BUCURIE "TAN'ATARA ": Dacă te consideri spiritual partea a patra

Dacă te consideri spiritual, învață a zecea lecție.

E despre schimbare.

Sau despre lipsa ei. Unii își dau seama că e nevoie uneori să schimbe ceva ca să trăiască mai bine. Alții, niciodată. O mie de ani dacă ar trăi, tot în aceeași inerție ar fi. Deștepții schimbă din mers, au curaj, abia așteaptă să greșească. Ah, pardon, să experimenteze, eram la lecția de spiritualitate acum. Proștii, în schimb, nu greșesc niciodată. Pentru că sunt ghipsați și le tremură curul de penibil. Proștii nu fac greșeli, sunt perfecți. De asta stau într-o relație toxică și disfuncțională toată viața. Pentru că sunt perfecți. Stau și rabdă că așa au preluat din moși strămoși programul cu căsătoria, astfel încât, bun-rău, nu contează. E pușcărie căsătoria ta? Nu o lăsa. Fii perfectă în gura lumii, că mănânci, dormi, respiri și .. cu lumea mai mult decât cu fătălăul tău. Nu contează că el nu dă doi bani pe tine ca femeie, contează să fii perfectă în gura lumii, nu-i așa? Ai curaj, faci schimbarea și în relație, și în muncă, și în toată viața dacă așa simți. Nu ai curaj, atunci stai și rabdă. Dar nu te mai plânge ce dezastru e viața ta, da? Nu te mai plânge că ăla nu te respectă. Taci și rabdă. O meriți. Atâta timp cât stai împreună cu el, o meriți. Degeaba spui că nu mai poți. Nu te crede nici draku. Că mai poți mult, doar ești masochista fără limite. Îți place energia aia stătută că te-ai obișnuit cu ea. Îți place sclavia, te-ai obișnuit cu ea. Îți plac lanțurile, te-ai obișnuit cu ele. Îți place frica și plângacioseala, te-ai obișnuit și cu ele. Hai recunoaște, îți place suferința, e prietena ta!

Dacă te consideri spiritual, învață a 11 a lecție.

E despre momentul prezent.

Știu, ești sătulă de acest prezent că suferi ca proasta-n târg chiar și-n prezent. Normal că suferi. Că mintea ta acum e pe miriște. Și spui că momentul prezent e nimic. Păi da, e nimic. Dar numai pentru tine. Că tu cu mintea nu ești prezentă în acum, tu doar visezi. Visezi nostalgică în trecut. Îți aduci aminte de acele momente când el te umilea, te desconsidera, te făcea preș. Și tu răbdai pentru copiii tăi. Să fiți o familie. Ce mișto! O familie horror. Tu rabzi ca martira, lui puțin îi pasă. Și-ți amintești de toate abuzurile lui fizice sau psihice. Îți amintești, suferi. Dar să știi că el nu suferă când își amintește cum te-a făcut preș. Parcă îl și văd zâmbind sfidător în colțul gurii. Stau și mă întreb, oare cui i-a plăcut mai mult, lui să te abuzeze sau ție să fii abuzată?
Apoi, există și suferința din viitor. Aia cu ce va fi cu noi mâine, peste un an, peste zece. Păi ce să fie? Nimic. Vei fi cenușă. Ți-e frică de moarte și că n-are cine te îngropa? Nu-i bai, morți spânzurați pe garduri chiar n-am văzut. Dar tu pregătește-te din timp. Ia un loc de veci și mergi zilnic la el să îl îngrijești. Că după ce dai colțul, sigur acolo te vei simți super bine. Și vor veni mulți și te vor plânge că vai, ce om bun ai fost tu pe pământ! Da sigur. Om bun pentru alții, niciodată pentru tine. Păi de asta nu te simți bine în prezent. Că ești cu mintea ori în trecut, ori în viitor. Cauți suferința cu lumânarea, iar unde n-o găsești, o inventezi. Pură creativitate!

Dacă te consideri spiritual, învață a 12 a lecție.

E despre a-ți urmări starea ta.

Nu uneori. Mereu. Și când mergi, și când stai, și când discuți, și când mănânci, și când faci sex, îți urmărești starea. Altfel nu ești spiritual, ești nimic. Frunză bătută de vântul emoțiilor. Că dacă ești spiritual, ești non-stop, nu cinci minute pe zi. Iar dacă nu ești atent la starea ta, ți-o fură alții. Asta înseamnă să fii conștient. Să îți urmărești starea interioară și să o susții dacă e una bună. Că dacă susții depresia, tristețea și boceala, nu ești spiritual, ești nebun. Iar dacă vine unul sau altul și îți fură starea bună, ești varză. Cum vine asta? Eu mă simt ok acum și vii tu, îmi arunci două cuvinte, pleci și eu rămân cu o stare proastă. Apoi plâng la tot cartierul că ce mi-ai făcut tu. Păi înseamnă că sunt prost grămadă mă' dacă îmi furi starea mea! Și nu ești tu vinovat, doar eu sunt că mă las furat. Păi dacă ești conștient, nu-ți poate fura nimeni starea că n-are cum. Poate veni oricine. Și un înger de-ar veni, eu nu-i dau starea mea! Starea ta e sacră, divină, intangibila! Nu o vinde pe nimic!

Dacă te consideri spiritual, învață a 13 a lecție.

E pasiunea.

Adică arderea interioară. Fără ea doar exiști, nu trăiești. Adică sufli suflare de existența, nu de viață. Și viața se vrea trăită cu ardere, nu într-un zen abisal, pufăind cu ochii în gol. Să stau să ascult un guru de 200 kile într-un jilț, cu o mulțime de gură cască în față care vin și prosterneaza ca niște idolatri, vorbind despre realizarea sinelui, asta e moartea pasiunii pentru mine. Eu îmi realizez sinele prin pasiune, prin ardere, nu visând la nimic cu ochii larg închiși. Femeile se mențin vii prin iubire. Asta e pasiunea lor care le arde și nu le mistuie. Dacă nu există un bărbat, atunci un copil, dacă nu e nici copilul, atunci un cățeluș, o pisică, ceva acolo de ținut în brațe. Bărbații, în schimb, au nevoie de idealuri, scopuri, provocări, autodepășiri. De pasiuni care să îi țină ocupați și centrați, altfel timpul le devine povară și încep efectiv să îl piardă triști și abătuți în vicii sau nimicuri. Bărbații fără pasiuni, fără arderi, se autodistrug pentru că nu-și mai hrănesc acest spirit și se ofilesc. Sunt pasiuni care se pierd în timp pentru că nu au mai fost întreținute. Din cauza lenei, evident. Iar amorțeala spirituală e moartea sufletului. Spiritualitatea înseamnă pasiune pentru viață, pentru creștere, pentru evoluție, pentru creativitate!
~ VA URMA~

”Când nu te mai regăseşti pe tine însuţi, nu îţi pleca privirea resemnat, ci ridic-o către cer, priveşte puritatea lui care dincolo de nori rămâne mereu acelaşi, iar tu nu te îngrijora, oricum eşti pe drumul cel bun… Când simţi că poţi mai mult, nu te opri inutil şi nu pica zadarnic în nostalgii deşarte. Nu pune preţ prea mult pe ce spun alţii, nu pune preţ prea mult nici pe mărturia mea. Respectă-i pe toţi, dar nu uita şi de respectul de sine. Respectă-le şi sfaturile fără ca să-i sfidezi inutil. Respectă-le şi adevărul care poate mult l-au căutat până ce l-au aflat. Respectă-le şi felul lor unic de a fi, chiar dacă nu îţi vine aşa uşor să stai pe lângă ei. Respectă-le şi crezul chiar dacă nu eşti de acord cu acesta. Respectă şi vei fi la rândul tău respectat. Dar nu uita că singura şoaptă autentică şi care nu te minte, e cea care vine dinlăuntru, nu cu surle şi nu cu trâmbiţe, ci ca o adiere, ca o mângâiere şi ca un fin sărut abia perceptibil…”

Cristi Ciorcila

Sursa prezentării: https://www.facebook.com/cristi.ciorc...

Imagini: Pinterest