SUFLETELE GEMENE
Simt nevoia să scriu despre un subiect, mai puțin
la îndemână, dar foarte drag, acela al relației sufletelor gemene, încercând să
aduc claritatea pe care eu am dobândit-o până acum.
Aud că tot mai multe persoane trăiesc în prezent
un tip de relație puternică, deopotrivă pasională, dar dureroasă, diferită de
ceea ce cunoaștem din experiența noastră obișnuită. Mă refer la sufletele
gemene.
O astfel de întâlnire este năucitoare. Oamenii cu
suflete gemene trăiesc povești de iubire de o rară frumusețe, ca dintr-un alt
tărâm. Ei se descoperă ca fiind mai mult decât pământeni. Inimile lor cântă și
își pot asculta muzica care îi leagă ca un fir nevăzut. Ei pot simți cum o
parte din sine, de care le e sfâșietor de dor să o cunoască, se naște în sfârșit,
prin celălalt. Multe femei încep să își trăiască feminitatea, să pătrundă în
misterul sexualității lor nebănuite până atunci. Oamenii își pot descoperii
frumusețea lăuntrică, încep să își manifeste talentele și pot avea experiențe
extatice.
Dar sufletele gemene sunt precum soarele și luna.
Nu pot rămâne împreună ziua și noaptea, oricât de dureroasă este depărtarea.
Mai devreme sau mai târziu ei constată că nu reușesc să facă posibilă în planul
fizic o relație atât de intensă, chiar dacă sufletele lor sunt conectate în
multe feluri, de la depărtare.
Fiecare suflet este pentru sufletul celălalt
precum o oglindă. Privindu-se prin celălalt, sufletele au șansa să își
descopere multiplele fațete ale sinelui, părți frumoase, părți necunoscute,
părți rănite.
Relația dintre astfel de suflete, chiar în absența
unei comuniuni la nivelul fizic, este o relație cu un potențial uriaș de
creștere și evoluție pe multiple dimensiuni, însă este responsabilitatea
fiecărui suflet felul în care primește darul unei astfel de întâlniri în viața
sa și ce face cu un astfel de dar.
Calea de creștere înseamnă munca fiecăruia cu sine
pentru a înțelege ce trăiri îi trezește celălalt suflet, ce simte, ce gândește,
cum se descoperă pe sine, cum îi descoperă pe cei de lângă el, ce răni îi sunt
atinse, pentru că toate au un înțeles ce are nevoie să fie descoperit și
vindecat.
Experiența de a nu fi lângă sufletul geamăn, este
în sine o experiență grea care atinge răni foarte profunde, aflate în subconștient,
dar care pot fi explorate cu grijă, cu blândețe, pentru a fi vindecate.
Indiferent că sunt împreună în planul fizic sau
nu, doi oameni, suflete gemene, pot recunoaște că trăiesc un soi de iubire până
la moarte și dincolo, un soi de iubire necondiționată, într-o experiență
spirituală puternică, că iubirea pentru sufletul geamăn este precum respirația,
o stare de iubire pe care eu o numesc Acasă, o conexiune cu ceea ce este
spiritual și divin în esența fiecăruia, pe o frecvență foarte înaltă, celestă.
Sufletele care se întâlnesc astfel au șansa de a se poziționa într-un loc de
iubire necondiționată, de creștere, de conștientizare, de evoluție.
Cred că tot ceea ce se întâmplă are un sens, cred
în inteligența acestui Univers și în inteligența sufletelor. Cred că sufletele
gemene se pot întâlni dacă este timpul să se întâlnească. Și dacă reușesc să
fie împreună și în planul fizic, depinde foarte mult de scopul lor personal, de
misiunea lor în viață.
Însă, cel mai important în astfel de relații este
înțelegerea faptului că ceea ce îți trezește sufletul geamăn este despre tine
în primul rând, despre propria poveste, despre propriul trecut și despre
propriul viitor, este despre vindecarea sufletului tău, reintegrare și
creșterea spirituală personală, iar vindecarea și creșterea spirituală nu vin
de la sine, ci se consolidează urmare unui proces care necesită timp și
dedicare.
Sursa: Daniela Dumitru - Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu