Dacă te consideri Spiritual ~ Ultima parte ~

Dacă te consideri spiritual, a 17 a lecție.

 E disciplina.

Asta sună nașpa  pentru cei care se târăsc tot anu' ca niște sclavi. Și la sfârșit vine craciunu' și viața e dintr-o dată minunată. Și încep ei să-și dea mesaje de iubăreală fără număr. Simt și ei că trăiesc, că sunt vii dacă trimit mesaje de iubareală la tot cartieru'. Spiritualii care stau într-un hamac, se leagănă inert și pufaie cu ochii goi într-un zen abisal. Ăștia cu pufaitul le știu pe toate, au trecut prin toate, sunt cool, dincolo de simțuri. Dar sunt foarte slabi că nu-s disciplinați, asta e, armata ar fi bună pentru ei. Dacă nu ești disciplinat, nu înaintezi, te învârti în cerc doar. Ai impresia că faci ceva, dar, de fapt, în acel cerc nu e nimic. Nici nu poți ieși din el că nu ai voință. Păi dacă nu ești disciplinat nu ai de unde avea voință. Dai voință, dizolvi inerția și capeți putere, discernământ, înțelepciune, devii asumat. Treci la next level. Un nou nivel de încredere. Aici e altceva. Nu mai ești victima propriei prostii și amorțeli. Cică "Lazăre, ieși din amorțeala spirituală ca dintr-un mormânt"! Și ăsta a ieșit, a recunoscut vocea care-l chema, că avea autoritate. Nu era a unuia care zăcea pufaind cu privirea-n gol. Era unuia asumat și puternic. Asta e, se mai întâmplă și minuni pe pământ!

Dacă te consideri spiritual, a 18 a lecție.

E deschiderea sufletului.

Unii doresc să îi înveţe pe ceilalţi, alţii doresc doar să fie învăţaţi de către alţii. Dar, şi unii şi ceilalţi, au nevoie de deschidere, iar când deschiderea se produce de ambele părţi, atunci fiecare realizează paradoxul. Cel care învaţă ceva pe un altul, îşi dă seama că, de fapt, se învaţă tot pe el însuşi şi cimentează şi mai mult cunoaşterea sa, intrând în rezonanţă cu cel căruia îi vorbeşte. Iar cel care se lasă învăţat, înţelege că nimeni nu i-ar putea spune altceva decât lucruri cunoscute, aflate în stare latentă în el însuşi. Fiecare se hrăneşte din celălalt şi fiecare la rândul său se dăruieşte cu bucurie celuilalt. Iar dacă este bucurie atunci nu mai poate fi unul superior şi altul inferior. Nu mai poate fi un decalaj între cel ce învaţă şi cel ce se lasă învăţat. Căci starea firească a omului este cea a bucuriei. Atunci însă când ea lipseşte, se insinuează tensiunea, dispreţul, senzaţia de superioritate, răutatea, şi multă mândrie care se umflă şi se tot umflă…
Dar bucuria elimină toate acestea doar prin simpla ei prezenţă. Când nu este prezentă în el însuşi, omul nu se simte bine, caută justificări şi începe să se plângă în stânga sau dreapta. Şi astfel, începe să dea importanţă mai mare stării sale de rău, investind în ea tot felul de gânduri şi emoţii negative. Cât efort zadarnic pentru nimic...Cât zel depus în căutarea unui om care să îţi plângă de milă...Cât timp petrecut în suferinţă doar pentru a ţi se acorda puţină importanţă...Toate acestea nu sunt decât capcane care ţes permanent în realitatea ta iluzia melo-dramei.
Căci bucuria nu poate rămâne alături de răutate şi nu poate sălăşlui în inimile cele trufaşe! Nici acolo unde e multă fală şi filozofie deşartă! Nici în inimile celor ce nu se iubesc pe ei înşişi, deşi se amăgesc că-i iubesc mult pe cei din jur! Nici în inimile celor ce îşi bat joc şi râd de alţii pe faţă sau pe ascuns! Nici în inimile cele atrase de bârfă şi şuşoteli! Nici în inimile prea pline de sine care se socotesc a fi ceva, în realitate ele nefiind nimic!
Dar bucuria va sălăşlui pururi alături de iubire, în inimile celor curaţi cu sufletul, cu mintea şi cu trupul la un loc! Ele vor rămâne în inimile celor simpli cu viaţa şi cu o părere despre ei înşişi care e dincolo de orice simplitate! Ele vor conduce inimile celor ce nu suportă cu nici un chip să îi judece pe alţii, chiar dacă în sinea lor se amăgesc că le vor doar binele! Ele vor învălui inimile celor ce nu pot primi linguşeala şi fug de de linguşitori ca de foc! Căci la orice mişcare către cea mai firavă patimă, bucuria şi iubirea se evaporă ca prin farmec!
În împărăţia sinelui tău, nu poţi intra cu toate aceste poveri după tine, nu poţi mitui pe nimeni pentru a te lăsa să intri şi nu-ţi poţi amăgi sinele cu nimic. El va rămâne surd şi mut în faţa ta şi nu te va lăsa să intri decât atunci când toate aceste poveri se vor îndepărta de la tine. Până atunci însă, porţile "împărăţiei" vor rămâne închise, căci în faţa lor, nici o lacrimă, nici un strigăt şi nici un fel de linguşire nu poate avea efect!
Aşadar, vino ca pruncul fără patimă, pur, dar totuși înțelept, iar porţile ţi se vor deschide fără încrâncenări şi eforturi zadarnice. Iar dacă până acum ai ales doar să te răneşti, uitând cine eşti, uitând de unde vii şi pentru ce ai venit aici printre oameni, opreşte-te din a te mai răni singur(ă). Prinde pruncul de o mână, adică bucuria, prinde-l şi de cealaltă, adică iubirea, şi mergi, mergi cu nădejde spre împărăţia cea lăuntrică care se vrea cucerită şi stăpânită doar de către tine însu(ă)ţi...

Dacă te consideri spiritual, a 19 a lecție

E consecvența.

Că nu poți fi spiritual o zi da, o zi ba, o zi în extaz, următoarea în agonie, o zi exaltat, următoarea în depresie. Dacă ești așa, nu ești spiritual, ești doar labil psihic și permanent dependent de emoțiile pe care le cauți prin stimulii exteriori. Ce drăguț... Nu, că acum la început de an e wow, atâtea obiective, teluri, targeturi, atâtea coli albe și pline dintr-o dată de realizări care cu siguranță se vor îndeplini anul ăsta. Stai că parcă erau scrise și acum un an. Ah, nu s-au îndeplinit? Ce păcat, sigur se vor îndeplini anul ăsta! Că ele sunt scrise doar așa, ca eventuale minuni. Adică o minune să te buseasca în moalele capului și viața ta se va schimba cât ai clipi, și vei fi fericit, și vei întâlni iubirea vieții tale, jobul mult visat și o căruță de bani la poartă. Wow! Asta, bineînțeles, fără niciun efort, doar nu ești așa prost să faci vreun efort pentru viața ta. Că minunile nu au nevoie de efort, ele se îndeplinesc așa, pur și simplu, o dorință, un focus, și gata, minunea e pe drum! De unde atâta consecvență ca să faci ceva, mai bine visezi și aștepți minunea să apară și ce ar fi dacă și cum ar fi dacă și dacă, dacă, dacă...

Dacă te consideri spiritual, a 20 a lecție.

E despre voință.

Exerciții de voință. Pentru că voința nu este un dat cu care aterizăm aici. E o alegere care se vrea cultivată toată viața. Fără ea nu trăiești, doar sufli. Fără cultivarea voinței ești doar un alt ratat care pierde timpul și energia pe pământ, așteptând inert ca cineva să vină și să-l scuture zdravăn din amorțeală. Sunt mulți oameni slabi în jur. Majoritatea. Oameni care se autodistrug la propriu până la boală și moarte. Bărbați slabi și viciosi care își îneacă neputința în băutură și alte vicii care îi fac tot mai neputincioși. Femei nefericite care tot așteaptă ca bărbatul de acasă să se schimbe odată. Pe un bărbat nu-l poate ajuta nimeni să iasă din viciu, decât doar propria voință. Și da, e o alegere, cea mai puternică. Alegi voința ca să trăiești viața asta într-un mod frumos și creator, nu într-un mod vicios și distructiv. Unii au un ritual zilnic, ori se roagă, ori meditează sau mai știu eu ce fac. Dar cultivarea voinței putini o practică pentru că necesită un efort pe care nu-s dispuși să-l plătească. Nu poți să vii bou pe pământ și să pleci vacă. Adică poți, doar nu e nimic obligatoriu într-o viață de om, nu? O viață care este un dar ce se vrea sculptat și dăltuit mereu și mereu. Altfel doar suferi într-un mod inconștient, nici nu-ți dai seama măcar. De asta voința e importantă. Ea dizolvă suferința, angoasa, depresia, stările dark care te învăluie și în care rămâi adesea ca înghețat. Doar prin voință te poți autodepăși, altfel doar decazi în abisul tristeții fără fund. E o lecție importantă. Poate cea mai importantă. Exercițiile de voință!

”Dreptul divin eşti chiar tu. Iar tu nu ai venit aici cu lipsuri în fiinţa ta, ci ai venit ca entitate de Lumină ascunsă în spatele unui trup. Şi toţi suntem aşa, până la unul. Majoritatea au uitat, alţii acum au început să îşi reamintească. Dar niciodată nu e prea târziu să afli cu adevărat cine eşti. Însă de acest adevăr nu te pot convinge nici eu, nici nimeni altcineva. Căci tu şi numai tu deţii adevărul făpturii tale, aşadar accesează acest adevăr, este chiar datoria ta să o faci!” ”Dreptul divin e doar alegerea ta”

                                                                 Autor:  Cristi Ciorcila

Sursa: https://www.facebook.com/cristi.ciorcila.3/posts/972018142859045