ADEVĂRATA NOASTRĂ NATURĂ

ADEVĂRATA NOASTRĂ NATURĂ

                                        Eternitatea Clipei  de Ilie Cioara 

Cine suntem şi fiinţăm ca făptură întrupată?

Corpul, doar o simplă haină, de lumesc frecvent legată

Iar trăirea-i pe potrivă; în această conjunctură,

 Rezemată pe trecut, viaţa-i teamă, zbucium, ură.

Acesta-i fictivul "sine" structurat egocentrist,

 Care prin acumulări totdeauna-i conformist.

Crez, concept sau teorie îi sunt sfetnic permanent

Prin ele prizonier, nicicând nu-i independent.

"Natura noastră reală" e cu totul diferită

N-are centru şi nici margini, Ea-i Lumină Infinită.

Nu a fost cândva creată - a fiinţat dintotdeauna

Sursa fiindu-i Veşnicia - aşa va rămâne-ntruna.

În mod practic O-ntâlnim când gândirea complet tace

 Mintea absolut smerită - spontan de trecut desface,

 Iar în "golul psihologic" devenim universal.

De fapt suntem Infinitul şi fiinţăm atemporal.

 

Puritate sacrosanctă, Frumuseţe şi Iubire,

 Aceasta ne este firea - manifest dumnezeire,

 În această conjunctură, toţi formăm o unitate

 Precum Toate prinse-n Tot - Reală Unicitate.

Problema-i cum O-ntâlnim în viaţa actuală?

 În mod simplu şi oricând - demolând starea duală!

Atenţia folosită clipei drept Iluminare,

 Ea de trecut ne desface ca factor de demolare.

De-acum uniţi cu "ce este" - Viaţa-i veşnic noutate

Trăim un etern prezent - firea-i drept Realitate;

Bun temei de viaţă nouă cu altă înfăţişare

Cinstea şi cu bunătatea în tot locu-nsoţitoare.

Trăind la acest nivel, insistent cât mai frecvent

 Destrăma-vom tot trecutul - drept suprem eveniment

Viul împlinindu-şi rostul legat de acest

Pământ Îşi continuă destinul cu Divinul legământ.

În practicarea "Cunoaşterii de sine" interogaţia capătă o importanţă esenţială. Numai punându-ne întrebări atingem acea stare de investigaţie sau studiere minuţioasă, în scopul descoperirii a "ceva" nemaiîntâlnit şi aflat momentan sub mantia Necunoscutului.

Acelaşi fenomen se petrece şi în lumea oamenilor de ştiinţă, preocupaţi de aflarea tainelor materiei sau ale naturii în general. Aceşti investigatori pornesc de fiecare dată de la acumulările ştiinţifice descoperite până la data respectivă, astfel înaintând de la o cunoaştere la alta, până ce întregul fond informaţional se epuizează. În acea clipă mintea îşi încetează orice activitate.

Acesta este momentul în care noul, ca taină a naturii, singur îşi dezvăluie prezenţa ca realitate. Iar mintea complet liberă, dispunând de noi celule cerebrale - nealterate de cunoaştere - cuprinde noutatea ce devine de-acum cunoaştere. Aşadar, cunoaşterea noului se înfăptuieşte prin folosirea sau degradarea celulelor cerebrale virgine.

 Ce se întâmplă după această tainică întâlnire a omului cu noutatea? În primul moment, când descoperitorul încearcă să-şi popularizeze realizarea, el este adesea întâmpinat cu rezervă, neîncredere, suspiciune şi uneori respins cu vehemenţă chiar de către slujitori ai ştiinţei ca şi el.

Istoria omenirii este plină, din păcate, de exemple în care inventatorul a fost apreciat chiar alienat mintal şi a murit în crudă sărăcie. Abia ceva mai târziu, alţii i-au preluat descoperirea, culegând toate avantajele celebrităţii. Iată şi explicaţia. Noutatea este de obicei respinsă sau acceptată cu dificultate, pentru că minţile acestor oameni, fiind limitate egocentric, îi degradează prin orgoliu, împiedicându-i să accepte că alţii ar fi mai dotaţi informaţional decât ei.

 În realitate, aceştia fiind posedaţi de ceea ce ştiu şi posedă, se manifestă ca surzi şi orbi în faţa noutăţii Viului, în eterna Sa prospeţime ce-L caracterizează. Dar să revenim la tema noastră şi să vedem cine suntem ca făpturi întrupate? Mai întâi, avem un corp fizic înzestrat cu cinci simţuri şi tot atâtea organe de simţ - văz, auz, miros, gust şi pipăit.

Acest corp este dublat de un alt corp vital, numit dublu eteric. Urmează apoi alte patru corpuri de substanţă mai fină, despre care amintesc în cartea: "Moartea morţii şi desăvârşirea". La aceste taine am avut acces cu ajutorul fenomenului de dedublare, declanşat spontan - pentru mine, eveniment cu totul inedit. Aveam vârsta de 32 ani şi 8 luni şi nu posedam nici o cunoştinţă despre posibilitatea decorporalizării, ca şi a lumilor paralele. Fenomenul a fost practicat cu insistenţă pe o perioadă de 42 ani. Corpul carnal este doar o haină oferită de către părinţi prin actul firesc al procreaţiei. Legat de corpul odic, el are inteligenţă proprie, ce funcţionează printr-o seamă de automatisme independente de voinţa noastră. În acest sens amintim: bătăile inimii, respiraţia, circuitul sanguin, asimilarea, evacuarea etc. Durerea fizică este un fericit semnal care ne avertizează că ceva nu funcţionează aşa cum ar trebui şi, prin urmare, ne obligă să intervenim pentru redresare. În corp funcţionează o minte structurată pe acumulări de cunoştinţe, informaţii, experienţe proprii.

 De fapt, această minte constituie un corp distinct, care este legat de corpul fizic prin intermediul corpului vital sau odic, prin conexiuni cerebrale (sistemul neuronal). În dedublare - ca entitate distinctă astrală - dispuneam de toate facultăţile mele mintale şi priveam corpul fizic ca un cadavru. Şi eram legat de el doar printr-un cordon ombilical ("de argint"). Această minte, când neglijează necesităţile, ca şi buna funcţionare a corpului carnal, ea constituie un factor negativ, ce conduce la îmbolnăvirea acestuia sau chiar la distrugerea sa. 

Mintea funcţionând haotic a pus temelie "ego"-ului (sinelui personal sau personalităţii) - structură fictivă, veşnic traumatizantă. Această alcătuire, fruct al ignoranţei, o mai numim conştiinţă de suprafaţă sau principiul răului - identificat cu diavolul, manifestat frecvent în atitudinea omului obişnuit, condiţionat tempo-spaţial. După ce am aflat că mintea cunoscătoare este incapabilă să descopere Necunoscutul, vom renunţa în mod conştient la serviciile şi îndrumările acesteia.

 Prin urmare, nu vom mai recurge niciodată la: metode, discipline, teorii, concepte filozofice, credinţe religioase, analize, psihanalize, rostiri de formule, fiindcă toate acestea se sprijină pe suporturi egocentrice dinainte programate. Problema cu care ne confruntăm încă de la început este, aşadar, această minte condiţionată care ne domină prin automatisme. Ce ar trebui să facem ca să tacă necondiţionat chiar din prima clipă? Căci numai prin tăcerea ei putem avea acces la misterele Viului, aflat în permanentă mişcare şi prospeţime de la o clipă la alta. 

Şi încă o precizare, a cărei însemnătate ne obligă să o reamintim cât mai des şi anume: o minte făcută liniştită prin propriile ei instrumente (dorinţă, efort susţinut de voinţă, imaginaţie, idealizare etc.) nu este altceva decât o minte contorsionată, cuprinsă tot în sfera "ego"-ului.

 Dacă am urmărit cu toată seriozitatea deconspirarea minţii ştiutoare, nu vom întâmpina nici o dificultate la descoperirea 

"Adevăratei naturi" a fiinţei umane - identică în fiecare ins.

 Şi iată cum realizăm această descoperire: Cu ajutorul Atenţiei vigilente şi globale întâmpinăm fiecare reacţie a minţii ca gând, imagine, dorinţă, sentiment, fără să urmărim nici un scop sau să aşteptăm vreun anume rezultat. Simplitatea întâlnirii dizolvă orice apariţie, fără nici un fel de intervenţie din partea noastră. Dispariţia este opera Atenţiei, care prin simpla Ei prezenţă împrăştie tot ce întâlneşte, tot aşa precum razele Soarelui împrăştie întunericul. 

Iar în "golul psihologic" astfel creat, dispunem de o altă minte, nouă, proaspătă, extinsă la Infinit. În această ipostază funcţionăm ca un întreg, fără centru, fără margini, uniţi cu Eternitatea. Nici un fel de distincţiune nu ne separă de Sursa Veşnic trăitoare, fără început şi fără sfârşit. 

Şi în perfectă uniune cu "Ceea ce este" - Viaţa ca veşnică noutate, trăim un etern prezent. Iubirea, Frumuseţea, Bunătatea şi Fericirea la nivel absolut ne revelează natura noastră dumnezeiască. Frecvenţa unor asemenea clipe trăite ne conduc - fără interventia noastră mintală - la demolarea omului vechi şi, o dată cu el, a întregului destin care ne-a adus pe această planetă în postura dualistă - pentru ispăşire.

Extras din cartea , Eternitatea Clipei  - Ilie Cioara 

Eu sunt iubire ! Tu ești iubire !

Imagini Pinterest

SECRETELE FLUTURELUI

Secretele Fluturelui – pace, bucurie, transformare personală și evoluție

Fluturele este un simbol extrem de complex și interesant!
 Descoperă ce reprezintă fluturii în diverse culturi. Cu o viață de doar câteva zile, fluturii au fascinat imaginația de-a lungul timpului. În cultura amerindieniană sunt văzuți ca simboluri ale păcii și ale bucuriei. 

De fapt, în numeroase legende, mituri, tradiții și superstiții de pe întreg pământul fluturii sunt asociați cu sufletul, speranța, viața, metamorfoza, învierea, începuturi.

Ciclul lor de transformare este asemănat cu viața oamenilor, iar scurta lor existență cu evoluția spirituală umană. (Faza incipientă de ou, evoluția în omidă și culminarea în forma absolută, perfectă de fluture).  

Asocierea vine din situațiile și trăirile dificile pe care le experimentăm, dar despre care înțelegem ulterior că erau esențiale pentru evoluția și dezvoltarea noastră personală și spirituală. Vechii greci o reprezentau pe Psyche (cuvânt tradus ca „suflet”) ca un fluture.

Un mozaic de pe vremea lui Pompei dezvăluie un fluture ieșind dintr-un craniu uman, reprezentând un suflet ce părăsește corpul. Aceeași simbolistică a fluturelui - suflet a fost păstrată și în creștinismul timpuriu. Înțelepciunea asiatică asociază fluturele cu fericirea și împlinirea conjugală. Se spune că aduce noroc zărirea unui fluture în timpul zilei. Noaptea însă dacă este văzut un fluture este semn al unei morți iminente. Pe de altă parte, în Feng Shui fluturele reprezintă dorința umană de a ne bucura de viață și de a trăi liber aproape de ceruri.

 De asemenea, este deseori utilizat ca remediu de persoanele singure pentru a trăi transformarea supremă din viața umană – dragoste adevărată. Indienii americani asociau fluturii cu schimbarea, culoarea și bucuria vieții. 
Unele tradiții indiene spun că dacă ne împărtăşim cea mai mare dorință unui fluture, acesta va zbura până în ceruri pentru a o spune divinității și astfel se va împlini. În final, dacă vrei să îți ceri iertare de la cineva sau să-ți declari iubirea, alege o felicitare cu un fluture viu colorat!

https://www.zodiacool.ro/blog/legenda-superstitii/secretele-fluturelui-pace-bucurie-transformare-personala-si-evolutie-103316

Nașterea unui nou  TU 

Fluturele - simbol Feng Shui

Fluturele reprezintă un puternic simbol Feng Shui în tradiția chineza, având ca cea mai puternică reprezentare libertatea spiritului uman, lipsirea de îngrădiri și doborârea de limite.

Cea mai comuna folosința a simbolului fluturelui este ca vindecător sentimental în relații de iubire, deoarece fluturele este asociat cel mai bine cu senzațiile percepute de îndrăgostiți atunci când iubesc.

Asemeni fluturelui, liber sa zboare din floare în floare, lipsit de constrângeri și interdicții, persoana care poartă asupra sa o amuletă Feng Shui în formă de fluture atrage puternice energii senzuale și își sporește semnificativ șansele sa își găsească sufletul pereche.

Însă fluturele Feng Shui nu numai că aduce partener în viata celui/celei ce îl poarta, însa odată găsit acest partener conferă stabilitate relației, energie sexuală și implicare.

Așa cum fluturele la maturitate și-a dobândit splendoarea prin multiple transformări, așa și persoana care se folosește de un simbol Feng Shui își va învinge angoasele și își va reechilibra spiritul.

Însă simbolul fluturelui Feng Shui nu ajută numai adulții. Foarte mulți părinți îl folosesc în terapia cu copiii lor, pentru creșterea fluxului energetic, pentru sporirea concentrării în învățare.

Simbolul fluture Feng Shui poate fi folosit sub mai multe reprezentări: amuleta, pandativ, imprimeu textil pe îmbracaminte, fotografie sau statueta.

Autor: redactia ele.ro

Curiozități fascinante despre fluturi preluate de pe internet .

Fluturii sunt unele dintre cele mai frumoase vietăţi de pe pământ şi o altă minune prin care natura ne surprinde de fiecare dată când vedem fragilele creaturi zburând în jurul nostru.

Când soarele începe să mângâie pământul cu razele sale, fluturii încep și ei să îşi facă apariţia. Şi nu au cum să treacă neobservaţi, cu aripile lor lungi şi colorate.

Iată câteva lucruri pe care poate nu le ştiai despre fluturi.

• Fluturii sunt insecte, însă datorită aripilor lungi se diferenţiază de această categorie.
• Nu pot zbura atunci când afară este frig, acesta este motivul pentru care iarna nu îi vedem. Încep să apară odată cu soarele de primăvară şi îşi întind aripile pentru a absorbi căldura. Dar nici la soare nu pot sta foarte mult, mai ales atunci când este foarte puternic.
• Cel mai rapid fluture zboară cu aproximativ 50 km/oră.
• Oamenii de ştiinţă spun că există peste 28.000 de specii de fluturi în toată lumea.
• Cei mai mulţi fluturi trăiesc în zonele tropicale, dar pot trăi în toate tipurile de climă şi la orice altitudine.
• Fluturii migrează pentru a evita temperaturile scăzute.
• Fluturii au trei părţi ale corpului, la fel ca toate insectele: cap, torace şi abdomen. Cele patru aripi şi şase picioare sunt prinse de torace.
• Fluturii sunt coloraţi din multe motive. Culorile îi ajută să atragă un partener, să atragă căldura soarelui și să se amestece printre florile multicolore atunci când se hrănesc.
• Fluturii trec prin patru etape de evoluţie de-a lungul vieţii lor: ou, larvă, cocon şi fluture.
• Cele mai multe specii de fluturi se hrănesc cu nectar sau polen din flori.
• Fluturii femelă sunt mai mari decât fluturii masculi.
• Pot trăi de la 2 zile la 11 luni.

Imagini Pinterest 

Cucerește lumea prin IUBIRE

 

Cum să cucerești lumea prin iubire?

      Acesta este cel mai mare secret al succesului dintre cele ce se pot spune în cuvinte. Un braț viguros poate sparge un scut și chiar să ia viata cuiva, însa doar nevăzuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor; și până când nu voi stăpâni această artă, nu voi fi mai mult decât o iubitoare de mărunțișuri.

  Voi face din iubire cea mai puternică armă și nici unul dintre cei pe care ii voi provoca nu se va putea apăra de forța ei. Argumentele mele i-ar putea contrazice, vorbele mele i-ar putea face bănuitori, chipul meu i-ar putea face să mă suspecteze, totuși iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale cărui raze dezgheață pământul înghețat.

   

   Și cum voi face aceasta?

De acum înainte, voi privi toate lucrurile cu iubire si mă voi naște din nou.

Voi iubi soarele, pentru că îmi încălzește corpul.

Voi iubi ploaia pentru că îmi curăță spiritul.

Voi iubi lumina, pentru că îmi arată calea.

Voi iubi și întunericul, pentru că îmi arată stelele.

Voi spune bun-venit fericirii, pentru că ma face mărinimoasă și voi îndura tristețea, pentru că-mi deschide sufletul.

Voi aprecia recompensele, dacă ele mi se cuvin

Voi spune bun venit și piedicilor, pentru că ele sunt cele care ma întăresc.

Îmi voi lauda dușmanii și ei îmi vor deveni prieteni.

Îmi voi încuraja prietenii și ei îmi vor deveni frați.

Voi căuta întotdeauna motive sa binecuvântez.

Niciodată nu-mi voi găsi scuze să bârfesc.

Când voi fi tentată să critic, îmi voi mușca limba.

Când voi merge la rugăciune, îmi voi înalta vocea din toate puterile.

Voi iubi toți oamenii, pentru că fiecare are calități care merita admirate, chiar dacă uneori ele sunt ascunse.

Cu iubire, voi sfărâma zidul de suspiciune și ură pe care l-au construit în jurul inimii lor și în loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea să intre în sufletul lor.

Voi iubi pe cei cu voință puternică, pentru că ei mă pot inspira.

Îi voi iubi pe cei care eșuează, pentru că ei mă pot învăța.

Voi iubi regii, pentru măreția lor, îi voi iubi pe cei umili, pentru că sunt divini.

Îi voi iubi pe cei bogați, pentru singurătatea lor.

Îi voi iubi pe cei săraci, pentru simplitatea lor.

Îi voi iubi pe cei tineri pentru încrederea pe care o au.

Îi voi iubi pe cei bătrâni, pentru înțelepciunea pe care o dăruiesc.

Îi voi iubi pe cei frumoși, pentru armonia lor.

 Îi voi iubi pe cei urâți, pentru sufletul lor însetat de pace.

Voi întâmpina reacțiile celorlalți cu iubire.

Tot așa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este și scutul care respinge săgețile urii și sulițele furiei. Răutatea și descurajarea se vor izbi de noul meu scut și vor deveni mai blânde decât ploaia de primăvara. Scutul mă va proteja în mijlocul lumii și mă va sprijini când voi fi singură.

  Și cum îi voi întâmpina pe cei care mă vor înfrunta? Într-un singur fel:        În liniște, rostind în sinele meu “Te iubesc”. Astfel spuse, în liniște, aceste cuvinte vor străluci în ochii mei, sprâncenele se vor descreți, zâmbetul îmi va reveni pe buze și vocea mea va deveni mai profundă; iar inima lor se va deschide.

 Și cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu când inima lui îmi va simți dragostea? Și mă voi iubi și pe mine însămi. Atunci voi veghea orice intră în trupul, mintea și sufletul meu. Niciodată nu voi fi prea îngăduitoare cu dorințele trupului, ci mai degrabă voi avea grijă de el prin moderație.

   Nu-i voi îngădui minții mele să fie atrasă în slăbiciune sau în deznădejde, ci mai degrabă o voi înălța către cunoaștere și înțelepciune.          

  Nu voi permite vreodată sufletului meu să se complacă în mulțumiri deșarte, ci mai degrabă îl voi hrăni cu meditație și rugăciune.

   Nu voi permite inimii mele să devină mică și amară, ci o voi deschide tuturor, iar ea vă crește și va cuprinde întreg Pământul. De acum înainte voi iubi întreaga creație. Din această clipă voi arunca din mine orice ură, pentru că nu am timp de ură, ci doar de iubire. Iubirea intensă cheamă iubire. Nu este atât de important sa fii iubit, cât să iubești – cu toată iubirea și cu toată ființa ta.

    

  ASTĂZI ÎNCEP O VIAȚA NOUA!

Fiindcă fiecare zi e o nouă viață pentru mine. Și îmi făgăduiesc cu sfințenie că nimic nu va întârzia creșterea noii mele vieți. Astăzi încep o nouă viață a iubirii. Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Și știu că, atunci când vreau cu adevărat ceva, întreg Universul conspiră la realizarea visului meu..PUTEȚI FI SIGURI DE ASTA !!

DRAGOSTEA SĂ VĂ FIE , CĂLĂUZĂ, PAVĂZĂ ȘI SCUT !

Sursa YouTube .

Imagini Pinterest