ADEVĂRATA NOASTRĂ NATURĂ

ADEVĂRATA NOASTRĂ NATURĂ

                                        Eternitatea Clipei  de Ilie Cioara 

Cine suntem şi fiinţăm ca făptură întrupată?

Corpul, doar o simplă haină, de lumesc frecvent legată

Iar trăirea-i pe potrivă; în această conjunctură,

 Rezemată pe trecut, viaţa-i teamă, zbucium, ură.

Acesta-i fictivul "sine" structurat egocentrist,

 Care prin acumulări totdeauna-i conformist.

Crez, concept sau teorie îi sunt sfetnic permanent

Prin ele prizonier, nicicând nu-i independent.

"Natura noastră reală" e cu totul diferită

N-are centru şi nici margini, Ea-i Lumină Infinită.

Nu a fost cândva creată - a fiinţat dintotdeauna

Sursa fiindu-i Veşnicia - aşa va rămâne-ntruna.

În mod practic O-ntâlnim când gândirea complet tace

 Mintea absolut smerită - spontan de trecut desface,

 Iar în "golul psihologic" devenim universal.

De fapt suntem Infinitul şi fiinţăm atemporal.

 

Puritate sacrosanctă, Frumuseţe şi Iubire,

 Aceasta ne este firea - manifest dumnezeire,

 În această conjunctură, toţi formăm o unitate

 Precum Toate prinse-n Tot - Reală Unicitate.

Problema-i cum O-ntâlnim în viaţa actuală?

 În mod simplu şi oricând - demolând starea duală!

Atenţia folosită clipei drept Iluminare,

 Ea de trecut ne desface ca factor de demolare.

De-acum uniţi cu "ce este" - Viaţa-i veşnic noutate

Trăim un etern prezent - firea-i drept Realitate;

Bun temei de viaţă nouă cu altă înfăţişare

Cinstea şi cu bunătatea în tot locu-nsoţitoare.

Trăind la acest nivel, insistent cât mai frecvent

 Destrăma-vom tot trecutul - drept suprem eveniment

Viul împlinindu-şi rostul legat de acest

Pământ Îşi continuă destinul cu Divinul legământ.

În practicarea "Cunoaşterii de sine" interogaţia capătă o importanţă esenţială. Numai punându-ne întrebări atingem acea stare de investigaţie sau studiere minuţioasă, în scopul descoperirii a "ceva" nemaiîntâlnit şi aflat momentan sub mantia Necunoscutului.

Acelaşi fenomen se petrece şi în lumea oamenilor de ştiinţă, preocupaţi de aflarea tainelor materiei sau ale naturii în general. Aceşti investigatori pornesc de fiecare dată de la acumulările ştiinţifice descoperite până la data respectivă, astfel înaintând de la o cunoaştere la alta, până ce întregul fond informaţional se epuizează. În acea clipă mintea îşi încetează orice activitate.

Acesta este momentul în care noul, ca taină a naturii, singur îşi dezvăluie prezenţa ca realitate. Iar mintea complet liberă, dispunând de noi celule cerebrale - nealterate de cunoaştere - cuprinde noutatea ce devine de-acum cunoaştere. Aşadar, cunoaşterea noului se înfăptuieşte prin folosirea sau degradarea celulelor cerebrale virgine.

 Ce se întâmplă după această tainică întâlnire a omului cu noutatea? În primul moment, când descoperitorul încearcă să-şi popularizeze realizarea, el este adesea întâmpinat cu rezervă, neîncredere, suspiciune şi uneori respins cu vehemenţă chiar de către slujitori ai ştiinţei ca şi el.

Istoria omenirii este plină, din păcate, de exemple în care inventatorul a fost apreciat chiar alienat mintal şi a murit în crudă sărăcie. Abia ceva mai târziu, alţii i-au preluat descoperirea, culegând toate avantajele celebrităţii. Iată şi explicaţia. Noutatea este de obicei respinsă sau acceptată cu dificultate, pentru că minţile acestor oameni, fiind limitate egocentric, îi degradează prin orgoliu, împiedicându-i să accepte că alţii ar fi mai dotaţi informaţional decât ei.

 În realitate, aceştia fiind posedaţi de ceea ce ştiu şi posedă, se manifestă ca surzi şi orbi în faţa noutăţii Viului, în eterna Sa prospeţime ce-L caracterizează. Dar să revenim la tema noastră şi să vedem cine suntem ca făpturi întrupate? Mai întâi, avem un corp fizic înzestrat cu cinci simţuri şi tot atâtea organe de simţ - văz, auz, miros, gust şi pipăit.

Acest corp este dublat de un alt corp vital, numit dublu eteric. Urmează apoi alte patru corpuri de substanţă mai fină, despre care amintesc în cartea: "Moartea morţii şi desăvârşirea". La aceste taine am avut acces cu ajutorul fenomenului de dedublare, declanşat spontan - pentru mine, eveniment cu totul inedit. Aveam vârsta de 32 ani şi 8 luni şi nu posedam nici o cunoştinţă despre posibilitatea decorporalizării, ca şi a lumilor paralele. Fenomenul a fost practicat cu insistenţă pe o perioadă de 42 ani. Corpul carnal este doar o haină oferită de către părinţi prin actul firesc al procreaţiei. Legat de corpul odic, el are inteligenţă proprie, ce funcţionează printr-o seamă de automatisme independente de voinţa noastră. În acest sens amintim: bătăile inimii, respiraţia, circuitul sanguin, asimilarea, evacuarea etc. Durerea fizică este un fericit semnal care ne avertizează că ceva nu funcţionează aşa cum ar trebui şi, prin urmare, ne obligă să intervenim pentru redresare. În corp funcţionează o minte structurată pe acumulări de cunoştinţe, informaţii, experienţe proprii.

 De fapt, această minte constituie un corp distinct, care este legat de corpul fizic prin intermediul corpului vital sau odic, prin conexiuni cerebrale (sistemul neuronal). În dedublare - ca entitate distinctă astrală - dispuneam de toate facultăţile mele mintale şi priveam corpul fizic ca un cadavru. Şi eram legat de el doar printr-un cordon ombilical ("de argint"). Această minte, când neglijează necesităţile, ca şi buna funcţionare a corpului carnal, ea constituie un factor negativ, ce conduce la îmbolnăvirea acestuia sau chiar la distrugerea sa. 

Mintea funcţionând haotic a pus temelie "ego"-ului (sinelui personal sau personalităţii) - structură fictivă, veşnic traumatizantă. Această alcătuire, fruct al ignoranţei, o mai numim conştiinţă de suprafaţă sau principiul răului - identificat cu diavolul, manifestat frecvent în atitudinea omului obişnuit, condiţionat tempo-spaţial. După ce am aflat că mintea cunoscătoare este incapabilă să descopere Necunoscutul, vom renunţa în mod conştient la serviciile şi îndrumările acesteia.

 Prin urmare, nu vom mai recurge niciodată la: metode, discipline, teorii, concepte filozofice, credinţe religioase, analize, psihanalize, rostiri de formule, fiindcă toate acestea se sprijină pe suporturi egocentrice dinainte programate. Problema cu care ne confruntăm încă de la început este, aşadar, această minte condiţionată care ne domină prin automatisme. Ce ar trebui să facem ca să tacă necondiţionat chiar din prima clipă? Căci numai prin tăcerea ei putem avea acces la misterele Viului, aflat în permanentă mişcare şi prospeţime de la o clipă la alta. 

Şi încă o precizare, a cărei însemnătate ne obligă să o reamintim cât mai des şi anume: o minte făcută liniştită prin propriile ei instrumente (dorinţă, efort susţinut de voinţă, imaginaţie, idealizare etc.) nu este altceva decât o minte contorsionată, cuprinsă tot în sfera "ego"-ului.

 Dacă am urmărit cu toată seriozitatea deconspirarea minţii ştiutoare, nu vom întâmpina nici o dificultate la descoperirea 

"Adevăratei naturi" a fiinţei umane - identică în fiecare ins.

 Şi iată cum realizăm această descoperire: Cu ajutorul Atenţiei vigilente şi globale întâmpinăm fiecare reacţie a minţii ca gând, imagine, dorinţă, sentiment, fără să urmărim nici un scop sau să aşteptăm vreun anume rezultat. Simplitatea întâlnirii dizolvă orice apariţie, fără nici un fel de intervenţie din partea noastră. Dispariţia este opera Atenţiei, care prin simpla Ei prezenţă împrăştie tot ce întâlneşte, tot aşa precum razele Soarelui împrăştie întunericul. 

Iar în "golul psihologic" astfel creat, dispunem de o altă minte, nouă, proaspătă, extinsă la Infinit. În această ipostază funcţionăm ca un întreg, fără centru, fără margini, uniţi cu Eternitatea. Nici un fel de distincţiune nu ne separă de Sursa Veşnic trăitoare, fără început şi fără sfârşit. 

Şi în perfectă uniune cu "Ceea ce este" - Viaţa ca veşnică noutate, trăim un etern prezent. Iubirea, Frumuseţea, Bunătatea şi Fericirea la nivel absolut ne revelează natura noastră dumnezeiască. Frecvenţa unor asemenea clipe trăite ne conduc - fără interventia noastră mintală - la demolarea omului vechi şi, o dată cu el, a întregului destin care ne-a adus pe această planetă în postura dualistă - pentru ispăşire.

Extras din cartea , Eternitatea Clipei  - Ilie Cioara 

Eu sunt iubire ! Tu ești iubire !

Imagini Pinterest