielilor şi fricilor, scădea nivelul normal al frecvenţelor mele de conştiinţă. Mă coborau la frecvenţele conştiinţei plane a pământului. Devenisem iarăşi o victimă a vechii mele agresivităţi, ducându-mă spre acţiuni absurde pe care nu le-aş fi făcut înainte când mă găseam în starea de armonie totală cu “Conştiinţa de Iubire a Tatălui”. Îndoielile şi conflictele mele s-au manifestat în viaţa mea ca emoţii şi impulsuri umane care contraveneau Legii Cosmice de Iubire. Mai întâi, a existat episodul cu copacul de smochin. Îmi era foame şi am mers la copac neaşteptându-mă cu adevărat să găsesc fructe pentru că nu era anotimpul pentru smochine. Când căutarea mea “nu a dat roade”, am blestemat smochinul. După douăzeci şi patru ore, acesta a fost smuls din rădăcini. A fost o experienţă şocantă. A fost pentru prima dată când cuvintele mele au provocat rău. Totuşi, a demonstrat clar discipolilor mei, puterea GÂNDULUI pentru bine sau pentru rău. Le-a arătat că cu cât o persoană este mai evoluată spiritual, cu atât este mai mare impactul cuvintelor lor asupra celor înconjurătoare. Am profitat de ocazie să punctez discipolilor mei că m-am comportat fără să gândesc aşa cum o face un bărbat sau o femeie obişnuită care – atunci când au aşteptări mari – nu pot obţine ceea ce doresc. De obicei reacţionează cu furie, lacrimi, ostilitate, şi chiar cu cuvinte ascuţite care pot sau nu să fie un fel de “a dori răul” sau a blestema persoana care le-a negat ceea ce şi-a dorit inima lor. Acum văzuseră cu ochii lor ce a făcut blestemul meu smochinului. Acum ar trebui să poată înţelege că în vreme ce o convingere puternică le poate aduce orice şi-ar putea dorisau imagina, trebuie să fie de asemenea mereu conştienţi de condiţia lor mental-emoţională. Nu trebuie să ţină resentimente împotriva altora, ci trebuie să ierte rapid, altfel ar putea cauza mari probleme celor împotriva cărora au resentimente… probleme care s-ar întoarce la ei, la timpul cuvenit, ca roade a ceea ce au semănat. În plus, culegi ceea ce semeni. Ştiam că ceea ce făcusem smochinului se va întoarce inevitabil la mine într-o formă sau alta. I-am dus pe discipolii mei la Templu. Trecuseră mulţi ani de când am fost acolo, şi ştiam că vizita mea va servi să pună la cale evenimentele care vor duce la crucificarea mea. Unii dintre oameni m-au recunoscut şi ca răspuns la cererile lor, am început să îi învăţ. S-au adunat mai mulţi oameni şi i-au luat cu asalt pe cămătarii care au început să se plângă. Strigătele şi plângerile lor cu voce tare mi-au întrerupt gândurile pe măsură ce învăţam.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 15
Scrisoarea nr. 3

Dintr-odată m-am înfuriat. Aici se adunaseră cu sinceritate oameni în jurul meu, care voiau să audă cuvintele VIEŢII pe care în curând nu voi mai putea să le spun, şi acolo erau cămătarii care îşi câştigau existenţa vânzând animale pentru sacrificiu care nu făcea nici un bine oamenilor.  Aceşti bărbaţi doar aduceau oamenii în datorii şi mizerie. Am simţit că îmi urcă sângele la cap şi am împins mesele, împrăştiindu-le banii, şi am alungat bărbaţii iubitori de bani afară din templu. Era acum acolo un mare vuiet de strigăte şi ţipete. Unii oameni se zbăteau să culeagă banii.
Cămătarii mă blestemau, făcându-mă om rău, ca fiind cel care face munca lui Belzebut şi a altor o mie de demoni. Preoţii şi fariseii şi toţi cei care aveau mari magazine pe lângă sacrificii în Templu, au venit fugind împreună să afle care este cauza zgomotului şi a confuziei.  Auzind povestea de la cămătari, au fost atât de indignaţi de acţiunile mele, încât au început să vocifereze condamnări împotriva mea şi lamentări pentru a impresiona preoţii, fiecare făcând zgomot mai mare decât vecinii lui pentru a-şi demonstra oroarea pentru ceea ce făcusem. Nu se mai văzuse un asemenea lucru în Templu înainte. Chiar şi cei care mă ascultaseră înainte erau acum tulburaţi de încăpăţânarea mea şi se întrebau ce fel de om pot fi. Stăteau aproape unii de alţii, urmărind ceea ce se întâmpla, când au fost anunţaţi şi abordaţi de către preoţi şi farisei care i-a convins că încercam să distrug credinţa lor, predicând un “Dumnezeu” fals, cu totul diferit de orice auziseră vreodată în sinagogile lor. Preoţii au transmis furia lor indignată oamenilor şi i-a convins că păcatul meu îi va contamina şi pe ei dacă continuau să-mi asculte nebunia. Treptat, oamenii au fost convinşi că eram o influenţă negativă şi că trebuia să fiu îndepărtat înainte de a perturba pacea ţării şi să aduc furia guvernatorului roman asupra întregii ţări a Palestinei. Discipolii mei, ruşinaţi de ceea ce făcusem, au părăsit în linişte scena şi s-au ascuns printre alee la ceva depărtare de Templu. Când s-au întors mai târziu la mine, au arătat clar că şi ei erau extrem de încercaţi de acţiunile mele. Se întrebau dacă nu cumva îmi pierdusem simţurile, înnebunisem, profeţindu-mi moartea şi apoi făcând acele lucruri care probabil că sunt cauza morţii. La acea vreme Iuda, care niciodată nu renunţase total la credinţele lui evreieşti, începuse să se îndoiască dacă chiar eram Mesia. Îi învăţasem pe oameni timp de trei ani şi nu era nici o diminuare a legii romane. Trei ani şi oamenii nu erau mai aproape de fericirea pe care le-o promisesem. Şi acum se pare că eram pe cale să devin un distrugător de pace – aducând furia Romei peste ei. Auzise că înaltul preot evreiesc voia să scape de mine şi şi-a oferit serviciile să mă identifice ca persoană când i se cere să o facă. Când a venit vremea pentru mine să mănânc Mielul pascal împreună cu discipolii mei, am făcut să mâncăm cu toţii împreună într-o sală de masă. Ştiam că va fi ultima dată când voi mai mânca mâncare pe pământ. Nu vreau să mă reîntorc puternic în conştiinţa acelei nopţi.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 16
Scrisoarea nr. 3

Simţeam o mare tristeţe să-I părăsesc pe discipolii mei care m-au servit atât de bine. Odată cu tristeţea s-au reîntors la mine toate fricile şi conflictele mele. Am avut momente de mare milă de mine. Am simţit că nimeni nu a înţeles tot ceea ce am încercat să fac pentru oamenii mei şi sacrificiul pe care eram pregătit să îl fac pentru ei. Ioan relata cu însufleţire povestea ultimei nopţi în Egipt a Esraeliților înainte de a scăpa în deşert. A vorbit despre instrucţiunile date de către Moise capului fiecărei familii de a omorî un miel fără pată, să îl gătească într-un anumit mod şi să vopsească cu sângele lui stâlpii de la uşile tuturor caselor esraeliților, pentru că în acea noapte vor veni îngeri ca să omoare toţi primii născuţi ai egiptenilor şi toate animalele lor.

Cu multă plăcere, a amintit de ţipetele egiptenilor când s-au trezit şi au găsit în sânge toţi primii născuţi în fiecare casă. Niciunul nu a fost scutit. Era tipul de poveste oribilă pe care o respingeam ca având vreo valoare pentru cei care caută Adevărul spiritual mai înalt. Mă întrebam cât de mult au înţeles cu adevărat discipolii mei când am vorbit despre “Tatăl din Ceruri” şi despre iubirea Lui pentru umanitate. Cum puteau să le placă gândul că “îngerii” au omorât primii născuţi când eu le-am spus clar faptul că “Dumnezeu”, “Tatăl” era Iubire. Dar evreii au fost mereu preocupaţi cu vărsarea sângelui pentru a-şi ispăşi păcatele. Chiar şi Avraam, fondatorul naţiunii israeliene, a fost convins că ar trebui să îşi ducă singurul fiu  în deşert şi să îl omoare şi să îl ofere ca sacrificiu lui Dumnezeu. Un gând păgân şi revoltător! M-am gândit la sacrificiul de animale din Templu. Iubind toate lucrurile sălbatice ale creaţiei aşa cum le-am iubit, practica aceasta era un lucru abominabil pentru mine. Şi acum urma să fiu omorât pentru că îndrăznisem să spun cuvintele Adevărului. Şi când m-am gândit cât de puţin reuşisem să transfer din cunoaşterea mea, mă întrebam de ce am fost trimis într-o asemenea misiune! Am simţit un spasm de resentiment şi furie de moment care se întreţesea cu sentimentele mele obişnuite de iubire pentru aceşti oameni. Cu puţin cinism, mă întrebam ce mărturie eficientă de amintire puteam să las cu ei care să le amintească toate învăţăturile mele când nu voi mai fi cu ei. Dacă ei puteau uita atât de repede învăţăturile mele despre “Iubirea Tatălui” şi să se bucure de povestea oribilă de la Mielul Pascal, în vreme ce eu eram încă în camera cu ei – cât de mult îşi vor aminti când eu voi fi murit ca un “tâlhar” pe cruce, cea mai vrednică de dispreţ moarte? Atunci mi-a venit că întrucât erau atât de mişcaţi de "vărsarea de sânge”, le voi da sânge să îşi amintească de mine! Cu aceste reflecţii ironice, am luat o bucată de pâine, am frânt-o şi am dat-o discipolilor mei şi le-am spus să o mănânce. Am asemuit frângerea pâinii cu frângerea viitoare a corpului meu şi le-am cerut să repete această “frângere a pâinii şi împărţirea ei” ca un mijloc de a-şi aminti sacrificial corpului meu pentru a le aduce ADEVĂRUL – Adevărul despre Dumnezeu şi Adevărul despre viaţă, Adevărul despre Iubire. Dându-şi seama că mă aflam într-o stare ciudată, s-au oprit din mâncat, au ascultat, au luat pâinea şi au mâncat-o încet. Apoi, am luat cupa mea cu vin dând-o lor, spunându-le că trebuie fiecare să bea din ea pentru că reprezenta un simbol al sângelui meu care în curând va fi vărsat pentru că am îndrăzni să le aduc Adevărul Existenţei.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 17
Scrisoarea nr. 3

Am văzut că sunetul ascuţit al vocii mele a ajuns la unii dintre ei. Cu sobrietate, fiecare dintre ei a luat câte o înghiţitură şi a dat mai departe cupa vecinului. Dar totuşi, nu au spus nimic. Au simţit că eram serios şi nu voi mai tolera argumente. Apoi le-am spus că unul dintre ei mă va trăda.

(În secret, îi înţelegeam motivele şi ştiam că el este o parte necesară din succesiunea viitoare a evenimentelor. Nu făcea decât să joace un rol pe care natura lui l-a împins să o facă. Ştiam că va suferi mult şi am simţit compasiune pentru el. Dar aceste gânduri le-am păstrat pentru mine.)
Când am menţionat că unul dintre ei mă va trăda şi i-am spus lui Iuda să plece şi să facă repede ceea ce trebuia să facă, discipolii s-au animat, întrebându-se dacă aceasta chiar era ultima lor masă cu mine.
Era acolo multă suferinţă emoţională, întrebări, chiar acuzaţii că le-am întins o astfel de cursă. Iarăşi, se întrebau ce vor face cu vieţile lor după ce eu voi pleca. Au întrebat care va fi poziţia lor în comunitate dacă eu voi fi crucificat. Vor fi motiv de batjocură, au spus ei. Nimeni nu va mai crede vreodată nici un cuvânt din ceea ce vor vorbi. Adânc întristat de răspunsul lor egoist la previziunea mea, i-am asigurat că nu este nevoie să se teamă pentru siguranţa lor. Mă vor abandona şi nu vor avea nici o legătură cu crucificarea mea. După moartea mea, le-am sugerat să se despartă şi să se întoarcă în Galileea. Aceasta l-a atins tare pe Petre şi a reacţionat, negând vehement că m-ar abandona vreodată – dar desigur că a făcut-o. Toată dragostea pe care am simţit-o pentru tovarăşii mei, tot ceea ce am dorit cu înfocare să realizez pentru ei – în acest moment de nevoie a mea – încă mă întâlneam cu neînţelegere oarbă, chiar şi rezistenţă. Singura lor grijă era ce se va întâmpla cu ei. Nu a fost nici un cuvânt de bunătate, oferire a ajutorului, suferinţă pentru chinurile mele viitoare. Cât de grea era inima omenească, mă gândeam. Câte secole grele vor mai trece până când umanitatea va putea să meargă mai departe de propria lor durere şi să simtă chiar şi o licărire de iubire şi compasiune pentru alţi oameni nefericiţi care se află într-o situaţie mai rea decât a lor? Astfel – deşi adânc dezamăgit – chiar rănit – de reacţiile lor egoiste, de asemenea i-am înţeles şi am încercat să dau discipolilor mei curaj să înfrunte viitorul şi i-am asigurat că voi fi mereu cu ei chiar şi atunci când nu mă vor vedea. Munca pe care am început-o va fi promovată de viaţa de dincolo. Nu îi voi lăsa singuri. Îmi vor cunoaşte şi simţi prezenţa şi aceasta le va aduce alinare.

Le-am spus să se agate de amintirile timpului petrecut cu mine. I-am avertizat că vor fi mulţi care vor continua în cunoaşterea pe care le-am dat-o, dar că vor fi persoane din afară care vor căuta să adauge vocea tradiţiei şi raţionalului învăţăturilor mele. Cuvintele mele vor fi atât de distorsionate încât, în cele din urmă, nu vor mai dezvălui Adevărul original pe care l-am adus lumii.
Când le-am spus că se va întâmpla aceasta, au fost supăraţi – chiar panicaţi. Am simţit uşurare că totuşi învăţăturile mele nu au fost degeaba – nu au intrat doar în urechi surde. Mi-au cerut să le spun mai multe – dar am ridicat mâna şi am spus că aceasta este tot ce puteam spune.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 18
Scrisoarea nr. 3

La acest moment, am simţit că am spus tot ceea ce am vrut vreodată să spun cât timp am fost pe pământ, că vorbele mele pentru oameni au fost spuse. Tot ceea ce doream din toată inima era să mă retrag în tăcere şi să găsesc pacea şi alinarea în contactul meu cu „Tatăl”. Am ieşit din sala de mese şi am mers spre Muntele Măslinilor, dar starea discipolilor mei era una de conflict interior, frică şi îndoială. Cei mai mulţi dintre ei au mers să se alăture familiilor şi prietenilor lor care sărbătoreau încă Paştele evreiesc. În grădină, se afla un bolovan special, în formă de o mică peşteră. Îmi plăcea să mă adăpostesc de ea de vânt. Şi aşa m-am aşezat şi am meditat şi m-am rugat, căutând o cale să intru în armonia plină de extaz de care m-am bucurat în trecut. Ştiam că atunci când mă voi armoniza cu „Iubirea Tatălui”fricile mele vor dispărea şi voi fi din nou într-o stare de încredere plină de pace totală şi absolută. Pe măsură ce simţeam Puterea Iubirii intrând în mine şi stăpânindu-mi conştiinţa umană, la fel inima îmi era stăpânită de puterea de a îndura ceea ce urma să vină. Voi fi capabil să-mi păstrez Iubirea şi să dau Iubire altora până la sfârşit. Şi aşa a fost.

Nici măcar nu voi încerca să reintru în stările de judecată şi crucificare. Nu au nici o consecinţă.

Când în sfârşit am murit pe cruce şi spiritul meu s-a retras din corpul meu torturat, am fost ridicat într-o LUMINĂ radiantă şi greu de descris. Am fost înconjurat de căldura şi alinarea IUBIRII, aşa cum nu mai experimentasem vreodată. Am avut o senzaţie de slavă înconjurătoare, o puternică asigurare a unei lucrări bine făcute, o senzaţie de extaz în puterea universală de a continua lucrarea, de bucurie şi încântare care este dincolo de orice pe care o poate cunoaşte vreodată condiţia pământească. Am pătruns într-un mod de viaţă nou şi nespus de frumos, dar încă am coborât în conştiinţă pentru a rămâne în legătură cu oamenii pe care i-am lăsat în urmă. Am putut să mă arăt celor care erau suficient de sensibili pentru a putea să mă vadă. Totuşi, povestea cu Toma care se pare că mi-ar fi atins cu degetele rănile este un nonsens. Discipolii mei nu ştiau că am aranjat în secret cu Iosif din Arimatei să îmi ducă corpul în cavoul lui nefolosit după moartea mea, unde să îl ungă conform obiceiului înainte de apusul soarelui. Apoi, la căderea întunericului şi când ziua de sărbătoare era respectată de toată lumea în Ierusalim, cu ajutorul a doi servitori, să îmi ducă corpul în secret în timpul nopţii, şi fără să fie văzuţi în timpul zilei, lângă un munte în afara Nazaretului, în Galileea. Acolo, în continuare cu ajutorul familiei mele, dacă îmi va urma instrucţiunile, va găsi o peşteră mică, ascunsă care mi-a oferit adăpost de furtuni şi refugiu de oameni când eram tânăr, nefericit şi rebel, şi în dezacord cu lumea. Iosif mi-a promis că va găsi peştera cu ajutorul unei hărţi pe care i-o dădusem şi că mă va lăsa acolo după îmbălsămare. Va consolida bine mica intrare pentru a o bloca de intruşi. Acolo, corpul meu s-a odihnit, fără să fie abuzat. S-a spus despre mine că „corpul meu s-a ridicat din morţi”. Ce absurditate evocată de minţi pământeşti năucite să explice moartea mea ca a unui tâlhar pe cruce! Ce nevoie aş avea eu de un corp pământesc pentru a-mi continua existenţa în următoarea dimensiune? 

Cum ar putea continua să existe un asemenea mit ridicol chiar şi în secolul 21? A fost o măsură a lipsei de înţelegere a „creştinilor” că aceştia au acceptat orbeşte o asemenea dogmă la acel moment.

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 19
Scrisoarea nr. 3

Gândiţi-vă cu atenţie la acest lucru. După ce am fost eliberat dintr-un corp pământesc şi după experienţa mea de extaz şi încântare glorioasă la trecerea într-o dimensiune mai înaltă a CONŞTIINŢEI UNIVERSALE, de ce aş vrea să mă reîntorc la dimensiunea pământească să intru din nou în corpul meu? La ce mi-ar folosi în lumea voastră sau în lumea mea? În vreme ce „substanţa fizică” a corpului meu a putut fi spiritualizată când era perfect acordată la „Conştiinţa de Iubire a Tatălui” în vreme ce încă trăiam pe pământ, oare nu ar fi corpul meu o greutate şi un obstacol pentru viitoarele mele călătorii în Împărăţiile Spirituale cele mai înalte?Lucrurile vizibile nu sunt decât o manifestare a frecvenţelor specifice de vibraţieîn conştiinţă care produc o „LICĂRIRE DE FIRICELE SAU PARTICULE” care produc o apariţie de „materie” solidă.  Fiecare substanţă vizibilă are propria ei frecvenţă de vibraţie. O modificare de vibraţie produce o modificare în apariţia „materiei”. Pe măsură ce energiile conştiinţei se modifică, la fel se modifică şi apariţia „materiei”. Aşadar, a fost posibil pentru mine să mă concentrez şi să-mi cobor frecvenţele de conştiinţă până la punctul în care forma mea a devenit vizibilă ochiului uman. M-am putut întoarce la discipolii mei şi să fiu văzut de către ei. Şi aşa am făcut. I-am iubit mai mult decât am făcut-o vreodată, şi le-am oferit alinare şi suport atât cât am putut să le ofer după moartea mea. Nu numai atât, era necesar să îmi direcţionez puterea în minţile lor pentru a le da avântul şi curajul să continue munca pe care eu am început-o. Totuşi, vreau să ştiţi că „conştiinţa individualizată” care a crescut în frecvenţe de vibraţia spre chiar portalurile Dimensiunii de Creaţie Universală devine LUMINĂ INDIVIDUALIZATĂ, o CONŞTIINŢĂ INDIVIDUALIZATĂ care nu are nevoie de nici un corp în care să se exprime şi să se bucure de tot ceea ce CONŞTIINŢA GLORIOASĂ  poate concepeîn TĂRÂMURILE SPIRITUALE cele mai înalte. Este o stare de a fi supremă şi plină de extaz care nu conţine nici una din nevoile, dorinţele, impulsurile experimentate de către cei care nu au urcat suficient dincolo de şi deasupra egoului. În vreme ce trăiţi pe pământ, minţile voastre rămân ancorate în unii parametri de frecvenţe de vibraţie, prinşi în corpurile care au propriile lor nevoi. Dacă conştiinţa voastră s-ar avânta cu adevărat dincolo de aceşti parametri, sinele vostru pământesc ar dispărea. Când am fost prins într-un corp, şi eu am fost mult reţinut de aceşti parametri de frecvenţe de vibraţie şi conştiinţă. În plus, doar imaginaţia nu poate să se avânte mai departe decât experienţele anterioare şi drept urmare sunteţi reţinuţi în trecutul vostru pe care îl proiectaţi în viitorul vostru. Totuşi – încetul cu încetul – veţi fi conduşi de acele minţi care sunt suficient de sensibile să acceseze dimensiuni spirituale mai înalte şi astfel pot să se îndrepte deasupra frontierelor conştiinţei voastre actuale. Vor înregistra pentru voi acele MINUNATE experienţe şi stări de a fi, dincolo de ale voastre, la care apoi veți putea și voi să aspirați. Astfel, înaintați în nivele sau faceți pași de dezvoltare spirituală. Fiecare pas vă aduce o viziune mai înaltă a ceea ce poate fi atins și din această viziune voi formulați un nou scop. Având acest scop în fața voastră, lucrați să vă curățați de influența molipsitoare a impulsurilor de ”legare-respingere” a existenței voastre pământești. Pas cu pas vă transcendeți egoul. Când vă transcendeți egoul și acesta moare în interiorul conștiinței voastre, acum trăiți din plin în ”Conștiința de Iubire a Tatălui” și găsiți realitatea împărăției cerurilor în viețile voastre, în interiorul vostru și împrejurul vostru.


În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI CHRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată.

CHRISTOS SE ÎNTOARCE – SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL SĂU 20
Scrisoarea nr. 3

În LUMINA ADEVĂRULUI SPIRITUAL AL LUI HRISTOS, doctrinele devin fără sens și sunt rapid eliminate din mintea iluminată. Pentru a face posibil ca VOI să atingeți aceste culmi de iubire, bucurie, armonie și extaz, Eu am trăit, lucrat și murit în palestina și am venit acum la voi în aceste Scrisori.

Nu permiteți ca lucrarea mea să fie în van acum a doua oară. Pe măsură ce citiți aceste pagini, căutați, meditați și rugați-vă  să primiți inspirație, veți ajunge să simțiți răspunsul ”Tatălui” și dacă veți asculta în fiecare zi atent, veți auzi Vocea ”Tatălui”. Această Voce este mereu cu voi.  Demontați barierele create de voia voastră. Deschideți-vă pentru a primi tărie, putere, inspirație și iubire direct de la ”Conștiința de Iubire a Tatălui”.

Citiți și recitiți aceste scrisori care pot până la urmă să fie absorbite în conștiința voastră. Făcând aceasta, vă veți îndrepta spre LUMINĂ, și veți radia LUMINĂ către ceilalți. Această LUMINĂ nu este doar ”lumină” așa cum este electricitatea, ci este însăși natura CONȘTIINȚEI UNIVERSALE pe care v-am descris-o în Scrisoarea mea nr. 1. Așadar, pe măsură ce radiați LUMINA, veți radia iubire necondiționată. Veți promova creșterea și dezvoltarea spirituală a oricărei alte ființe. Veți tânji să hrăniți și să educați, veți lucra să promovați protejarea și vindecarea și educația. Veți dori cu înfocare să vă implicați în stabilirea legii de iubire și ordine în care toată lumea va putea trăi în armonie, succes și prosperitate. Veți fi în Împărăția Cerurilor. În același timp, nu vor exista iluzii.

Pe măsură ce se întreprind acțiuni pentru introducerea acestor Scrisori către lumea exterioară, vor apărea aceleași acuzații, aceleași învinuiri, aceleași vorbe ale lui Satana, diavolul, care au existat și când am învățat la început în Palestina. Îmbărbătați-vă, rugați-vă pentru curaj. Cei care vor îndura până la sfârșit se vor ridica deasupra tumultului și violenței și se vor odihni în pacea și bucuria împărăției.

Traducere ; Camelia Muntea ,traduător autorizat 

Sursa - http://christreturns.org/letter-three/


Imagini : Pinterest

Scrioarea a 1-a o găsiți aici -https://argusblogs.wordpress.com/2019/08/12/sananda-christos-se-intoarce-scrisoarea-nr-1/

Scrisoarea a 2-a o găsiți aici - https://argusblogs.wordpress.com/2019/08/19/sananda-christos-se-intoarce-scrisoarea-nr-2/